Sursa primară: Vorniceneanul 

 .

Versurile copilăriei sensibilizează prin gingășie,puritate, dragoste față de oamenii din jur.Sufletul de copilă pare a fi ocrotit de micile viețuitoare,de părinți. Vârsta fragedă a autoarei pulsează în concordanță cu universul din jur, cel al școlii,al naturii, al prietenilor

Viziunea plăpândă,frumoasă a Cătălinei Mihaela Bîgu, față de familie,dezvăluie iubirea și legătura firească și divină dintre copil și părinți. Astfel, poeziile,,Mama mea” și ,,Pentru tata” devin veritabile mesaje adresate unui unghi interior părintesc.Impresionează forța lăuntrică cu care se îndreaptă simțirile copilei către întreaga făptură spirituală care este tatăl ei.Maturitatea și responsabilitatea care îi asigură ocrotirea necesară se evidențiază involuntar prin transmiteri succinte:,,Să nu am nicio lipsă mâine „,,,Pe tine ,tată,că mă înțelegi”.Nesiguranța sau frica depărtării de tată sunt exprimate în mod direct:,,Când nu vei mai fi lângă mine,/Am să vărs lacrimi întregi”. Iese la suprafață perceperea pierderii , a absenței,acceptate dureros și într-o manieră sublimă.

Iubirea este sentimentul copilăriei ,dar este unul bine definit în poezia tinerei poete.Mama devine ,,o crăiasă”,este o făptură minunată:,,Ești mai dulce decât mierea, /Mai frumoasă ca o stea….”.Inevitabila greșeală își asumă liber necesara iertare:,,Uneori te necăjesc./Greșelile mele cer iertare”.Cuvântul ,,iertare”,atât de bogat semantic,conturează în stil înălțător latura existențială a firii omenești la o vârstă atât de fragedă.

Sentimentul ,,așteptării”este o componentă a iubirii, a împlinirii: ,,Venirea ta,am tot sperat,/Dar tu,n-ai mai ajuns…”Dezamăgirea prelungește așteptarea,provoacă la pustiire, ,,iubirea îi deșartă” pentru un moment deoarece intervine diminuarea tristeții:,,Aștept odată ,într-o zi ,/Să te întorci acasă”.

Sentimentul patriotic pare înrădăcinat și emoționant la vârsta Cătălinei Bîgu. Preocuparea și dragostea capătă dimensiuni uriașe: ,,…Cum frunzele cad/Iar eu stau neclintit…/Privind cum timpul trece/Iar țara mea îmbătrânește”. Materializarea simțirilor prin vers presupune ,,moarte” dar a speranței,al împlinirii imediate :,,De ce trebuie să mor…/Rătăcindu-mă prin apăsătorul dor ” pentru că ,,timpul trece”.

,,Anotimpurile asigură conștientului bucurie,prin poeziile ,,Vara”,,,Începutul iernii”,,Primăvara”,,,Jocurile iernii”, ,,În pădure primăvara”, ,,Floriile”.Ilustrarea fericirii se realizează prin concordanța natură-anotimp-copilărie.Sunt remarcate acum chiar trăiri și percepții divine:,,În pădure primăvara,/Iarbă crudă a răsărit,/Ghiocei și celelalte,/Cu mirosul lor divin”.La primăvara vârstei participă și necuvântătoarele:,,Animalele ,căprioare,gândăcei și floricele/Stau la soare și se joacă ,/Trezesc natura la viață”.Întregesc libertatea anilor ,,fluturașii”,mieii în textul,,Fluturașii”:,,Când florile sunt colorate ,/Și parfum împrăștie toate ,/Fluturașii multicolori…”, ,,Ei sunt  frumusețea verii:/Cu floricele și mieii”

Iarna este un prilej de joacă și și veselie ,de invitație a participării la pulsul naturii:,,Răsună voios văzduhul ,/Sar copiii-n săniuțe „(,,Jocurile iernii”).Zăpada învie pofta de joacă,de împrospătare a propriului eu poetic și infantil.Copiii zburdă printre frumusețile iernii,,,unii vor ca să nu cadă,/cu năsucul în zăpadă”,se mișcă și trăiesc la unison : ,,Alții fac om de zăpadă./Care în curând îi gata”(,,Jocurile iernii”).

Trezirea la viață a naturii sugerează fericirea generală care cuprinde toată întinderea :,,Copacii-odată necăjiți,/Vestejiți și dezgoliți,/Din nou au înverzit ,/Și au și înmugurit „.(,,Inspirații din natură ” )”Natura devine muză pentru o poetică timpurie:,,O strofă,Un vers,/Eu să rimez,/Și să compun…”.

În poezia ,,Floriile” trăirea capătă proporții tridimensionale:bucurie- sărbătoare-natură.Puritatea care se manifestă prin aceste dimensiuni este sugerată printr-un simplu adjectiv:,,alb”.Haina albă poate simboliza plăcerea divină de a trăi,participarea la sărbătoare,respect. Substantivul ,,soare” ridică la cote astrale amploarea simțirii unei zile cerești.

Percepția vieții, a lumii se află sub semnul maturității.Acceptarea tuturor aspectelor sunt realizări mentale:,,Viața este schimbătoare ,/Ca și vremea …/Când cu nori ,când cu soare,/Ea e plină  de ură și iubire,/De tristețe,fericire ….”Norii și soarele sunt purtători de bogate semnificații foarte populare în literatură:supărare, singurătate apoi bucurie ,împlinire.Îndemnul la viață este direct și prompt:,,Viața merită trăită./Fie nebună,fie rea/Asta  este viața ta!”.

Muzica este un refugiu : ,,Să uiți ,imediat de probleme”(,,Muzica”), este o modalitate de vindecare: ,,Muzica te veselește /Și mereu îți amintește”. Nu depărtează momentele triste, dar le diminuează și determină la acceptare.

Universul pare a fi  muză, pare a fi un spațiu ocrotitor și înțeles.Stelele fac parte din spațiul de contemplare și natural al existenței.Perfecțiunea este subliniată prin versul: ,,Luceafărul deasupra mea …”(,,Univers”). Puterea speranței funcționează tot prin simbolistica celei mai frumoase stele.

Poezia, în cazul gingașei poete, Cătălina Mihaela Bîgu, este o expresie a simțirilor și percepțiilor a tot ce există în jurul nostru. Versul poate însemna eliberare prin cuvânt, mesaj exprimat superior,o mână nevăzută spre tot ce trebuie să fie frumos în viață pe pământ.