Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Centenarii, cărți despre cum să ajungi la 100 de ani. Printre ei și noi, cenacliștii de la distanță…
Cîtva timp în urmă am citit în Formula As despre „ura contra presei”, cum „chioșcurile se desființează cu miile”, săptămâna trecută, la Timișoara, „orașul-”, Capitala Culturii Europene, s-au desființat toate chioșcurile de presă” ca în numărul următor. 1588, să ni se spună soluția salvatoare când și cu cititul de carte nu stăm deloc bine, „desființarea criminală a chioșcurilor de ziare, din toate orașele țării – pe alocuri și librăriile restrânge dramatic drumul spre lectura binefăcătoare…-- Aceeași revistă, reporter ALINA OLTEANU, folosind cartea și jurnalistica, răspunde tocmai subiectului din titlu la care o lume, nu poveste, visază. Expeiență a vieții există. Jean Calment, franțuzoaică, campioană mondială la longevitate, cu 122 de ani și 164 de zile viață, „concurentă la vîrstă cu Matusalem”, este un exemplu unde, încă putem ajnge.. iar la bărbați recordul îl deține japonezul Jiroemon Kimura care a trăit 116 ani și 54 de zile, plecat din lumea aceasta în iunie 2013
- Cu asemenea norocoși, sănătoși și plini de viață, răspândiți în toate zările lumii, pentru a le afla secretul,puctat în albastru, albastrul vieții, cercetătorii și cei de la celebra revistă„Național Geografic”, unde a lucrat americanul Dan Buettner, născut în 1966, care a făcut echipă în insula OKINAWA, a descoperit cinci „zone albastre” care au fost popularizate nu doar în revista de investigare, ci și „prin intermediul mai multor cărți dedicate acestui subiect, care au înregistat un mare succes comercial, fiiind traduse în nenumărate limbi, inclusiv în limba română” notează Alina Olteanu.
- „Zonele albastre”, cu trăitori care ajung și depășesc suta de ani, sunt situate, cum am spus, pe întreg mapamondul,, în insula niponă OKINAWA și insula italiană SARDINIA, unde există un sătuc, SEULO, în care rata centenarilor, la data studiului, în 2017, era de aproape 1la 100, cu mult peste cea de 1 la 10.000, valabilă în restul lumii. O a treia „zonă albastră” este IKARIA, o mică insulă elenă din Marea Egee, unde cercetătorii au descoperit că aproape unul din trei bărbați ajunge la 90 de ani. Faptul că oamenii din IKARIA au o sănătate mult mai robustă decât media globală a fost atestat și de oamenii de știință, care au constatat, între altele, că rata bolilor vasculare e cu 50% mai scăzută în cazul ikarienilor, decît prin alte părți ale lumii, că rata cancerului este cu circa 20% mai mică și că locuitorii IKARIEI ajung doar arareori să sufere de demență. Echipa lui Dan Buettner a observat și în cazul celorlalți locuitori ai zonelor albastre că se bucură de o stare mult mai bună a sănătății decât media globală. De pildă, „locuitorii din OKINAWA au doar o fracțiune din rata diabetului, o cincime din rata bolilor de inimă și suferă foarte rar de demență”. În OKINWA, Dan Buettner a descoperit că localnicii formeză niște grupe sociale numite moai, în care oamenii pun banii pe care îi au la un loc și se ajută reciproc cînd au nevoie. Tot în cadrul acestor colectivități, moai, localnicii se întîlnesc, povestesc, dansează și cântă. Că.și așa, viața se călătorește. Un alt concept specific celor din OKINAWA este IKIGAI, „care este ikigai-ul tău ?” este întrebarea frecventă la care se poate răspunde: ”cred că ikigai reprezintă un factor principal de sănătate spirituală al centenarilor, dacă ni-l vom pierde vom muri”.
- Tipică pentru locuitorii IKARIEI este și modul cum se alimentează, o adevărată dragoeste pentru ceai, cel din rozmarin, bun. Foarte bun pentru memorie și pentru sănătatea lor, în general. Întrebată, care este cel mai bun ceai de băut zilnic, o bătrînă glumeață dim IKARIA, scoasă în față de Alina Olteanu, ar fi răspuns, pusă pe șuguit, „vinul”, vinul de viață lungă, luat cu măsură, dar nu cu măsura unora din România, folosită de viticultorii de la Cotnari, Huși, Odobești-Panciu, Cotești ori Nicorești.
- Într-adevăr, lămurește reportera, cea cu prezentarea cărților, Alina Olteanu. Insula IKARIA este considerată de ikarieni locul în care s-a născut DYONISOS, zeul grec al vinului și al festivităților, vinul din IKARIA, pomenit pînă și în ILIADA și ODISEEA, este produs și azi, la fel ca în urmă cu mii de ani, fiind complet natural. Este băut cu mare drag de ikarieni, și nu pare să le dăuneze prea mult sănătății, deși trebuie spus că ikarienii sunt și ei deosebit de petrecăreți, cu fel de fel de festivități vesele. În cadrul cărors tineri, adulți, copii și bătrîni se distrează cot la cot, sporovăiesc, râd, cântă.
- În SARDINIA, Dan Buettner a văzut și a menționat, ca să se știe, că pe cât aceste comunități sunt construite pe munte sau pante deluroase, abrupte, cu atît și locuitorii par să aibă parte de vieți tot mai lungi și mai sănătoase, și asta, pentru că ei, zi de zi, tot urcînd către casă și coborînd să-și mențină viața, să și-o tot lungească, efortul fizic depus tocmai la asta și duce. Îi și ajută lipsa stresului, ei ca păstori de meserie, cu televizorul ori radio nu au treabă, să culeagă vești presante care să le dea stări de stres, precum altora… Și, altceva a descoperit Dan Buettner. În SARDINIA, în zonele albastre nu există azile de bătrîni, vîrstnicii sunt îngrijiți de familie și vecini, de localnici, sunt foarte apreciați pentru modul de a trăi. Ei, zi de zi, ”
- Celelalte două „zone albastre” sunt PENINSULA NICOYA din COSTA RICA, și o mică localitate, LAMA LINDA,din California, aflată la 100 de kilomertri de Los Angeles, al doilea oraș din Statele Unite din punctul de vedere al mărimii populației.
- Andreia și Ion, ei sau alături de alți cercetători, au cutreieat de ani de zile mapamondul și au poposit, la un moment dat și în izolata insulă IKARIA, unde au auzit de povstea unei femei viguroase și vesele, trecută bine de suta de ani, deși fusese greu încercată de viață. Culmea e că ce a răpus-o în final nu a fost bătrânețea și nici o boală anume ci, pur și simplu, o serie de înțepături de albine/
- Andreia și Ionuț Chiperi (HaiHui in doi) au renunțat la job-uri, la apartament, la creditul pe 30 de ani, și-au făcut bagajele și, cu o cameră video după ei, au plecat să cutreiere lumea La aproape trei ani din momentul în care s-au decis să-și ia lumea-n cap, au spus tot într-un interviu #cevaltceva în redacția Monitorului de Suceava.
- “A fost groaznic…” Cinci nopți a stat Ionuț într-un spital din Bali, iar Andreia a fost la un pas să renunțe în Cambodgia. “Ce-a fost în capul nostru?!”, și-au spus cei doi la câteva luni după ce-au plecat în aventura vieții lor. Au trecut aproape trei ani de când călătoresc #HaiHuiindoi, sunt printre cei mai cunoscuți vloggeri de travel din România (suceveni amândoi) și ne-au povestit o grămadă de lucruri interesante.
- Au peste 130.000 de abonați pe YouTube și de aproape trei ani de zile și-au luat lumea-n cap, la propriu, și și-au transformat viața într-o vacanță. În octombrie 2018, soții Andreia și Ionuț Chiperi, ea din Solca, el din municipiul Suceava, corporatiști de ani de zile în București, și-au vândut apartamentul din Capitală, luat cu credit pe 30 de ani, au lichidat evident și creditul, și-au făcut bagajele și au plecat.
- Mai întâi prin mai multe țări din Asia de sud-est, apoi în SUA, unde plănuiau să stea doar o lună, dar pendemia i-a “ținut” un an, după care au ajuns în Costa Rica, Mexic, Columbia, Insulele Galapagos, Ecuador… iar săptămâna trecută, în redacția Monitorului de Suceava.
- “Noi ne-am săturat oarecum de viața pe pilot automat de la Bucureșțti, program de la 9.00 la 18.00, două ore pierdeam pe drum în trafic, de acasă până la birou și invers… Ne-am dat seama că trăim mai puțin pentru noi și mai mult pentru obligații, responsabilități… “, începe Andreia. Simpaticii soți Chiperi povestesc că declick-ul s-a produs în Bali, unde au fost în luna de miere și unde “ne-am dat seama că aici e paradisul”. Și așa a început tot. “Cum facem noi să nu fim limitați la doar cele 2-3 săptămâni de vancață/concediu pe an? Cum ar fi dacă…?” – “La început nici nu știam să filmăm, să edităm, să vorbim în fața camerei” “Ne luăm vacanță un an de zile – și-au spus inițial Chiperii – și după… mai vedem”. Ori, ori.
- „Ne întoarcem la viața de dinainte sau continuăm să colindăm lumea întreagă” Au trecut aproape trei ani de atunci și tocmai se pregătesc să o ia din nou din loc spre noi și noi destinații de pe mapamond, pe care mulți dintre noi le vedem doar la televizor. Sau pe YouTube, dacă vreți, chiar pe canalul celor doi. Cu doar un click te duci cu ei, când vrei!, seară, zi, iarnă, vară, din Bali până în New York. Virtual. Prin imaginile pe care le filmează și le postează apoi editate, sub formă de vloguri, pe YouTube. Și uite așa au ajuns să aibă o comunitate de peste 130.000 de oameni care s-au abonat la canalul lor. Și să câștige bani din vlogging (asta nu de foarte mult timp), bani din care reușesc să acopere costurile excursiilor lor. “La început nici nu știam să filmăm. Nu știam să edităm, să vorbim în fața camerei. A fost o provocare uriașă”, spun cei doi, mărturisind cum Andreea a plâns chiar la primul video.
- “Acum a devenit ca un job. Noi postăm în general o dată la două zile și e destul de solicitant. Dar ne face plăcere”, completează cei doi vlogeri.
- Nouă secrete ale longivității
- Drept concluzie a alergării noastre după cucerirea și trăirea anilor vieții, Dan Buettner și echipa sa de lucru – și nu numai ei, și românii de care am pomenit, lumea cercetătorilor în domeniu – cred și au pus pe hîrtie că indiferent de zona de lucru, de locul de viețuire, noi oamenii, oricît de diferiți am fi, avem caracteristici comune, deci să ținem minte.
- În primul rând, locuitorii tuturor „zonelor albastre„ sunt extrem de activi din punct de vedere fizic.
- În al doilea rând, ei obișnuiesc – ca mai peste tot – să-și pună familiile mai presus de orice.
- În al treilea rând, oamenii din „zonele albastre” tind să aibă un plan bine definit în viață – fie că-l numesc „ikigan”, ca în OKINAWA sau „Plan da vida”, ca în NICOYA.
- A patra caracteristică comună tuturor zonelor este faptul că localnicii știu să-și acorde momente de relaxare, în care să se debaraseze de stres.
- A cincea trăsătură comună este simțul măsurii – care se aplică inclusiv atunci câmd e vorba despre mărimea porțiilor pe care le mănâncă sau despre ambițiile de ordin pecuniar.
- Un alt secret al longevității celor din „zonele albastre” este legat de alimentație care este extrem de echilibrată și de sănătoasă, săracă în carne și alimente procesate și foarte bogată în fructe, legume, cereale integrale și, nu în ultimul rînd, în leguminoase precum fasolea, mazărea, soia și năutul.
- În al șaptelea rînd, oamenii de aici iubesc vinul – însă nu sar calul, ca prin alte părți, iar alcoolul consumat este natural și de calitate.
- În al optulea rînd, ei au o viață socială bogată, râzând și distrându-se des alături de semenii lor, care acționează totodată ca o plasă de siguranță, nelăsîndu-i singuri la greu.
- Iar în al noulea rând, locuitorii „zonelor albastre” sunt animați de o credință vie, care le oferă putere să facă față greutăților vieții și le oferă sentimentul unui scop mai înalt, ajutându-i să fie uniți și buni.
- Între centenarii răspîndiți pe întreg mapamondul, spune Alina Olteanu, se numără atât oameni care au urmat un anume stil de viață cât și persoane care au obișnuit să fumeze, să mănânce orice au avut la îndemânî, inclusiv dulciurile și băutura. Azi centenarii nu mai sunt o noutate. Până la Dan Buettner de longevivi s-au ocupat minți precum Michel Poulain și Gianinni Pes care folosindu-se de „Journal of Experimental Gerontology” în 2004 l-au precedat în descrieri a longivității pe gazetarul la care am tot făcut trimitere, ca să se înțeleagă și România ar putea fi locul „zonelor albastre”. Statistica, mass-media și chiar noi, cei de la Cenaclul de la distană, putem nu doar afirma, ci dovedi că am avut și avem centenarii de care știința și oamenii ei nu trebuie să rămână indiferenți.
- Nume de centenari în România? Constantin Bălăceanu Stolnici născut 6 iulie 1923, Mariana Drăgescu (1912-2013), 100 de ani, aviatoare: Mircea-Ionescu Quintes ( 1917- 2017), 100 de ani, om politic și poet:Ion Irimescu (1903-2005), 102 ani, academician, sculptor: Neagu Djuvara (1916-2018), 101 ani, istoric și om politic: Mihai Șora (7 noiembrie- 1916- 26 februarie 2023), 106 ani, filosof și eseist, membru de onoare al Academiei Române: Maria Dragomir din Uliedi-Dămbovița, avea 105 ani în 2014: Nicolae Păsculescu din Timișoara avea 107 ani în 2012: Ioan Lascar din comuna Luna, de lângă Cluj, 25 februarie 1912-15 februarie 2023, veteran de război, avea 107 ani în 2012, niște candidați la titlul matusalem – Petracz Czartan, mort la 1774, avea 185 de ani: Joarj și Sara Rowin din Caransebeș, aveau 172 și, respectiv, 164 ani în 1727: Ilie Stamate, 1828-1966, avea 138 ani când a murit: Mihai Pop, despre cel mai longeviv om din lume, născut în Valea Loznei, județul Sălaj, stabilit în Osoi-Cluj, unde a viețuit până la moarte, la vîrsta de 148 ani, despre el, prof .Ana Aslan și Constantin I. Parhon, în capitolul IV a cărții „Biologia vîrstelor. Cercetări clinice și experimentale”, scria prof. Parhom: „Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen. Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă, pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi, în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani, încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri, de la 2-3 kilometri. Impresionează relieful muscular pe tot corpul: pectoralii, intercostalii, drepţii abdominali, cu fibrele aparente. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80”.
- Potrivit cifrelor care ne cheamă la citit,aproape 900.000 de români au trecut de 80 de ami, dintre ei, peste 7000 au vârsta de peste 100 de ani, cei mai mulți vârstnici trăiesc în Moldova, în județul Botoșani și în județele din sud- estul Româmiei –Ion Mîcnea-Vetrișanu din comuna Vetrișoaia-Vaslui a depășit zilele trecute 88 ani – iar județul Botoșani, în ultimii zece ani, are în evidențe peste 120 de persoane cu vârste de peste 100 de ani, printre ei moș Ghiță Cojocaru din Viișoara, născut în 1921, care cu toate greutățile vieții, a crescul 5 sau 6 copii, a ajuns la peste 100 de ani, la fel Vasile Chiponcă din Băbiceni avea 106ani. Secretul longevității acestora conform spuselor lor a fost modul în care se alimentau, niciodată nu mâncau până la refuz și se hrăneau doar cu mâncare gătită. „Am mâncat așa, cumpătat, cât să alung dușmanul, adică foamea. Nu mă ridicăm cu burta plină de la masă, că mă lenevea și eu aveam treabă. Mâncam când îmi era foame și numai cât trebuia, nu mai mult, nu mai puțin. Și doar mâncare naturală, de la noi de la țară”, mărturisea moș Ghiță din Viișoara, conform adevarul.ro. Vasile Chiponcă centenarul în vârstă de 106 ani s-a stins din viață, dar nora lui a împărtășit câteva informații despre el. „Mânca doar hrană gătită, nu semipreparate sau orice altceva. Mergea cu ceaunul la câmp, acolo făcea la foc mămăliga“, spune Elena Chiponcă, nora lui Vasile Chiponcă. De asemenea, seniorii mai mărturisesc că de-a lungul anilor au ținut posturile cu sfințenie.
- Și, altceva interesant din posibila zonă albastră care este RONÂNIA, centenari suntem și noi cenacliștii, medicul Virgil Ene din Timișoara este la 98 de ani, juristul și scriitorul Constantin Hușanu din Iași la 95 de ani (mama lui a murit după ce a împlinit 100 de ani), medicul Virgil Răzeșu din Piatra-Neamț, profesorul Mihai Bejenaru din Câmpulung-Moldovenesc-Suceava, prof. Vasile Filip din Iași și mai jos-iscălitul Ion N. Oprea din Priponeștii-Tutovei, Bârlad, Huși, Iași, Vaslui și iarăși Iași, la cei peste 90 de ani ai fiecăruia, mulțumim lui Dumezeu că ne-a adus până aici, eternă explicație a longevității, Biserica e cu noi, explicatoare și susținătoare a miracolelor vieții. Nu spunea la recenta Ziua Mondială a Tineretului din Portugalia – de la începutul lunii August – părintele PAPA FRANCISC „Sîi ajutăm pe tineri să înțeleagă că DUMNEZEU are un plan cu fiecare dintre ei?”
- Cuvinte pentru Antologii, „Istorii, comentarii, miscelanea”, coordonator Ion N. Oprea, Iași, 9 octombrie 2023
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania