Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Clujul este capitala poeziei româneşti. O Istorie a poeziei postdecembriste clujene

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141),  Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Clujul este capitala poeziei româneşti. O Istorie a poeziei postdecembriste clujene

Primit pentru publicare: 23 Sept. 2020
Autor: Ionuț ȚENE, Cluj     
Publicat: 23 Sept.  2020

© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Clujul este capitala poeziei româneşti. O Istorie a poeziei postdecembriste clujene

 

Un eveniment editorial de excepţie are loc zilele acestea la Cluj-Napoca. Din păcate ignorat de media oficioasă ocupată de alegeri electorale trecătoare. Editura Casa Cărţii de Ştiinţă a tipărit prima istorie a poeziei postdecembriste din Cluj-Napoca. Este vorba de excelenta carte „Poeţi clujeni postdecembrişti”, scrisă de redutabilul critic literar Adrian Ţion, un toreador al verbului şi ierarhiilor literare. Lucrarea este o radiografie exhaustivă a fenomenului liric de după revoluţia din decembrie 1989. Întocmită cu acribie şi atenţie la detalii şi semnificaţii, compusă într-un stil penetrant şi preţios, cartea lui Adrian Ţion surprinde fenomenul liric postdecembrist clujean mai puţin cunoscut marelui public. Este un altfel de istorie literară călinesciană pentru poeţii ardeleni. Autorul s-a concentrat pe grupul literar de la cenaclul Zalmoxis, înfiinţat la Casa de Cultură a Studenţilor, în 1991, şi al poeţilor care au gravitat în jurul acestei sinergii lirice anvangardiste, cu accente pseudo-rebarbative de limbaj. A fost o restaurare a legăturilor cu lirica interbelică şi o revoltă împotriva „poeziei proze” promovate de poeţii optzecişti, care făceau ermetism, nu lirism, „cu voie de la poliţiune”. Poezia postdecembristă clujeană a retrăit creator un paradox: pe de o parte revenea la înnoirile de limbaj a la Tristan Tzara, Ilarie Voronca sau Marcel Iancu, pe de altă parte recupera metafora interbelică transfigurată şi şlefuită în temniţele comuniste. Nu întâmplător poetul deţinut politic Teohar Mihadaş a fost mentorul cercului de la Zalmoxis. Cartea lui Adrian Ţion face suma acestor poeţi într-o manieră eseistică trecând prin critică, teorie şi istorie literară. E un pas livresc plus valoric la fascinantul dicţionar critic al lui Petru Poantă, care a cuprins poeţii postdecembrişti clujeni. E de fapt prima carte de critică, teorie şi de istorie literară, care aşează poeţii clujeni postecembrişti în panteonul liric naţional şi în ierarhia valorilor culturale. Adrian Ţion ne explică cu acribie argumentul isagogiei literare regionale. „La 30 de ani de la Revoluția Română (acest proiect a început în toamna anului 2019), prezentul volum ilustrează succint creațiile literare ale celor 30 de poeți clujeni afirmați în jurul grupului Zalmoxis sau în afara lui, subliniind contribuția fiecăruia la înnoirile limbajului și ieșirea din tiparele tabuizante ale epocii anterioare. Acești poeți sunt: Ionuţ Ţene, Horia Muntenus, Adrian Mihai Bumb, Ioan-Pavel Azap, Dumitru Cerna, Sorin Grecu, Tudor Ștefan, Ştefan Manasia, Marius Ţion, Adrian Suciu, Flavia Teoc, Daniel Hoblea, Ioan Negru, Dan Marius Drăgan, Victor Ţarină, Dorin Crişan, Alexandru Hălmăgean, Daniel Moșoiu, Ştefan Melancu, Persida Rugu, Dinu Virgil, Vasile Gogea, Luciana Medve, Ioan Buteanu, Iulia Cibişescu, Mihaela Handrea, Laurenţiu Mihăileanu, Victor Constantin Măruţoiu, Maria Pal, Ion Antoniu”.

În prefaţa cărţii, excelentul istoric literar Mircea Popa surprinde şi clasifică generaţia „nouă” poetică clujeană în registrul ierarhic şi valoric românesc. „Este astfel firesc ca în urma evenimentelor din decembrie 1989, percepute ca o „revoluție”, să socotim momentul ca pe un reper și să ne raportăm la el ca la un nou început. În ultimă instanță e vorba de timpul în care se coagulează și se afirmă o nouă generație literară. Și putem vorbi astfel de o așa-zisă generație „nouăzecistă”, ieșită la lumină după acest eveniment, odată cu proclamarea noilor valori etice, morale sau chiar politice, care nu mai sunt obligate la constrângeri, la cenzură și autocenzură. Odată cu prăbușirea ideologiei comuniste, prin acțiuni politice categorice, vechile slogane și rigori impuse de ideologia dictaturii au dispărut cu desăvârșire și avem de-a face cu un discurs liric care se respectă doar pe sine, se bizuie doar pe valorile tradiției și se poate afirma sub un nou soare al poeziei, al gândirii și al experienței poetice ieșite de sub obrocul unei dictaturi care controla până și modul de a fi al omului, al culturii, al literaturii. Anul 1990 poate fi socotit ca un an de început pentru un nou val liric, apărut în contextul libertății depline de a se exprima pe sine și lumea la care se raportează. În acest fel, toți debutanții în poezie de după acest an pot alcătui împreună o primă generație a libertății și a expresivității eului poetic. Adrian Țion a avut ideea de a alcătui o antologie critică a acestor noi debutați în ale poeziei, ieșiți la lumină în cele trei decenii scurse sub flamura noilor schimbări social-politice în orașul Cluj-Napoca, oraș universitar și capitală a Transilvaniei, care a avut rolul lui special la revoluție, dacă ar fi să amintim doar acțiunea curajoasă a Doinei Cornea sau ieșirea în stradă a lui Călin Nemeș. E clar că în felul de a fi și de a gândi al oamenilor s-au produs suficient de multe transformări ca să putem vorbi de un nou început. Început care nu ignoră, și nici nu poate s-o facă, ceea ce s-a creat anterior, chiar dacă venim cu reparații și amendamente. Schimbul de generații a avut loc sub ochii noștri, când, de la o zi la alta, am asistat la apariția unui alt tip de gândire și de comportament, noii veniți nemairăspunzând în niciun fel comandamentelor social-politice ale unei ideologii impuse, ci mai degrabă fiind atenți la propriul lor eu liric interior, punându-și sub lupă propriile trăiri și urmându-și cu insistență propria devenire”. Pe coperta a treia, patriarhul poezei clujene Marcel Mureşanu salută iniţiativa critică a lui Adrian Ţion, care „este o reverenţă meritată făcută în faţa poeţilor clujeni postdecembrişti, iar ei sunt în mare măsură efectul acelui sângeros şi fertil Decembrie 1989 la Cluj”. Poeţii clujeni au adus noi „întorsături de metaforă” sau „cuvântul tăiat” într-o încercare uşor disperantă pentru adversarii lirismului, care şi-a spus cuvântul în introducerea istoriei literare româneşti la debut de mileniu. Instrumentul de critică şi istorie literară pe care îl oferă publicului Adrian Ţion este salutar şi salvator pentru o perioadă istorică care a eludat şi ignorat valoarea generaţiei lirice postdecembriste. Din punct de vedere al duratei lungi în istorie apariţia cărţii „Poeţi clujeni postecembrişti” acoperă echipa de zgomote a unui prezent facil şi ignobil faţă de valoare şi lirică, ce ţine doar de durata scurtă şi clipa efemerizantă promovată de televiziuni, politicieni analfabeţi şi reţele de socializare facile.

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.615 abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5