Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Confesiune

    ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
    Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

    Confesiune

    Primit pentru publicare: 28 Nov. 2018
    Autor: Teodor EPURE
    Cenaclul DinOgor

    Publicat: 29 Nov. 2018
    Editor: Ion ISTRATE

    .

    .

    .
    .
    .
    .
    .
    .
              Sunt îndrăgostit de satul meu,
              sat de ţărani din moşi-strămoşi
              destoinici şi inimoşi
              care pleacă-n zori
              spre pământul dăruitor
              şi a toate purificător
              de care li este mult dor.
              Iubesc toţi oamenii
              care stau sub semnul cumpătării
              şi nu risipesc nimic,
              din ce-au lăsat străbunii,
              iubesc oamenii
              care n-au dai uitării
              plânsului din limba românească,
              iubesc ţărâna,cu gust de măr domnesc,
              ploile care purifică sufletul omenesc,
              iarba din grădini plină de roua dimineţilor,
              păsările stropite cu lacrimile zborurilor,
              pământul darnic şi bun,
              cerul înflorit şi senin.
              Iubesc florile cu parfum care mă îmbată,
              jurându-mi pe veci iubire adevărată,
              primele berze
              care înoată
              prin văzduhul înalt şi frig.
              Iubesc pe Eminescu
              care a făcut limba românească să cânte,
              Eminescu care a existat
              şi s-a plimbat
              în lung şi-n lat
              pe coline aurii.
              Urăsc violenţa şi discriminarea,
              lăcomia şi prostia,
              visez trandafiri ce se scutură pe pământ,
              pescăruşi care se leagănă şi se rotesc-n vânt.
              Urăsc analfabeţii cu cecuri vaste,
              îmbogăţiţii cu fastuoase palate,
              visez un soare cumsecade,
              strălucitor şi cântat-n balade.
              Urăsc delaţiunea care se strecoară
              şi coboară în viaţa de toate zilele,
              urăsc lumea cu rachete şi cu bombe
              visez o lume cu oameni tot mai buni.
              Urăsc neliniştea sub presiunea zilei de mâine,
              starea de teamă,de incertitudine,
              visez câmpii cu ape din izvoare
              unde-s potolesc setea tinerele fecioare.
              Urăsc omul leneş,omul care minte
              nu-mi plac lingăii şi nici făcătorii de cuvinte
              vreau oamenii să gândească,
              cuvinte curate să folosească.
              Azi,dacă spui adevărul,
              eşti detestabil,
              dacă spui minciuni,
              eşti abominabil,
              dacă nu spui nimic,
              eşti imprevizibil
              iar eu sunt un plug tăios
              şi ar tot ce e dureros
              din trupurile străbunilor mei
              şi cu sufletul cojit de tinereţe,
              mă îndrept încet dar sigur
              spre o demnă bătrâneţe.


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5