Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.3 (147), Martie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Centenar Valeriu Anania:
MITROPOLIT ŞI SCRIITOR

Primit pentru publicare: 21 Mart. 2021
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 22 Mart. 2021
© Mircea Daroși, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Centenar Valeriu Anania:
MITROPOLIT ŞI SCRIITOR

           În galeria marilor personalităţi culturale, Valeriu Anania ocupă un loc important. Vocaţia lui religioasă s-a îngemănat cu arta literară, atât de variată ca gen literar, cum  la puţini scriitori români se poate întâlni. S-a  afirmat în literatură încă de pe băncile şcolii, când avea numai 10 ani şi se afirmă ca scriitor în perioada următoare, când va cunoaşte durerea şi suferinţa închisorilor comuniste timp de mai bine de şase ani.  Abia după aceea i se recunosc meritele pe plan artistic şi duhovnicesc, devenind în 1978 membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar în 1993 Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi în 2005, Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului.

           Debutează în literatură în anul 1936 la revista,, Vremea’’, apoi la revista ,,Dacia Rediviva’’ al cărei redactor principal a fost. După doi ani a colaborat la revistele ,,Gazeta literară’’, ,,Luceafărul’’, ,,Magazin istoric’’, ,, Ateneu’’ şi multe altele.
           Ca poet se remarcă în 1935 cu versurile ,,Pământ şi cer’’în revista ,,Ortodoxia’’, după care va publica un şir întreg de poezii în alte reviste de teologie din ţară.În publicistică îşi face apariţia în 1936 cu articolul ,,Camaradul Anton’,’în care vorbeşte la modul elogios despre fostul lui profesor de limba română şi franceză, Anton Holban, căruia îi realizează un adevărat portret sadovenian.

           Încă de la începutul carierei sale literare, Valeriu Anania a fost atras de arta dramatică, nu ca actor, ci ca autor de piese de teatru în care şi-a pus toată dragostea şi talentul. În 1938 debutează, dramaturgic, cu scenariul radiofonic în versuri,, Jocul fulgilor’’, după care sunt puse în scenă piesele ,,La furcărie’’ şi ,,Dochia’’.

          Există o perioadă când Valeriu Anania nu îşi mai face apariţia pe plan literar, dar n-a încetat să creeze, chiar şi în anii detenţiei, când la Aiud (1962-1964 ), sub prohibiţia hârtiei şi a creionului ,,scrie’’ pe creier şi fixează în memorie piesele de teatru ,,Steaua Zimbrului’’, ,,Meşterul Manole’’, precum şi numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri. Asupra lor va reveni în anii de libertate, dându-le o formă finală.

          În anul 1969 este transmis la Televiziunea Română poemul dramatic ,,Mioriţa’’, care alături de celelalte piese de teatru, amintite mai sus, vor fi jucate pe cele mai importante scene din diferite oraşe ale ţării. Au urmat apoi alte lucrări de acest gen, precum ,,Du-te vreme, vino vreme’’, ,,Păhărelul cu nectar’’, ,,Poemul cu măşti’’. În anul 1982, la Editura Eminescu, în seria ,,Teatru comentat’’apare ,,Greul pământului’’, o pentalogie a mitului românesc, în două volume, pentru care primeşte,,Premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor din România.

           Temele abordate în aceste lucrări au ca izvor de inspiratie mitologia românească, istoria naţională, universalitatea creaţiei şi mistica sacrificiului. Toate privite din perspectiva ,,metaforei germinatoare şi a ultimei realităţi arhetipale’’.
           Lirica lui Valeriu Anania a cunoscut influenţa poeziei lui Tudor Arghezi , care i-a fost un bun prieten şi sfătuitor. Iată un citat cu tonalitate argheziană din volumul,, Anamneze’’în care poetul dă valoare estetică,, urâtului’’ : ,,Voi înfrunta durerea şi scârba de a mă şti ,/ ţărână-risipire din zemuri verzi, fetide, /sorbit pe întuneric de lacome-anelide/, redat ispitei albe şi reci de a nu mai fi./ Am trăit cu veacul demultului păgân / când putrezeam în carnea strămoşilor din mine / şi din duhori şi drojdii şi sângiuiri uterine / mă îmbiam luminii să-i poposesc la sân’’.

          De-a lungul timpului, versurile sale au fost adunate în câteva volume care poartă titluri deosebit de sugestive : ,,Geneze’’ (1971), ,,Istorii agrippine’’(1976 ), ,,File de acatist’’ (1981 ), ,,Imnuri Eminescului’’ (1982), ,,Anamneze’’ (1984 ),  ,,Poezie religioasă românească modernă’’etc.

          Opera scriitorului Valeriu Anania cuprinde şi câteva lucrări în proză, între care : ,,Rotonda plopilor aprinşi’’, ,,Cerurile Oltului’’, ,,Amintirile peregrinului apter’’,,Străinii din Kipukua’’, dar şi două volume de publicistică şi un volum de memorii cu aproape 700 de pagini.
          Pentru valoarea incontestabilă a creaţiei sale literare, scriitorul a fost premiat în repetate rânduri : în 1995 primeşte ,,Premiul special’’ pentru volumul ,,Din spumele mării’’ la salonul de carte din Oradea, în 1999 ,Marele Premiu ,, Lucian Blaga’’, în 2000, Diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia  şi tot în acest an, Uniunea Sriitorilor din România, Filiala Cluj îi acordă Premiul pentru ,,Opera Omnia’’ , iar de la Preşedinţia României, medalia jubiliară ,,Mihai Eminescu’’, Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce. Cărţile lui Valeriu Anania vor supravieţui cu siguranţă, dincolo de bine şi de rău.