Bartolomeu Anania – Leul Ardealului,
o viață în slujba peniței și a Bisericii lui Hristos
Autor, Morariu Iuliu-Marius

S-a scurs un an de când ,,Leul Ardealului” a plecat să se întâlnească cu buna sa maică, pe care n-o mai văzuse de dinainte de încarcerare și cu toți ce care i-au fost dragi. N-a plecat însă de tot dintre noi. Și astăzi, glasului tună cu putere, însă nu de pe înălțimea amvonului, ci de pe înălțimile crestelor celeste.

Clujenii îl simt aproape, îi simt căldura părintească și își ostoaie dorul de el ascultându-i predicile și citindu-i opera. Au într-adevăr cu ce se consola, căci ierarhul n-a trăit degeaba, având o operă prodigioasă, în care se regăsesc domenii literare precum poezia, drama, descrierea sau memorialistica.(1) Mai mult decât atât, arhiepiscopul clujean a dat limbii române și Bisericii o magistrală traducere a Bibliei și o câteva lucrări cu adevărat referențiale în domeniul teologiei.

Născut la 18 martie 1918, în localitate Glăvile, județul Vâlcea, Valeriu Anania a fost înzestrat de Dumnezeu cu zile multe, chiar dacă nu toate fericite(2) . Viața lui a fost una plină de evenimente, prin intermediul cărora a străbătut cu bine, reușind mereu să se remarce și să se ridice, oricât de mare ar fi fost căderea sa.

Ca orice mare scriitor, a început prin acumularea de cunoștințe care să-i fie mai apoi utile atât în viața de zi cu zi, cât și în activitatea cărturărească. După ce a absolvit seminarul central din București, s-a înscris la facultățile de Teologie, Medicină și Muzică din Cluj, unde s-a dovedit un student eminent. Le-ar fi terminat cu siguranță dacă greva studențească din 1946 nu i-ar fi întrerupt atât de brutal cariera de student. Așa a terminat doar teologia, însă, de-a lungul vieții, s-a dovedit un mare cunoscător al celorlalte domenii studiate, fiind un adevărat encicloped.

În truda sa neobosită ca slujitor al condeiului, a fost în mod cert un om mare, un scriitor greu de egalat, și un mare polemist. Privind doar fugitiv opera sa, observăm bogăția tematicii abordate, de la romane moderne, la nuvele cu profundă semnificație mistică, de la poezia cu conținut pur religios, la imn și la stihul bizantin și la opera dramatică(3) , de la pastelurile ce îmbină armonios informația istorică cu descrierea literară până la textul științific, riguros scris, bogat în date și intocmit cu multă scrupulozitate.

Aceeași seriozitate l-a caracterizat și în activitatea de traducător. Bibliei i-a jertfit zece ani ai senectuții sale, reușind să înoiască și să accesibilizeze în același timp textul sacru și realizând o lucrare bi-valentă, cu rol teologic și cu valoare literară.
În concluzie, putem afirma fără de a greși că marele scriitor și ierarh Bartolomeu Valeriu Anania a fost, de-a lungul întregii sale existențe pământești, un neobosit slujitor al Bisericii și al condeiului.

Note:
1) În cea din urmă, în mod cert a excelat. Dovadă în acest sens ne sunt volumele ,,Rotonda plopilor aprinși” (Bartolomeu Anania, Rotonda plopilor aprinși, Ediția a II-a, Editura Florile Dalbe, București, 1995) și Memoriile (Valeriu Anania, Memorii, Editura Polirom, Iași, 2008), în care își etalează magistral talentul de portretist.
2) Pentru o succintă evocare bibliografică, a se vedea: Ștefan Iloaie, Cronologie, în vol. ,,Valeriu Anania – Poeme, Editura Polirom, Iași, 2010, pp.11-18. Pentru o descriere mai amplă, a se vedea Memoriile”.
3) Deosebit de importantă este în cadrul operelor sale dramatice opera ,,Miorița”, formată din 12000 de versuri și compusă în închisoare, pe creier.