Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Membrii Cenaclului literar la distanță despre Fragilitate… Omul cu cartea. Lui INO, Patriarhul Cenaclului la distanță

Membrii Cenaclului literar la distanță despre Fragilitate…
Prof. Camelia NENCIU, Constanța

Omul cu cartea

Lui INO, Patriarhul Cenaclului la distanță

Dacă astăzi cartea a devenit un obiect decorativ și lumea nu mai are zabavă să citească, să gândească, este o implinire spirituală faptul că există oameni care iubesc cartea atât de mult, incât imprăștie raza lor de lumină asupra semenilor.
Un astfel de om este Ion N. Oprea, INO (cum ii spunem noi) scriitor din Iasi ce arde, se jertfește pentru Cuvânt abordând teme diverse. Marele lui har și dar este acela de a coagula energiile gânditoare și a le indemna să scrie.
INO este conducătorul cenaclului nostru de la distanță, dar mai mult decât atât este prietenul nostru, un spirit veșnic tânăr, care ne provoacă, ne indeamnă să ne consumăm experiențele in lumea scrisului.
Pentru el lecția lui ”Carpe diem” este de a face bine oamenilor vii, a ințeles că destinele trec precum trenurile și că a-ți impărtăși experiența este benefic.
Cenacliștii sunt intelectuali care au făcut din scris un hobby, toți având la bază alte meserii.
La „masa” prietenilor cenaclului la distanță, am spus prezent navigând în siajul temelor propuse de coordonatorul nostru: despre prietenie, senectute, dragoste de țară, iubire, uitare, viață, respect.
Scrisul face bine și are funcția catharsica, purificatoare și dacă ai o scânteie de talent sau memorie afectivă generoasă poți să-ți faci o bucurie ție și celorlalți.
În vremurile de odinioară, oamenii știau să-și aprecieze vârstnicii, ei erau ințelepții și sfatul lor era căutat, compania lor era dorită de tineri. Astăzi intr-o lume răsturnată, cu susul in jos, anormală, dominată de incultură, oamenii-s ademeniți să locuiască in Tv privind la programe de imbecializare. Din antichitate, oamenii au avut nevoie de un Socrate, orice mărire a lumii având în spate un Moise.
Am în mână un volum „Fragilitate (Cuvinte pe verticală)”, aparținând lui INO. De această dată, INO apare intr-o inedită ipostază, aceea de poet, un poet magician văzând literatura ca un mod de a asambla, de a potrivi cuvintele pe verticală, in forma versurilor moderne, versificația având particularități formale: vers liber, rima si măsura variabile, ideea poetică scrisă cu majuscule la inceput de vers și continuată cu minuscule.
Mesajul este generos, subtil și sublim, incărcat de profunde sensuri. Este o poezie cerebrală, reflexivă, a unui poet empatic, care absoarbe cu ușurință atmosfera din jur, stările celor din jur trec prin sufletul lui.
Se simte in aceste versuri că poetul, om al cetății, iubește oamenii, pe care incearcă să-i ințeleagă, ii prețuiește, drame ca aceea din „Colectiv” sunt și ale lui.
Temele abordate sunt: timpul, destinul, prietenia, cuvântul, familia, natura, holocaustul.
In ansamblu, cartea este răvășitoare, răscolitoare, versurile poartă pecetea sensibilității unui suflet empatic care-i omagiază deopotrivă, pe cei de ieri și de astăzi, știe să facă un laudatio.
Poate că vârsta este cea care schimbă sensibilitatea și percepția, viziunea, căci INO este un venerabil octogenar având un surplus de bunătate și un mod exemplar de raportare la lume. Lucrurile trăite in plan real le transfigurează artistic in versuri, o transcripție lirică. Are vârsta curajului in gând și in suflet și o privire limpede asupra lumii.
Titlul „Fragilitate (Cuvinte pe verticală)” este metaforic, conotativ, substantivul imbrăcând atâtea forme câte destine sunt, sugerând amestecul stărilor de spirit ale poetului până la inefabil și odiseea sa sentimentală. Fragilitatea este proprie omului.
El definește in cuvinte tristețea pierderii unor prieteni, văzând acolo unde ceilalți nu văd. Un lucru este cert INO este portdrapelul cenaclului nostru, care in intreaga viață a avut o iubire devastatoare, Cartea, in care s-a mutat, s-a luptat cu cuvintele, dând sens vieții sale.
Peste secole el ne actualizează cuvintele cronicarului Miron Costin „Cetitul cărților este cea mai de folos zabavă in viața omului”.

10 februarie 2016



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania