ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Confesiune
Primit pentru publicare: 28 Nov. 2018
Autor: Teodor EPURE
Cenaclul DinOgor
Publicat: 29 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE
.
.
.
.
.
.
.
.
Sunt îndrăgostit de satul meu,
sat de ţărani din moşi-strămoşi
destoinici şi inimoşi
care pleacă-n zori
spre pământul dăruitor
şi a toate purificător
de care li este mult dor.
Iubesc toţi oamenii
care stau sub semnul cumpătării
şi nu risipesc nimic,
din ce-au lăsat străbunii,
iubesc oamenii
care n-au dai uitării
plânsului din limba românească,
iubesc ţărâna,cu gust de măr domnesc,
ploile care purifică sufletul omenesc,
iarba din grădini plină de roua dimineţilor,
păsările stropite cu lacrimile zborurilor,
pământul darnic şi bun,
cerul înflorit şi senin.
Iubesc florile cu parfum care mă îmbată,
jurându-mi pe veci iubire adevărată,
primele berze
care înoată
prin văzduhul înalt şi frig.
Iubesc pe Eminescu
care a făcut limba românească să cânte,
Eminescu care a existat
şi s-a plimbat
în lung şi-n lat
pe coline aurii.
Urăsc violenţa şi discriminarea,
lăcomia şi prostia,
visez trandafiri ce se scutură pe pământ,
pescăruşi care se leagănă şi se rotesc-n vânt.
Urăsc analfabeţii cu cecuri vaste,
îmbogăţiţii cu fastuoase palate,
visez un soare cumsecade,
strălucitor şi cântat-n balade.
Urăsc delaţiunea care se strecoară
şi coboară în viaţa de toate zilele,
urăsc lumea cu rachete şi cu bombe
visez o lume cu oameni tot mai buni.
Urăsc neliniştea sub presiunea zilei de mâine,
starea de teamă,de incertitudine,
visez câmpii cu ape din izvoare
unde-s potolesc setea tinerele fecioare.
Urăsc omul leneş,omul care minte
nu-mi plac lingăii şi nici făcătorii de cuvinte
vreau oamenii să gândească,
cuvinte curate să folosească.
Azi,dacă spui adevărul,
eşti detestabil,
dacă spui minciuni,
eşti abominabil,
dacă nu spui nimic,
eşti imprevizibil
iar eu sunt un plug tăios
şi ar tot ce e dureros
din trupurile străbunilor mei
şi cu sufletul cojit de tinereţe,
mă îndrept încet dar sigur
spre o demnă bătrâneţe.
Similare