Consilierea educațională are rolul de a menține elevii în școală și de a-i face să înțeleagă și să descopere ce este școala și care este rolul ei în viața noatră și cel mai important, să se descopere pe ei și cine sunt ei, ca și indivizi, persoane și personalități, în această lume.

„Scopurile educației constau în a le permite elevilor să înțeleagă lumea din jurul lor și talentele dinlăuntrul lor, în așa fel încât să devină indivizi împliniți și cetățeni activi, plini de compasiune.” – Ken Robbinson

Consilierea educațională se întinde pe cinci teme majore, pe care le aplicăm la clase:

• autodezvoltare și cunoaștere personală: Cine suntem noi?
• managementul emoțiilor: Oare îmi cunosc emoțiile? Știu cum să reacționez atunci când sunt furios?
• managementul informației, învățării: Creativitatea în școală este cultivată? Dar gândirea critică?
• orientarea în carieră: Știu ce meserie mi se potrivește?
• stil de viață sănătos: Sunt adolescent, cunosc ceva despre substanțele de risc și viață sexuală?

Autodezvoltare

Autodezvoltarea sau dezvoltarea personală ajută elevul/ beneficiarul să-și însușească un set de comportamente și atitudini despre propria persoană. În practica mea la catedră, dar și ca asistent social, oamenii ajung într-un punct mort în care le este greu să se mai descopere. Art-terapia poate face acest lucru, iar prin conceptul de Life Long Learning, poate contribui la redescoperirea omului și acceptarea sinelui.

Managementul emoțiilor

Emoțiile, de cele mai multe ori sunt responsabile de comportamentul nostru față de alte persoane, iar de cele mai multe ori prejudecățile, factorii stresori din viața noastră, vulnerabilitatea ne modifică comportamentul, limbajul și devenim victime sau agresori, în funcție de situații.

Emoțiile ocupă un rol foarte important în activitatea mea de la catedră. Jocurile, poveștile, culorile sunt legate de câte o emoție. Îi învăț sau doresc să-i învăț pe elevi să asocieze emoțiile cu câte o culoare. Bunăstarea elevilor în spațiul  școlar este primordială. Acesta este elementul principal pentru care noi, profesorii consilieri-asistenți sociali suntem în școală. Această bunăstare înseamnă să te cunoști pe tine însuți, dar mai înseamnă și să știi să gestionezi emoțiile.

Managementul învățării

Auzim de cele mai multe ori că “copii din ziua de astăzi nu mai învață”. Ce-i drept regimul comunist ne-a învățat obediența, dar după 30 de ani de comunism încă mai credem că obediența este necesară în procesul de învățare. Încă mulți colegi de-ai mei, cadre didactice, nu privesc copilul sistemic.

Pentru că eu practic educația centrat pe elev, atunci când îmi proiectez activitatea la clasă, dar nu numai, doresc să implic fiecare elev în activitate, îi ofer șansa să fie parte activă, integrantă din activitate, Astfel oferi șansa elevului să fie personalitatea în dezvoltare și ii oferi baza spre un viitor, dar cel mai important este să-l vezi că el/ea sunt acolo prezenți și unici.

De cele mai multe ori, nimeni nu-i învață pe elevi despre stiluri de învățare, iar școala online mi-a oferit ocazia, în întâlnirile ce le-am avut cu elevii, să discutăm despre stilurile de învățare. Le-am pregătit un formular de completat (doar elevilor de gimnaziu) și cât sunt ele de importante în a ne gestiona învățatul.

Descoperirea stilul potrivit de învățare ne îndreaptă pașii spre viitor cu succes!

Cariera, profesia și meseriile

Importanța managementului învățării ghidează elevii spre o carieră bine definită. Cariera, chiar dacă nu este abordată foarte serios în învățământul românesc, eu am încercat să o integrez atât în orele mele de predare, dar am abordat-o de fiecare dată, la diferite nivele de învățare: preșcolar, primar, gimnazial și liceal. Poveștile, jocurile, desenatul, lipitul și coloratul au făcut parte din activitatea mea integrată, pentru a fi un real suport educabililor.

Stil de viață sănătos

Când am abordat subiecte la gimnaziu de stil de viață sănătos, au fost cele de sănătate mentală. În perioada pubertății, perioadă care vine cu modificările ei de natură hormonală, sănătatea mentală este vitală. Eu îmi doresc ca spațiul școlar să devină un promotor al sănătății mentale, de aceea combin art-terapia cu consilierea educațională și asistența socială. Sănătatea mentală este un subiect de actualitate și în ședințele cu părinții.

La clasele primare, subiectele de stil de viață sănătos au fost cele de protejare a planetei – a ne dezvolta sustenabil și a empatiza cu Planeta Mamă. Am dorit să contribui la dezvoltarea inteligenței emoționale în ceea ce privește mediul și natura. Fără o planetă sănătoasă, noi, locuitorii ei, nu vom fi persoane sănătoase din punct de vedere psihic, fizic și social.

Asistența socială

„Asistența socială este profesia care asigură sprijin pentru indivizii, grupurile şi comunitățile dintr-o societate aflată în schimbare şi creează condițiile sociale favorabile bunăstării oamenilor şi societăți.” – Karla Krogsrud Miley

Asistența socială este acel ajutor profesionist, acordat persoanelor vulnerabile. Vulnerabilitatea apare în momentul când, o persoană, nu mai poate da randament la capacitatea lui maximă, de cele mai multe ori fiind influențat de stadiile dezvoltării umane (copilăria, adolescența, bătrânețea), de dizabilități (dizabilitate cognitivă, motorie, vizuală, auditivă), elemente ce nu pot fi controlate (dezastre naturale, pandemii) sau ce ține de viața profesională (șomajul).

Această definiție este foarte generală, iar asistența socială cuprinde multe domenii de activitate, dar eu, în această lucrare când vorbesc de asistența socială, voi face referire doar la asistența socială din școală și cum putem îmbunătăți aceste aspecte ale ei, prin consilierea educațională și art-terapie. De fapt, asistența socială, le îmbrățișează, pe cele două și formează un tot, un cerc mare, cu două cerculețe în interior.

Reziliența

Beneficiarii serviciilor sociale sunt persoane vulnerabile. Beneficiarii consilierii psihopedagogice sunt elevii, părinții, cadrele didactice. Beneficiarii art-terapiei sunt toți aceștia la un loc. Art-terapia este pentru oricine dorește să devină mai bun.

Art-terapia este o tehnica de reziliență, pe care eu o descopăr în fiecare zi. Beneficiile ei apar în timp.

Reziliența de cele mai multe ori este naturală sau asistată. Reziliența asistată este oferită de un profesionist, care în cazul de față este oferită de un asistent social – profesor consilier (fără competențele oferite de profesia de asistent social, nu aș fi putut deveni profesor consilier) și da, prin natura meserie putem aplica această tehnică de art-terapie (tehnică non-invazivă, dar care susține funcțiile de dezvoltare necesare pentru a asista procesul de reziliență).

Supervizarea

În cei aproape 4 ani de învățământ preuniversitar care au coincis cu anii de master, nu am practicat eu foarte multă supervizare, dar în puținele ocazii în care am făcut-o mi-am dat silința ca cel supervizat să nu se simtă foarte copleșit de informațiile mele și de supravegherea mea.

Încerc să corelez supervizarea din asistentă socială cu supervizarea practicată de mine în școală. Profesorii consilieri sunt manageri de caz ai copiilor cu CES din unitatea școlară în care ei își desfășoară activitatea. Din echipa multidisciplinară fac parte învățătorul/dirigintele, profesorii care predau la clasa respectivă, profesorul de sprijin (dacă există) și profesorul consilier. În echipă și la diferitele activități, desigur, implicăm și familia.

Supervizarea mea consta foarte mult în îndrumarea învățătorului/ dirigintelui spre această art-terapie, care se pretează foarte bine în învățământul primar, fiind mai greu de aplicat la orele de predare din gimnaziu, dar nu imposibil, și anume introducerea a acestor elemente de desen, colorat, ascultat muzica pe fundal și jocul în sala de clasă pentru a le capta atenția. Regulat, ne întâlneam și dezbăteam punctele forte și punctele slabe din această practică care integrează foarte bine, elevul cu CES, în sala de clasă.

Supervizarea este importantă, atunci când tu ești beneficiarul ei și ești încurajat în mod constant din partea supervizorului să introduci art-terapia, în practica de zi cu zi.

Educație parentală

Părinții sunt acei ghizi de care copilul are nevoie pentru o mai bună dezvoltare fizică, psihică și socială. În clasele primare, părinții sunt mult mai implicați în viața de elev, dar cu cât copilul crește, implicarea lui scade în viața de elev. În rolurile descrise pentru asistenți sociali, Frederico (1973) enumeră:

• învățător (teacher) – învață fapte și atitudini;
• persoană care determină schimbări de comportament (behavior changer) – schimb anumite părți specifice din comportamentul clienților;
• purtător de grijă (care giver) – asigură servicii de întrajutorare  pentru aceia care nu por să-și rezolve în întregime singuri problemele și nevoile proprii” (Goian, p.56).

Asistentul social/profesor consilier implic părintele activ (atât cât se poate) în viața de elevului. În familiile vulnerabile este puntea, legătura dintre elev-părinte și comunitate. Îl îndrumă pe părinte să descopere ceea ce este mai bine pentru copilul lui și cel mai important, dezvoltă o echipă (parinți, cadre didactice, instituția școlară) care să funcționeze înspre interesul superior al copilului : o dezvoltare sănătoasă, din toate punctele de vedere.

Art-terapia am integrat-o foarte bine, dar cu unele rețineri din partea părinților prea “serioși”, în ședințele cu părinții. Am introdus jocul – pe o bucățica de hârtie, ei și-au scris problema care îi frământa în momentul respectiv, după care au aruncat hârtia la coșul de gunoi și cardurile cu imagini, carduri din jocul de imaginație O mie și una de povești de Giulia Orrechia, în care ei trebuiau să coreleze imaginea de pe card cu starea lor emoțională.

Bibliografie
Anghel Stănilă, Elena, 2017, Psihologia educației pe tot parcursul vieții: pentru specialiști și adulți interesați de propria dezvoltare, ed. a III-a, rev., For You, București.
Badstuber, Gudrun, 2007, Autodezvoltare prin art-terapie, în Muntean, Ana, (coord.), Supervizarea: aspecte practice și tendințe actuale, pp. 55-69, Polirom, Iași.
Băban, Adriana, 2009, Consilierea educațională: ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere, ASCR, Cluj-Napoca.
Campbell, Don, 2012,  Meloterapia sau Efectul Mozart, Sapientia, Iași.
Cojocaru, Ștefan, 2005, Vulnerabilitatea și tipuri de populații vulnerabile, în Cojocaru, Ștefan, Metode apreciative în asistența socială: ancheta, supervizarea și managementul de caz, pp. 19-41, Polirom, Iași.
Corneanu, Sorina, 2019, Ghid practic de înțelegere a emoțiilor prin art-terapie, Rovimed Publishers, Bacău.
Curry, Augusto, 2005, Părinți străluciți, profesori fascinanți, For You, București.
Dumitru, Ion Al., 2008, Consiliere psihopedagogică: baze teoretice și sugestii practice, ed. a II-a, rev., Polirom, Iași.
Dumitrașcu, Hanibal, 2012, Consilierea în asistență socială, Polirom, Iași.
Geldard, Kathryn, Geldard, David, Foo, Yin Rebecca, 2013, Consilierea copiilor, Polirom, Iași.
Goian, Cosmin, 2004, Deprinderi în asistență socială, Institutul European, Iași.
Ilie, Gina, 2017, Art-terapia  și dezvoltarea personală la adolescenți, S.P.E.R, București.
Neamțu, Cristina, 2003, Aspecte ale asistenței sociale în școală, în Neamțu, George, (coord), Tratat de asistență socială, pp. 829-854, Polirom, Iași.
Nelson-Jones, Richard, 2014, Manual de consiliere, Trei, București.
Oaklander, Virginia, 2015, Ferestre către copii noștri: Gestalt-terapie pentru copii și adolescenți, Herald, București.
Robinson, Ken, Aronica, Lou, 2015 Școli creative: revoluția de la bază a învățământului, Publica, București.