Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    CODRULE FÂRTAT

    Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    CODRULE FÂRTAT

    Primit pentru publicare: 07 Dec. 2019
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revistei Luceafărul
    Publicat: 07 Dec. 2019
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


     

    S-au terminat roade-n hotar, cernute-au fost de hoți
    Și scormonit-au sân de glie cătând ascunse-averi,
    Tot ce a fost din neamul nostru s-a risipit sub roți
    Cherind în zări departe nouă spre țări făr de poveri.
    Nu plânge, codrule fârtat!… fii stană peste țară
    C-ai să renaști dintr-un sfârșit cu-n val de început,
    A tale lacrimi nasc puieți ce-or crește-n ceruri iară
    Căci rănile în fraged trup cu toate te-au durut.
    Tu, codrul meu, frumos bărbat, nu plânge de pomană
    Ci întărește-ți scoarța aspră să rupă barda lor,
    Tăind copac, să crească alții, mai groși sub grea coroană
    Făcându-le în ciudă azi cum tu renaști cu spor.
    Coboară-al tău frunzar uscat și cerni cu frunze glia
    Să-astupe-n toamnă val frumos cu iz de ruginiu,
    Căci frunza ta, vicleană e, sub tril de ciocârlie
    Și tot ce-i mort, va naște viață… și va rămâne viu.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    1 comentariu la acestă însemnare

    1. Stefan Silva spune:

      Am fost frate cu românu,
      Ştefan SILVA

      -Codrule,codruţule,
      Unde eşti drăguţule,
      Că de când ne-am despărţit,
      Te caut necontenit,
      Nicăieri nu te-am găsit.

      -Nu mă căuta prin ţară !
      Au venit să mă omoară,
      Cu drujbe şi cu topoară
      M-au făcut bucăţi şi pară ,
      Şi m-au scos din ţar-afară.

      Acum doina n-o ascult ,
      Cum o ascultam demult ,
      Şi Pădurea de Argint,
      A fost pusă la pământ
      De ciocoiul cel flămând.
      Nu-mi mai cântă mierla vara,
      Şi nici cucul primăvara,
      A pierit şi căprioara.
      Haiducii nu mai au casă,
      Cum aveau la umbra-mi deasă,
      Şi nici Iancu drept la masă.

      -Codrule , codruţule ,
      Ce-ai păţit drăguţule ,
      Că de când ne-am despărţit ,
      Multe rele-ai pătimit,
      Frică mi-e că ai pierit.

      -Am fost frate cu românu,
      Care m-a vândut la spânu,
      Fără cuget, fără samă,
      Au făcut în ţar-o rană,
      Şi pe mine orfan de mamă.

      Chiar şi Codri de Aramă,
      Au pierit luaţi ca vamă
      De străjerii de hotar,
      Care ne-au vândut la ţar.
      Ducem viață de amar.

      Nu-mi mai bate vântul ramul,
      Mi-e duşman acum şi neamul,
      Mii de ani l-am ocrotit,
      Ca un frate l-am iubit,
      Iar acum m-a osândit.

      -Codrule apele tale ,
      Au secat şi-n deal şi-n vale,
      Ale tale râuri line,
      Au rămas în vis la mine,
      Vremea bună nu mai vine.

      -Al nostru urs carpatin,
      Doborât de un străin,
      Nu-şi mai vede chipu-n umbră,
      Nu mai vin copoi la sâmbră,
      Mioriţa plânge-n strungă.

      Iar ai noştri vrednici baci,
      Viţă pură de la daci,
      Bat la porţile străine,
      Cerşind un codru de pâine.
      Am ajuns rău, de ruşine.

      -Codrule, codruţule,
      Te-au tăiat drăguţule,
      Şi te-au dus în ţări străine,
      Tare-mi este dor de tine,
      Dor de umbra ta cea deasă,
      Ce mi-a fost altar şi casă,
      Dor de cânt de păsărele,
      Ce cântau în rămurele,
      Toate cântecele mele,
      Alinându-mi dorurile.
      Codrule! Carpaţii tăi,
      Au rămas pustii şi goi,
      Pustie mi-e inima,
      Că te-au dus din ţara mea,
      Plec şi nu te-oi mai vedea.

      -Ţine minte frate meu,
      Ţi-am fost scut când ţi-a fost greu,
      Dacă piere frunza mea,
      Va pieri şi ţara ta.
      Nimeni n-o va apăra!

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5