Distanțe albastre

Probabil simți,
probabil simți absența mea din toamna ta.
Unde pe lac,
Unde pe lacul matinal o umbră grea
printre arginți,
printre copacii de argint și de rugină,
ca un alac,
se-nclină iar, spre umbra ta de fum se-nclină. 

 Și tremură, arde, se zbate
închisă-n cristalul privirilor tale.
Și noapte de noapte răzbate
distanțe albastre și zări autumnale. 

 Să poți să simți,
să poți să simți în visul tău căldura mea.
Ca niște zimți,
când frunze moarte cad ca niște zimți pe brațe
ce le întinzi
în întuneric când rămâne doar o stea
pe reci oglinzi
din poze prinse în forzațe. 

 În care o umbră se zbate
închisă-n cristalul privirilor tale.
Și noapte de noapte răzbate
distanțe albastre și zări autumnale.