Membrii Cenaclului literar la distanță despre “Fragilitate” de Ion N. Oprea, Ed. PIM, Iași, 2016:
Iulia Gabriela Șerban, Constanța
Citind versurile domnului ziarist Ion Nicolae Oprea…

Domnul ziarist ION NICOLAE OPREA ne propune făţiş, nemijlocit, o poezie modernă, inspirată din vieţi şi fapte reale, o poezie actuală, intensă, vie, a societăţii contemporane, dură în sensibilitate, vehementă, radicală, eficace, mărturie a fecundităţii literare – versurile sunt scrise în perioada septembrie – decembrie 2015.
Viziunea tenace, perseverentă, echilibrată, a cercetătorului prestigios de arhive, cronicarului activ, istoricului operativ, juristului pozitiv, ziaristului hotărât, ferm, se îmbină cu o viguroasă abordare a punctelor diferite de vedere declamate, privind întrebările şi preocupările de zi cu zi, inspirate din cotidianul pregnant, vizibil, pe dimensiunea demografică (urban / rural, categorii sociale), în atmosfera generată prin simbolismul proeminent al dacilor liberi, conducând la constituirea unui adevărat manifest social, pronunţat, reliefat, acut, inimos, „voinicesc”, „vitejesc”, robust, cu accente puternice arhaice, dând răsunător glas nedreptăţii, discriminărilor, stigmatizării, diferenţelor între societăţi, epoci istorice, timpi de viaţă…
Un cânt adresat plenar pământului strămoşesc, soarelui, reînvierii, fiorului primăverii, reîntineririi, renaşterii! … Clocotitor, năvalnic, aprins, ardent, impetuos, înfocat, pătimaş, pasionat, fervent, înflăcărat, însufleţit, expansiv…
Scrie un volum suplu, rapid, uşor de citit, structurat, organizat în 10 cicluri („O, ce poezie”, „Bătrâneţe”, „Cuvinte”, „Cronică”, „Intime”, „Fragilitate”, „Modernitate”, „Ţăranii mei”, „Nichitisme”, „Filosofice”) de poezii solare, adevărate distilări lirice, încărcate de gânduri tinereşti, curajoase, cu multă diplomaţie, cu motto-uri inspirat selectate şi ne proiectează într-o atmosferă de reflecţie proprie începutului de an 2016….
Se înclină şi îi cere iertare marelui poet Eminescu – p. 15 – pentru îndrăzneala de a fi prometeic şi a aspira „pe verticală” la o INIŢIERE în ŢARA CUVINTELOR VII. Surprinde plastic polemica desfăşurată în jurul Marelui Luceafăr în ultimii ani. Mihai Eminescu este modelul, idealul, Mentorul. Cunoscător al Legilor Destinului – p. 219, „reciprocei vieţii” – p.16, recomandă o geografie a elitelor (Timişoara, p.16), elogiul transdisciplinarităţii – p.16. Epigramist autoironic – p.18: „Meditând, am hotărât: gata cu hârtiile, azi încep cu versurile, cum fac foarte mulţi, şi adun succesele!”, abordează „suratele” (spre exemplu, Lucia Silvia Podeanu – Novaci, Ioana Tudor – Bucureşti, noile „poetese”), şi configurează o motivaţie, un argument, un crez poetic. Conturează diferenţa dintre munca de cercetare a arhivarului, muncă de excepţie, de Sisif, meticuloasă şi uşurinţa consemnării unor idei – scântei de filosofie – cu sau fără rimă.
Ne invită să parcurgem teme filosofice, istorice (Herodot – p.21, cheia istoriei României – p.77, Holocaustul – p 126), casnice, rutiniere, de familie, abordează natura, transpar evocări (Mihai Eminescu – p. 15, Sadoveanu – p.16, Ion Creangă – p. 130, Marin Preda – p 200, Zalmoxis, Brâncovenii – p.21, profesorii din tinereţe – „desăvârşiţi, monumentali” – p.24, Ştefan cel Mare – p.25, p.29, Titulescu – p.26, G. Coşbuc, Octav Băncilă – p.29, Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Cuza, Ferdinand, p. 29, Freud – p.75 – „Omului îi trebuie un vis pentru ca să suporte realitatea trăită”, Grigore Vieru – p. 119, Grigore Constantin Moisil – p. 162, Marina Voica, Angela Similea – p. 184, Nichita Danilov – p. 203 – ciclul IX -„Nichitisme”), reflectă folclorul – p. 22, datini – tradiţii – obiceiuri (Pluguşorul, p.20), creionări de politică dureroasă (Guvern, partide politice, „Feţe”- p. 26, nemulţumirea faţă de guvernarea ultimilor 26 ani – „Nebunie”, „Noi vrem pământ” – p.29, vidul legislativ – Codul familiei – p.43, politicienii de după 1990 – „Întrebare” – p.79, „Eforturile” – p.80, mineriadele – p.100, incendiul de la Clubul Colectiv – p. 137 „Dincolo”, p.142, „Filosofie”, p. 199 „Primenire”, refugiaţii, fenomenul migraţional – p. 184, globalizare – p. 202), schiţe autobiografice, frânturi de epistole, străbat amintiri… o chemare a absolutului, sublimului din noi, cu nostalgii lait motiv…
Pe ce linie se autosituează? În lumina dacilor – „Sunt dac de dac” – p.20, pe axul daco-român. Aminteşte războiul daco roman (Traian, Apolodor), originea – Dacia străbună, Dacia Felix – p.83, artefactele arheologice – Tărtăria, p.22, în antiteză cu înstrăinarea pământului ţării (cazul Topliţa, Transilvania, p.22, poezia „Ruleta”), „nebunia nepăsării mai marilor”, „totul se vinde de ocupanţii jilţurilor” – p.25.
Titlurile sunt alese cu multă minuţiozitate, cu consideraţie – „Intime”, „Ţăranii mei”, „Fragilitate”, „Empatie”, „Destinul”, „Fericirea”, „Copacul”, „Stejarul”, „Omul”, „Temeri”, „Oglindă”, „Primenire”, „Fântâna”, „Schimbări”, „Nedumerire”, „Neputinţă”, „Ocară”, „Diferenţă”, „Cheia”, „50”, „Terţetul”, „Soare”, „Dilema”, „Comparaţie”, „Nu”, „Feţe”, „Preocupări”, „Ruleta”…
Ideile exprimate sunt nuclee filosofice:
Dragostea de moşie era un dat, o speranţă, un crez, o existenţă – p.29
Pământul Patriei nu se vinde! – p.30
Fiecare palmă de pământ de la daci, înstrăinat astăzi, înseamnă oasele românilor înstrăinate pe veci.
Omul nu mai există! L-a mâncat… ştiinţa! Tristă consecinţă! … Ştiinţa… încotro? – p.30 – 31
Fragilă mai este viaţa în faţa morţii! – p.33
O pârloagă a mai rămas din tot ce a fost respectul şi omenia! – p.43
Faţă curată, dar şi murdară, pătată de vinovăţie. Da, faţă de descendent, degradat. – p. 44
Orice om, cu faţă clară ori nu, mai dă şi rebuturi în viaţă, pe faţă, să le trateze societatea.
Cântă-ţi muzica, poartă-ţi portul, păstrează casa veche şi tot ce-i fără de pereche, chiar dacă-ţi faci casă nouă” – p.47
Făurim cu ajutor mari familii de români pentru viitori străbuni.
Bogată România, dacă îşi permite luxul să nu „confecţioneze copacilor îmbrăcăminte, (să) vezi pomii încotoşmănaţi, iarna, în haine de oameni, lucrate din vară… ?!
Adevărata ştiinţă a vieţii – viaţa constă în a trăi clipa, în a profita de ziua prezentă. – p.75
Eu nu ştiu cum se face, în ultimul timp, adeseori, mergem cu regret înapoi.
Cu două intuiţii ai fi realizat mai mult decât cu una singură – p.84.
Doamne, ce-ai făcut din copiii noştri, din noi, din ţara întreagă, unde ne sunt înţelepţii, organizatorii şi ocrotitorii, îndatoraţi nouă, societăţii? – p. 132
Da, am intrat deja într-un vertij periculos, din care nimeni nu anticipează cum vom ieşi, schimbaţi în bine sau în rău. – p 199, „Vertij”
Filosofia adevărată înseamnă a face nu cărţi, ci oameni. – p. 211, „Filosofia”
Filosofia înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloacele pe care le ai la întrebările pe care şi le pun copiii. – p. 211, „Filosofia”
Natura ne convinge că legile ei sunt doar gândurile matematice ale lui Dumnezeu. – p. 211 – „Natura”
Viaţa este o luptă continuă pentru a nu ajunge nicăieri – p. 214 – „Viaţă”
Fericirea adevărată nu poate fi deplină decât în mijlocul oamenilor care sunt egali – p. 215 – „Fericirea”
Cine nu ştie să tacă n-a învăţat nici să vorbească. – p. 217 – „Cuvintele”
Destinul amestecă toate cărţile şi noi, oamenii, jucăm. Destinul e scuza prostului pentru eşecurile vieţii. – p. 219 – „Destinul”
Cu stimă, problematica abordată exprimă obişnuitul, direct, fără ascunzişuri, cinstit, corect, imparţial, obiectiv, franc, comunicat solid de un spirit în forţă, rezistent, oţelit; temele dezbătute sunt: căsătoria, divorţul, minciuna socială – p 154, aspecte de asistenţă socială – ineficienţa serviciilor sociale, asistenţa medicală, Biserica („Medicina” – p.83), cultura generală a poporului român, portretizări (Virgil Ene, Timişoara, p.16), unitatea de limbă – port – obiceiuri, înţelepciunea populară, ospitalitatea tradiţională românească, valoarea preotului, învăţătorului, medicului în comunitatea tradiţională – p.49, condiţia tragică a bătrânilor, părăsiţi, umiliţi, agresaţi, uitaţi, dispreţuiţi de societate („Comparaţie” – p. 55), în antiteză cu stilul de viaţă modern („weekend”, vacanţă în străinătate, musafiri, petreceri cu fini, cumetri, naşi, obligaţii, „înalte relaţii de serviciu” – p.46, p.51, poziţii de top manageri în organigrame de multinaţionale, statut de multimilionar), semnificaţia rugăciunii, vinderea independenţei patriei – p.30, rolul pozitiv / negativ al ştiinţei în viitor (clonare), progresul informaţional – p. 200, importanţa vârstnicilor în vechime, în ierarhia tradiţională românească, spre deosebire de generaţiile momentului, interesate doar de moşteniri şi relaţia cu notarul, pentru succesiune – p.44, rolul psihoterapeutic al societăţii în a tempera tinerii, în a modela caractere, răbdarea, în a cizela pornirile, îmblânzi „firea umană”, a educa, a obţine rezultate, însemnătatea respectului familiei – p 48, „terţetul” vis – viaţă – viziune, ieri – azi – mâine (speranţă de bine) …
Descrie o lume a pribegiei, a părăsirii ţării – „pleacă-n străinătate… Domnii şi nepoţii” – p.53.
Un imn adresat veteranilor – poezia „Scrisorile?” – p.53, (file de corespondenţă ale Prof. Veteran Alexandru Mănăstireanu – o modalitate esenţială şi meritorie de comunicare în scris, o responsabilizare, sursă viitoare istoriografică). Scrisorile sunt o „probă de audit”, o moştenire, „zestre” familială, „reflecţii pentru o viaţă în doi, în timp de război”, un izvor admirabil de documentare viitoare…
Înfăptuieşte un mic îndreptar de comportamente frumoase, de bune maniere.
Îşi manifestă îngrijorarea asupra viitorului graniţelor ţării – „Dispare-va România?” – p.31
Ciclul „Cuvinte” anină concepte precum democraţie, toleranţă, demnitate, promovare, dileme, desăvârşire, cultul personalităţii, anarhie, binecuvântare, austeritate, incertitudine, terorism – p. 206 „Temeri”, spirala vieţii ciclice…
Lache este un motan european, p.71 – „Cu Lache timpul curge în ritmuri diferite, uneori se dilată, alteori se contractă. Totul devine distractiv şi totul este poveste”.
O poezie emoţionantă, vibrantă, de maturitate artistică, uşor de urmărit şi înţeles, o realizare frumoasă ce încununează o experienţă de viaţă.
Un demers personal, onest, firesc, cald, emoţionant, care îmbină talentul, munca, credinţa, de un patriotism debordant, dând dovadă de un respect de admirat la adresa străbunilor, ţăranilor, neamului românesc, pământului strămoşesc…
Se întrezăresc elemente de brand personal şi marketing liric. Prezintă Cenaclul la distanţă – Iaşi – şi volumele apărute sub coordonarea sa – „Viaţă, viaţă…” („Terţetul” – p.76) – „Vă mulţumesc dumneavoastră, cenacliştilor de la distanţă, că ne sunteţi mereu alături, cu multă prestanţă” – p.77, volumul „Nu uita” – p.137, „Dincolo” sau volumul „Singurătate”…
În ciclul „Cronică” tânjeşte de dorul „părinţilor – sfinţilor” („Caierul”, „Ajutorul”, „Cronică”), zugrăveşte Priponeştiul, satul copilăriei, clopotul bisericii, obiceiurile de înmormântare – p.88, în accente mioritice – „Vântule”, p. 90 – luptele de la Mărăşeşti şi Oituz – p. 93, 94, sărbătoarea a 50 ani de căsnicie – p.97, aniversarea tradiţională organizată de Primărie…
Familia proprie este evocată cu duioşie în poeziile: „Fratele” – p.174, „Serile” – p. 173, „Bunica” – p. 181, „Camera” – p. 184, „Fântâna” – p. 185, „Ignatul” – p. 186, „Bunicul” – p. 188, „Torcând” – p. 189, „Crăciunul” – p. 191, „Vise” – p. 193, „Dansatoare” – p. 192, „Garsoniera” – p. 194… Satul apare prezentat în versurile poeziilor: „Schimbări” – p.178, „Fidelitate” – p.179, „Pădurea” – p. 176, „Ţăranii mei” – p. 169, „Octombrie” – p. 182.
Trăim în Evul dezvoltării psihologiei, psihiatriei, psihoterapiei – „Recuperarea” – p. 204, „Oglinda” – p. 203. Ciclul X – „Filosofice”- pune în lumină reflecţii generale asupra naturii, vieţii, fericirii, este o cameră de rezonanţă a ceea ce înseamnă muncă, prietenie, cuvinte noţiuni, timpul, destinul…
O odă închinată prieteniei, relaţiilor de preţuire, reţelelor de suport reciproc, camaraderiei, tovărăşiei, colegialităţii, relaţiilor remarcabile de familie – marcant exprimate prin fidelitate, devotament, loialitate, afecţiune, ataşament, o abordare dinamică, demnă, de bună credinţă, energic exteriorizată prin cavalerism, generozitate, sinceritate, ireproşabil articulând imensitatea câmpiei ţăranului român, proiecţie psihologică vastă, întinsă, îmbelşugată, cu simbolismul copacului falnic, măreţ, compact şi crestele pătrunzătoare, îndrăzneţe, dominante, cutezătoare, temerare ale munţilor, ce unesc un profil psihologic românesc dintotdeauna şi pentru totdeauna…
„Stai că / Mi-a zburat / Cuvântul…/ O, ce poezie!” – p.19

8 februarie 2016