ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Teodor EPURE
Cenaclul DinOgor
CETATEA NEAMŢULUI
Cetatea gloriei noastre, mult iubită
De păduri cu frunza veşnică-nconjurată,
Pe un munte înalt şi râpos se alintă
Ca o fantomă mândră şi-ncremenită.
Cetatea ne-aminteşte de săgeţi vâjâind,
De buzdugane ghintuite din porţi muşcând,
De cai nechezând când simt stăpânul căzând
Cu sângele-mprăştiat peste tot şi ţipând.
Oştenii dârji pentru luptă s-au pregătit
Când duşmanii la porţile ei au sosit
Săgeţile în cămăşile lor s-au tocit,
Razele speranţei peste tot s-au răspândit.
Aici au adunat prinosul de grâne,
Aici erau păstraţi arginţii visteriei,
Ţesături cu fire de aur dungate,
Averile ţării,aici erau păstrate.
Ştefan cel Mare şi Sfânt,iubitor de pace,
Aici cu sfetnicii în linişte petrece,
Sorbea Cotnarul şi cu ţintaşii se-ntrecea
Şi pe doamna în chip de floare o aducea.
Măreţia cetăţii apare ca o casă
Ca o simplă gospodărie românească,
O casă de ţară cu fete pânză-nălbind
Cu flăcăi cu păr lung şi Feţi -Frumoşi priveghind.
Iubirea pentru trecut va fi ideală,
Comori îndrăgite vor ieşi la iveală
Când valorile timpurilor-ncremenite,
Vor fi adunate din cenuşi înnegrite.
Similare