ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Constantin Adam,  „Spectacolul spectacolelor teatrului din Botoşani”

Primit pentru publicare: 25 Nov 2018
Autor: Gheorghe MEDIAN, redactor , Revista Luceafărul
Publicat: 26 Nov. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Manifestările dedicate împlinirii a şase decenii de la inaugurarea oficială, ca instituţie de stat a Teatrului „Mihai Eminescu”, desfăşurate în luna octombrie a acestui an, au inclus, între multe alte puncte de mare interes şi lansarea unui volum dedicat evenimentelor teatrale care i-au marcat existenţa în perioada mai sus menţionată. Intitulată „Spectacolul spectacolelor teatrului din Botoşani”, cartea, semnată de Constantin Adam, se constituie într-o inspirată şi necesară continuare a remarcabilei istorii a teatrului botoşănean, publicată cu câţiva ani în urmă de Ştefan Cervatiuc permiţând celor interesaţi să cunoască evoluţia integrală a vieţii teatrale botoşănene din anul 1838  când a avut loc la Botoşani prima reprezentaţie de teatru în limba română până acum.

Volumul, apărut în condiţii grafice deosebite la Editura „ Quadrat”  se deosebeşte de toate celelalte scrieri de până acum privind teatrul românesc, prin modul original în care a fost conceput şi realizat. Autorul nu a mers pe căi bătătorite, rezumându-se să facă  o istorie a instituţiei, ci a ales ca modalitate de prezentare a evoluţiei acesteia, consemnarea evenimentelor fiecărei stagiuni, din anul 1958 până în anul 2018, cu tot ceea ce le definesc:  spectacolele prezentate, distribuţia acestora, regia, data premierei, numărul de spectacole jucate la sediu sau în diverse localităţi din ţară sau de peste hotare şi acolo unde este cazul, numele actorilor care au preluat rolurile unora dintre titularii spectacolelor, care, din varii motive, nu au mai putut să facă parte din distribuţie, precum şi opiniile presei relative la activitatea teatrală botoşăneană. Nu a omis şi bine a făcut, să amintească numele celor care au condus destinele instituţiei, de la primul director, Ilarie Curecheanu, până la Traian Apetrei,  cel care deţine acum funcţia de director.

Un asemenea proiect a presupus un imens volum de muncă, şi probabil că nu ar fi fost realizat, dacă autorul său nu ar fi  un om care şi-a dedicat aproape întreaga viaţă teatrului botoşănean, ca regizor de scenă, actor sau documentarist şi dincolo de toate acestea, un împătimit bibliofil, colecţionar de documente şi cărţi rare. Această ultimă calitate, dublată de un indiscutabil talent literar, i-au permis realizarea volumului de faţă, o carte care ar trebui să devină un model de urmat pentru toate teatrele din ţară. Nu este lipsit de importanţă faptul că preocuparea pentru istoria teatrului botoşănean a autorului volumului mai sus amintit nu este de dată recentă, Constantin Adam fiind autorul unui album apărut în anul 2003, intitulat „Teatrul de stat „Mihai Eminescu” Botoşani – 45 de ani de la înfiinţare”.

Din paginile cărţii, iubitorii teatrului vor afla, unii poate cu surprindere, faptul că la un an după inaugurare, Teatrului „Mihai Eminescu” i-au fost repartizaţi aproape toţi absolvenţii promoţiei 1959 a  Institutului de Teatru „I. L. Caragiale” din Bucureşti, între care Ion Dichiseanu, Margareta Pogonat, Cornel Revent, Adela Mărculescu şi Constantin Băltăreţu iar în anii următori, au făcut parte din colectivul instituţiei mulţi alţi actori, deveniţi, ca şi cei amintiţi mai sus, nume sonore ale teatrului românesc: Sergiu Tudose, Stelian Preda, Alexandrina Halic sau Dan  Puric. Acestora li se adaugă actorii din trupa permanentă a teatrului, de la Silvia Brădescu, Elena Ligi, Jan Apostoliu, Boris Perevoznic, Constantin Măru, Doru Buzea până la Marius Rogojinschi, Cezar Amitroaie, Bogdan Muncaciu, Daniela Bucataru şi  Gina Pătraşcu-Zamfirache, pentru a enumera , aleatoriu, o mică parte dintre aceştia, rămaşi în inimile spectatorilor pentru talentul şi dăruirea puse în slujba artei spectacolului.

Parcurgerea paginilor cărţii, oferă cititorilor şi posibilitatea de a remarca prestigiul de care s-a bucurat, de la începuturile sale, Teatrul „Mihai Eminescu”, un argument în acest sens constituindu-l regizorii de mare valoare, care au montat piese pe scena acestuia: Paul Sireteanu, Al. Finţi, Ion Şahighian, Val Mugur, Sorana Coroamă, Zoe Anghel – Stanca, Ion Olteanu, Constantin Dinischiotu, Alexandru Vasilache, sau mai tânărul şi talentatul Erwin Şimşenson.

Conştient de faptul că  prezentarea spectacolelor fiecărei stagiuni nu oferă imaginea completă a acesteia, autorul a inclus în volum, opiniile unor ziarişti din presa centrală sau judeţeană, scriitori sau critici de teatru, relative la opţiunile repertoriale, la calitatea spectacolelor şi desigur la prestaţiile actorilor. Se impune a fi reţinuţi dintre aceştia, poetul Marin Sorescu, scriitorii Sergiu Adam şi George Genoiu, criticii teatrali Valentin Silvestru şi Margareta Bărbuţă, dramaturgul Matei Vişniec şi nu în ultimul  botoşănenii Silvestru Ailenei, Mircea Oprea, Dumitru Lavric şi Dumitru Ţiganiuc.

Celor amintite mai sus, li se adaugă un alt merit deosebit al cărţii, acela că are o bogată ilustraţie  – fotografii redând clădirea teatrului, figurile unora dintre actori, scene din spectacole, afişe, invitaţii la spectacole, caricaturi etc. multe dintre acestea, din colecţia personală a autorului.

Dincolo de toate meritele pe care le are, cartea scrisă de Constantin Adam, unul ni se pare cu totul deosebit. Ea vine să umple un gol resimţit din plin în ultimii 29 de ani, mai cu seamă în provincie, unde puţinele ziare care apar, nu mai au cronicari teatrali şi nici rubrici dedicate teatrului. Ca urmare, reprezentaţiile teatrale sunt doar amintite, iar despre calitatea acestora şi despre actori nu se aminteşte aproape nimic. Acest fapt ni se pare nedrept mai cu seamă pentru actori, care au dreptul şi trebuie să ştie ce părere are publicul despre ei, ca profesionişti ai scenei.

Cartea lui Constantin Adam, le oferă acestora dovada activităţii lor, şi în măsura în care se regăsesc în textele semnate de cei care le-au vizionat spectacolele, un argument al faptului că arta lor nu a fost tecută cu vederea. Pentru fiecare actor care se regăseşte în distribuţiile pieselor prezentate în carte, volumul scris de Constantin Adam este un paşaport valabil oriunde şi oricând, aşa cum puţini artişti pot avea.

Interesantă, scrisă cu bucurie şi cu evidentă implicare emoţională, cartea de faţă, ca şi cele publicate în anii trecuţi, ni-l relevă încă odată pe Constantin Adam ca pe un scriitor special, un cronicar modern al teatrului botoşănean, despre care, cu siguranţă va continua să scrie şi în anii care vor urma.