Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Confesiune

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Confesiune

Primit pentru publicare: 28 Nov. 2018
Autor: Teodor EPURE
Cenaclul DinOgor

Publicat: 29 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

.

.

.
.
.
.
.
.
          Sunt îndrăgostit de satul meu,
          sat de ţărani din moşi-strămoşi
          destoinici şi inimoşi
          care pleacă-n zori
          spre pământul dăruitor
          şi a toate purificător
          de care li este mult dor.
          Iubesc toţi oamenii
          care stau sub semnul cumpătării
          şi nu risipesc nimic,
          din ce-au lăsat străbunii,
          iubesc oamenii
          care n-au dai uitării
          plânsului din limba românească,
          iubesc ţărâna,cu gust de măr domnesc,
          ploile care purifică sufletul omenesc,
          iarba din grădini plină de roua dimineţilor,
          păsările stropite cu lacrimile zborurilor,
          pământul darnic şi bun,
          cerul înflorit şi senin.
          Iubesc florile cu parfum care mă îmbată,
          jurându-mi pe veci iubire adevărată,
          primele berze
          care înoată
          prin văzduhul înalt şi frig.
          Iubesc pe Eminescu
          care a făcut limba românească să cânte,
          Eminescu care a existat
          şi s-a plimbat
          în lung şi-n lat
          pe coline aurii.
          Urăsc violenţa şi discriminarea,
          lăcomia şi prostia,
          visez trandafiri ce se scutură pe pământ,
          pescăruşi care se leagănă şi se rotesc-n vânt.
          Urăsc analfabeţii cu cecuri vaste,
          îmbogăţiţii cu fastuoase palate,
          visez un soare cumsecade,
          strălucitor şi cântat-n balade.
          Urăsc delaţiunea care se strecoară
          şi coboară în viaţa de toate zilele,
          urăsc lumea cu rachete şi cu bombe
          visez o lume cu oameni tot mai buni.
          Urăsc neliniştea sub presiunea zilei de mâine,
          starea de teamă,de incertitudine,
          visez câmpii cu ape din izvoare
          unde-s potolesc setea tinerele fecioare.
          Urăsc omul leneş,omul care minte
          nu-mi plac lingăii şi nici făcătorii de cuvinte
          vreau oamenii să gândească,
          cuvinte curate să folosească.
          Azi,dacă spui adevărul,
          eşti detestabil,
          dacă spui minciuni,
          eşti abominabil,
          dacă nu spui nimic,
          eşti imprevizibil
          iar eu sunt un plug tăios
          şi ar tot ce e dureros
          din trupurile străbunilor mei
          şi cu sufletul cojit de tinereţe,
          mă îndrept încet dar sigur
          spre o demnă bătrâneţe.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania