Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Comision haiducesc cu escortă de lux – Cazul Beuran

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Comision haiducesc cu escortă de lux –

Cazul Beuran

Primit pentru publicare: 16 Febr. 2020
Autor: Gruia COJOCARU, redactor la Revista Luceafărul
Publicat: 17 Febr. 2020
© Gruia Cojocaru© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Comision haiducesc cu escortă de lux –
Cazul Beuran

 

Istoria omenirii este construită pe un șir neîntrerupt de vânzări și de trădări, ce au adus în prim-plan oameni, privilegii, fluxuri de capital care, altfel, nu s-ar fi produs ori ar fi sfârșit în anonimat. La națiunile civilizate, cum ar fi cea niponă, de pildă, loialitatea era și continuă să fie o valoare supremă, de vreme ce Codul Bushido (Codul japonez al onoarei) încă funcționează până la regim de seppuku și printre scriitorii contemporani de succes. La popoarele care, vreme de milenii, au respirat sub jugul de lemn și, mai apoi, sub jugul de fier vânzarea aproapelui a reprezentat șansa de a supraviețui cu o povară pe umeri în minus ori cu un boț de mămăligă mai plin în traistă. În spațiul vechii Dacii, atât de adânc s-a impregnat în substanța noastră interioară, că nici astăzi, când sclavia modernă e fără îndoială mai blândă decât replica ei medievală, n-am reușit un divorț amiabil de neloialitate… Probabil tradiția lucrează frenetic în noi, iar a suprima fibre precum trădarea, minciuna, lichelismul ar însemna să ne dezicem de noi înșine; înclin să cred că, până și turismul estival, de altfel înfloritor în zona nudistă din dreapta Deltei Dunării, ar avea de suferit dacă ne-am modifica profilul. Pleacă toți doritorii de iluzii și senzații devoratoare la Ibiza, în Baleare ori în Maldive în căutare de prospături și escorte autentice…

Modific ușor perspectiva: un mare chirurg, profesor doctor Mircea Beuran este aruncat în arestul poliției capitalei pentru o zi, apoi pentru 30 de zile în arest la domiciliu în urma denunțului domnișoarei doctor Carmen Haiducu. Motivul – care a inflamat justificat aproape întreaga presă românească – ar fi o presupusă șpagă de 10 000 de euro pe care chirurgul Beuran ar fi primit-o de la Carmen pentru a o propulsa în carieră, mai precis în echipa pe care o coordona. Cum însă ascensiunea întârzia de mai bine de un an, Carmenica, întruchipare a spiritului de precupeață nesatisfăcută – bă, ți-am dat bani să mă duci la piață, să-mi cultiv interesele, nu să-mi spui că ți-a murit schimbătorul de viteză al cutiei bolidului! – a mers în scop deontologic la DNA (Direcția Națională Anticorupție) pentru rezolvarea speței. Nu știu cum a pus problema la instituția în cauză. Mi-e greu să cred că dorea doar recuperarea sumei, aș înclina să admit că n-ar fi refuzat postul râvnit în decembrie 2018, dacă-l putea obține ca plată în schimbul denunțului din februarie 2020. Iar modul în care își susține cauza în spațiul public, încercând să se disculpe pentru a se pune la adăpost, coroborat cu argumente fizice deloc de ignorat, sugerează că, într-o carieră cu parfum de spionaj, tocmai a dat lovitura vieții…

    Acestea-s datele problemei în linii mari, cu doctorul Beuran înhățat de DNA în clipa în care i-a precizat Carmenicăi că-i restituie suma de bani primită. De aici, să o victimizăm pe Carmen Haiducu, că sărmana a împrumutat bani din bancă ca să fie promovată, iar pe Beuran să-l transformăm într-un escroc fără inimă pentru că a luat banii pe care nu i-a pretins, pentru ca, în final, să metamorfozăm o duduiță disponibilă într-ale matrapazlâcurilor într-o zeiță a moralității și inocenței, mi se pare un pic cam mult.

Toată România normală știe că, la omul în halat alb și bisturiu, nu te duci cu mâna goală, mai ales când vrei să-i întărești echipa, după cum intenționa păpușica denunțătoare. Așa funcționa realitatea din Sănătate și sub tăvălugul roșu, unde corupția avea rădăcini încă șubrede, așa e și astăzi, când din banul public te poți înfrupta, dacă ești spre vârful piramidei sociale. În orice sat al țării, unde-a mai rămas câte-un felcer uitat de timp – cei tineri zboară întins spre orașe ori spre Vest – plătești medicamentele și tratamentul pentru suferința în cauză, dar adaugi din proprie inițiativă găinuța, mieluțul, iepurașul, cașul de brânză, borcanele cu miere de salcâm… Într-un cuvânt, tot ce ai mai de calitate în gospodărie ajunge pe masa sanitarului. Iarna, dacă ai cai și sanie, musai să-i aduci lemne din pădure, vara, din patru în patru ani, îi dai votul la locale… Cine nu cunoaște această poveste?!? Iar România este o națiune profund agrară chiar și în miezul orașelor mari, câtă vreme comunitățile urbane gem de fii de țărani, agățați stingher de blocuri de câteva decenii, cu mentalități care nu se modifică peste noapte. Cât despre cealaltă Românie, cea mai mult sau mai puțin urbană, lucrurile, se știe, se petrec astfel: în funcție de sistemul de relații de care dispui, urci mai lesne treptele sociale. Nu ai susținere politică, rămâi la un palier modest, indiferent de gradul de competență. Pe de altă parte, ascensiunea socială este posibilă și când ești neavizat în vreun domeniu, dar dispui de un capital de obediență și de dare de mână, fără strângere de inimă…

Studiul poate fi interesant, dar să revenim la cazul revelat. Să presupunem că tehnica de interceptare folosită de DNA pe corpul angelic al Carmenicăi a dat roade, iar chirurgul Mircea Beuran, care a salvat sute de vieți, este vinovat de fapta descrisă. Cunoscând modul tenebros de funcționare al sistemului macrosocial, unde absența profesioniștilor din orice domeniu e dezarmant de apăsătoare, ne putem întreba dacă ar fi o rezolvare trimiterea reputatului chirurg după gratii, ori dacă n-ar fi rezonabil și profitabil pentru societate să i se impună/propună să-și continue profesia de doctor în România, încorsetat de anumite limite pentru, să zicem, un deceniu. Discret, justiția dispune și de astfel de pârghii! Firește că acum e târziu, dar pe viitor, într-o speță similară…

…Un amănunt pentru cei care-mi critică abordarea: să presupunem că doctorul Beuran, în drum spre penitenciar – dacă nu va funcționa nicio soluție de evitare a gratiilor –, anunță presa că, în arest la domiciliu fiind, a descoperit vaccinul anti-coronavirus și poate demonstra acest lucru dacă i se garantează libertatea. Între timp a informat și guvernul chinez, care e dispus să plătească…

Urmarea, rostită sub cerul democrației de un decident politic, onest până-n gât în casele lui de granit: în România funcționează statul de drept și se știe, dragi români, că nimeni nu e mai presus de lege. Așadar, la răcoare, doctore…

Dragă-mi e ipocrizia, când e-n horă cu trădarea… Măi, să fie, Chinezul l-ar smulge pe doctor cu tot cu penitenciar, iar voi l-ați vinde și pentru o vilă, comision haiducesc cu escortă de lux…

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

1 comentariu la acestă însemnare

  1. prof. Vasile Găurean spune:

    Arestul la domiciliu i-a adus subito inspiratie și l-a făcut descoperitor de soluții miraculoase în microbiologie, nu în chirurgie. Pușcăriile noastre nasc scriitori, arestul savanți. Celebritățile nu au nevoie de onestitate.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania