Teodor EPURE
CORTEGIUL PRIMĂVERII
Pe iazurile de smalţ-al cerului albastru
Cocorii,stegari ai primăverii,tot vâslesc,
Viezurii şi urşii bârloagele părăsesc,
Pe povârnişuri avalanşe se prăvălesc.
Codobatera albă se aude strigând,
Ciocănitoarea „bate toba”oricând,
Mierla cu cioc galben,cu puf de păpădie
Slăveşte adesea amurgul cu mândrie.
Un şirag de mărgele-ndoit,ca un cârlig
Înoată în văzduhul înalt prin frig,
Sunt cocostârcii ce se ţin de-al nostru pământ
Cu capetele pe spate din pliscuri tocând.
Rândunica,prieten atât de aşteptat
Vine-n fiecare an la cuibul său din sat,
Fluturii se mişcă într-un joc ciudat
Pe raze de soare cu-n aer înmiresmat.
Nagâţii, sitarii, pelicanii au sosit,
Pe stâlpii electrici graurii au poposit,
În ţară a sosit întregul neam păsăresc.
Larmele lor peste tot se răspândesc.
Similare