Dat spre publicare: autor, Laura Porfir, 12 febr.2014
Editor: Olivian Ivaniciuc, 16 febr.2014
COLOCVIU IN SATUL LUI ,,ION”
,,Actiunea se petrece in satul Prislop, de langa Nasaud; in roman Pripas…Armadia e numele gasit orasului Nasaud…In ,,Ion” am lucrat intr-un fel si pana la un punct dupa modele vii. In orice caz, fiecare personagiu din roman pornea cel putin de la o insusire a unui om real …Astfel, Ion Pop al Glanetasului , eroul insusi , a existat aievea si se numea aproape asa…Asa, preotul Belciug a fost intr-adevar preot la Prislop…”( Liviu Rebreanu – ,,Marturisiri ”, 1932
Romanul ,,Ion”, concurand starea civila , a produs pe locurile nasaudene , foarte curand dupa aparitia sa din 1920 , indelungi colocvii, confruntari, nu lipsite nici de dramatism , dar nici de umor.
Daca notarul Leopold Stossel din satul Entradam ( Jidovita , in ,,Ion”) i-a multumit lui Rebreanu ca l-a ,,festit”in roman, preotul Belciug marturisea prietenilor sai unele rezerve pline de amaraciune…Ion din realitate s-a manifestat si el , iar in 1956 , invatatorul Zagreanu din Nasaud si-a scris si el memoriile, aducand usoare ,,corectii” romanului. Rebreanu arata astfel , prin fictiunea artistica , o extraordinara forta , realizand o remarcabila constructie arhitectonica de roman , cu personaje si probleme cardinale ale vietii satului romanesc in acea vreme. Sa nu fi sesizat criticul G. Bogdan -Duica acest subtil raport realitate arta cand a pornit , in fruntea unui grup de studenti clujeni, o ancheta pe locurile nasaudene in vederea identificarii ,, fizice ” a eroilor din carte cu prototipurile din Prislop.Rezultatul anchetei? Iata replica lui Rebreanu: ,, Rezultatul n-a putut fi decat cel firesc: pentru fiecare personagiu din roman s-a descoperit o sumedenie de parinti prea putin asemanatori intre ei…” Eminescu, in ,, Geniu pustiu”, emitea , de asemenea,o subtila observatie privind raportul izvoare – arta: ,,…romanul… El e metafora vietii…Ascultati cantecul absurd al unei zile , care n-a avut pretentiunea de a face mai mult zgomot in lume decat celelalte in genere, extrageti din astea poezia ce poate exista in ele si iata romanul…”Intr-adevar, romanul ,,Ion”al lui Liviu Rebreanu ,, e opera unui poet epic care canta cu solemnitate conditiile generale ale vietii, nasterea, nunta, moartea. Romanul e facut din canturi, vadit condensate, in stilul marilor epopei…” spune G.Calinescu.
Stefan Banulescu spunea: ,, Ajuns pe ulitele satului Prislop- modelul satului Pripas din ,,Ion” – simti ca aceasta mica asezare omeneasca pe care ai putea-o masura cu pasul, adapostita de o parte si de alta de dealuri, a capatat noi sensuri si frumuseti prin arta din romanul ,,Ion”.
Rodovica, nevasta lui Ion Boldijar Glanetasu ( de la un eveniment din tineretea ei a pornit Rebreanu pentru a crea pe Ana din roman), batrana, de peste 70 ani, care traieste azi in Prislop, e socotita un om deosebit nu numai de vizitatorii veniti de aiurea, ci si de localnici, mai ales de localnici.E asaltata zilnic cu intrebari , la care n-ar putea raspunde decat Ana din roman, daca ar fi posibil asta.Tacerile Rodovicai in fata intrebarilor – taceri obisnuite ale unei femei care sincer nu intelege importanta ce i se da – sunt socotite de vizitatori drept pauze sobre, de inalta demnitate, ale unei eroine care si-a inchis amintirea marilor ei suferinte in tainite de nepatruns.Batrana, impletind la ciorap sau carand coceni la grajd, raspunde mai la toate intrebarile vizitatorilor privind identitatea ei cu Ana prin negatii monosilabice…Ca Ion Boldijar a obligat pe tatal Rodovicai sa-i dea pamant de zestre siluindu-i fata, asa cum si cel din roman procedase cu Ana lui Vasile Baciu, e adevarat. Ca Ion din realitate era sarac, si asta e adevarat;la casatorie n-a venit decat cu un pogon si cu un brau de ciucuri mari.E intrebata din nou cu metoda: Cand s-a nascut? La 13 septembrie 1888. Ion ? In anul 1885. Deci, Ion s-a nascut in acelasi an cu Liviu Rebreanu. Vizitatorii afla ca Rodovica s-a casatorit cu Ion in anul 1907. ( In jurul lui 1907 Rebreanu marturiseste ca s-a simtit atras pentru intaia oara sa scrie o carte pornind de la intamplarile lui Ion si ale Rodovicai.)Rodovica s-a casatorit deci la varsta de 19 ani.I se spune ca a fost cununata de invatatorul Herdelea – ,,adica de domnul invatator Vasile Rebreanu”, adauga localnicii, care sunt niste admirabili ghizi in dezlegarea tainelor aflate intre Prislop si Pripasul din roman. Rodovica neaga, spune ca a fost cununata de Ilovan Grigore si de nevasta acestuia, Saveta.
Casa preotului Belciug exista in Prislop, Belciug a existat si el in Prislop, cu firea lui bataioasa si razbunatoare, a existat chiar si trasura lui- o spun localnicii, o spune si romanul – , iar in ceea ce priveste cearta dintre Belciugsi invatator , o dovada ca romanul e fondat pe intamplari reale e ca in arhiva scolii vechi a Prislopului, in cataloage, preotul Belciug, razbunator meschin, a notat pe fiii invatatorului la religie cu note foarte, foarte mici. Mai mici decat acelea cu care a notat pe alti scolari mai slabi la invatatura. Scoala veche in care Herdelea a slujit( ,,adica domnul invatator Vasile Rebreanu, tatal domnisorului Liviu”-repeta localnicii cu incantare) exista, se afla la doi pasi de casa Rodovicai, de aceasta scoala vorbeste si Rebreanu in ,, Ion ”, prin gura dascalului: ,, o harabaie lunga si alba”…
Un simplu document ca acela din arhiva scolii din Prislop, care vorbeste in randuri telegrafice despre inlocuirea lui Vasile Rebreanu cu suplinitorul Zagreanu, iti deschide dintr-o data porti largi spre drama familiei dascalului Herdelea, care a fost suspendat din invatamant si inlocuit prin suplinitorul ce-si pastreaza si in roman numele de Zagreanu.
Figura invatatorului Herdelea s-a impus memoriei celor din Prislop , incat stima de care se bucura in acest sat invatatorul de astazi, poarta in ea si ceva din stima pe care prislopenii o pastreaza eroului din carte.Herdelea nu e pentru prislopeni decat Vasile Rebreanu, tatal scriitorului, orice incercare de a face o deosebire intre ei e sortita de la inceput esecului…
Prof. Profir Laura
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania