Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Ce rușine!! O palmă pe obrazul nostru, al bărbaților…
- Povestea a ajuns și pe plaiurile noastre, fiindcă tot oameni suntem și noi, ca cei de pe alte meridiane, adică „făpturi cu două picioare și fără pene” – cum ne-a definit Diogene.
- O întrebare banală, infantilă chiar, adresată femeilor, a iscat o furtună de răspunsuri și de alte întrebări.
- „Iubito, dacă te-ai afla într-o pădure, cu cine ai prefera să te întâlnești: cu un bărbat sau cu un urs?”
- De la actrițe și felurite dive simandicoase, până la femei simple din cotidian, au formulat un răspuns, însumând un număr enorm de respondente: sfioase, surprinse, zâmbind încurcate, în îndoieli…
- Statistica – acest departament al științelor – care nu știe de milă și îți spune adevărul verde, arată că, în procente ce ajung spre 80% tovarășele noastre de viață, fete, iubite, soții, preferă să se întâlnească mai bine cu un urs.
- Jurnaliștii, ca și o parte din public, au fost contrariați, replicând cam așa:
- -Dar pentru ce? Ce ființă e mai minunată decât omul? Cum de ați ales…ursul?
- -Păi, să vedeți, au sunat asdesea răspunsurile: ursul e mai predictibil. Poate reușesc să mă înțeleg cu el… nu e totdeauna agresiv… M-aș putea preface moartă, fiindcă mulți au scăpat așa de un urs, dacă e furios. Dac-aș avea ceva de mâncare cu mine, nici n-ar fi – cred – vreo problemă. Ursul nu atacă omul decât atunci când îi sunt ursuleții în primejdie, cazuri extreme… Da, mai bine cu un urs.
- *
- Adică așa! Aceasta e imaginea comună pentru noi, bărbații de azi de azi, în ochii și mintea tovarășelor noastre de viață, despre care poetul național spune:
- „Căci tu înseninezi mereu
- Viața sufletului meu
- Mai mândră decât orice stea,
- Iubita mea, iubita mea.”
- Adică ele ne înseninează clipele, orele, zilele și nopțile acestei vieți, iar drept răsplată, le este teamă de noi pentru răul ce-l putem face. Se tem de brutalitatea noastră, de primitivismul nostru de vânători, de inconstanțele noastre comportamentale.
- Ce caracterizare superbă! Nu ne-au vorbit de rău, n-au spus de relele noastre deprinderi, despre sălbăticie, brutalitate, despre recursul la forță pentru a ne impune, ci printr-u admirabil ricoșeu înțelegem cine suntem cei de azi. Fără să ne dorim, ne-a apărut în față o oglindă.
- Ați văzut vreodată ochii copilului care te-a descoperit că îl minți, îl înșeli și nu ești ființa generoasă care te credea? Sau a oricărui a avut încredere în tine și tu ai fost o mare dezamăgire? Da, cu asemenea ochi ne privesc ele.
- La urma urmelor, nu e plină presa și televiziunile de violențe și agresiuni sălbatice mpotriva fetelor, a femeilor în general? Ce este mai de plâns și mai umilitor decât recursul la prostituție? Drogul violului, înjunghieri în plină stradă, violuri, atrocități aiuritoare, nesiguranță în propria-ți casă!! Ce greu e să trăiești femeie pe planeta Pământ!
- Și în politică și între state și între oameni, forța fizică este ascendentul ce îl ai asupra altora. Principiile morale, cele care ne-au făcut să fim oameni, par numai o bagatelă dispensabilă la orice pas.
- Un primitiv ca Dincă lovește cu pumnul lui de urangutan o fată plăpândă ca un lujer, Alexandra Măceșanu și o vinde ca pe o sclavă. Frații Tate cară fetele în spate ca sacii la moară și apoi le izbesc în vreun pat ca pe niște bolovani de prisos… Asta în lumea noastră, zis civilizată, ca să nu mai vorbim de femeia din islam sau India, unde violul e urmat adesea de crimă, spre a nu fi reclamat.
- *
- Unde este atitudinea bărbatului din Evul Mediu care se numea CAVALER și care avea ca emblemă comportamentală apărarea femeilor și a celor slabi? Cu un asemenea ideal de iubire și dreptate a pornit în lume Don Quijote de la Mancha.
- În Franța, cavalerul Delorges dobora cu lancea toți adversarii, dar gurile rele ziceau că „acasă îl bate năbădăioasa de nevastă-sa”. „Păi cum să lovești o femeie?” – zicea el râzând. A fi brutal era o rușine. Azi nu mai e.
- S-au creat opere celebre care preamăreau cavalerismul. Ele oglindeau atitudini și comportamente ideale. Dumnezeu nu ne-a dat o ființă pe care să o batjocorim, ci una care să fie complementară vieților noastre. Femeia este darul lui Dumnezeu pentru a ne alunga singurătatea, un însoțitor în călătoria spinoasă prin valea acestei lumi.
- *
- Tabloul vieților noastre este mult mai urât sub aspect moral decât altădată, iar Siegmund Freud constata că „există un mare decalaj între dezvoltarea tehnologică a omenirii și starea lui morală, care tinde mereu să se degradeze”.
- Dar să nu mai întrebăm de acum femeile. Să punem această înterogație bărbaților, mie și ție, cititorule: cu cine ai vrea să se întâlnească în codru soția ta, fiica ta, mama ta, iubita dumitale?
- Prof. Vasile Găurean
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania