ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 18 Aug. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 19 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Chiorul care a inventat orizontul

(pamflet)

Nu știu cu exactitate cum îi cheamă. Știu doar că ei au distrus mass-media. Unii dintre ei, au dispărut ca și cum ar fi fost executați în timpul zăpezilor, însă, mare lucru, în locul lor a apărut câte un nemuritor ilegitim. Nu fac apropouri. Nu judec pe nimeni. Am mai scris, presa, televiziunile, institituțiile de (in)cultură sunt invadate de astfel de bacterii. Lista e lungă. Am mai zis și scris câte ceva. Acum îl văd și ascult pe unul Mărieș, revoluționar cu cont în bancă, analfabet în stare prizată, care se laudă că are doar 12 clase, dar își dă cu părerea despre cei care au sute de clase. Mai era unul ca ăsta, Dan Iosif, inginer de lumânări stinse. Înțeleg că acest Doru Revoluționaru e de prin Timișoara. E de discutat. Acolo locuiesc mulți oameni deștepți la casa lor. ”Azi în Timișoara mâine-n toată țara”. Lovitura de stat din 1989 a pornit din acest oraș ciudat. Nu sunt, nu am fost și nu voi securist niciodată. Nu pot, spre deosebire de admiratorul lui Joyce, Mihăieș, să o fac pe cosmopolitul. Am descoperit o sintagmă: ”analfabeți mondiali”. Mă voi explica. Oricum, toate drumurile duc la Bricul Mircea de Bega. Nu la Cel Bătrân, ci la o umbră cu pretenții de chior care a inventat orizontul. Mai clar de atât nu se poate. Am obosit privind nefirescul. Mă uit la toate posturile tv., mă simt greu de manipulat. Acum, în clipa asta, vorbește zoaia de Chireac. Îi curge untura pe șorici. Pe alt post plânge unul Cartianu, un fel de profesor de logopedie revoluționară, ”chirurg” al limbii române. Să te tot sictirești. E mai de râs decât pe vremea megastarului Vadim. Suntem în plin potop al lacrimilor de crocodili patriotarzi. Toată lumea își plânge șmenul. Inclusiv tovarășul președinte de ohrană occidentală. Plânge ploaia. Plânge și mustața mucoasă a lui Ragnea ot Teleorman. Plânge cu coafura de capră a Fioricăi Vasileta. Plânge tot guvernul, tot statul, toate instituțiile de forță. Nu mai știu ce să ne facă pentru a ne obliga să trăim și mai de plâns decât până acum. Ei plâng în portmoneu, noi lăcrimăm în fața bancomatelelor subnutrite de sistem. Una e scoți de sub  sticlă, prin vezica urinară a bancomatului, vreo mie sau două de lei și alta e să pui sacoșa la gușa electronică și să simți cum îți curg în testiculele creierului cel puțin un sfert de miliard. Asta de pensie! Mai grea decât rahatul mâncat în sistem. Pace lor!