Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022
Cristina Bîgu Maxim: marea mea albastră
mi-e mare marea mea albastră
mi-e mare marea mea albastră
ai vrea ca să-ți îneci în ea
speranța ta-i trecută și frumoasă
cât a trăit în piept și-n fruntea ta
îmi e departe totuși mareea vorbitoare
diverse limbi pe buzele ei frământate
îți mai aduc aminte și-acum de toate…
iubirile din verile trecute-n doi
îți este încă singuratică și marea
dintre țărmurile crunte,obosite-n calea lor
a valurilor mărunte strivite-n neștire
și-s încă vorbitoare, tăcute-n seara lor
mi-e mică încă marea sub genele rimate
pe care ochii mei le mișcă pe ritmul apei sărutate
de geana Lunii noaptea când liniștea întinde
parmu-i incolor
mi-e tulbure marea când îmi refuză versul
pe care i l-am scris pe lacrima copertei
ce-o poartă peste umeri sub ceața albă-a lumii
venită s-o iubească, să cuprindă și să ceară alesul
Drept de autor © 2009-2023 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania
