Cristina Maxim BÎGU . . . . ora tu m-ai răpit în ora asta cenuşie nu te revăd păşind în galaxie eşti totuşi stea cu gene alăptate de vocea nopţii răsfirată-n şoapte. eşti totuşi trup din fructele de toamnă te răzvrăteşti în ele ca mustul…
Primit pentru publicare: 2 sept. 2017 Recenzie Autor: Cristina Maxim BÎGU, redactor al Rev Luceafărul Publicat: 03 sept. 2017 Editor: Ion ISTRATE Cezar VIZINIUCK "Eu în culori incerte" Această incertitudine a culorilor de care ne vorbeşte titlul, anunţă limbajul culorilor sub care…
Cristina Maxim BÎGU aproape mă strânge braţul lunii la sânul ei celest îmi mângâie privirea albă cu palma ei desprinsă dintr-un vechi verset. eu văd departe solul creponat acoperit de blocuri de cuvinte se răsucesc sub el reptile colorate ca să…
Cristina Maxim BÎGU . . te vedeam în culoare te vedeam în culoare acum zidești în umbra mea un punct cenușiu alergai după un timp încătușat sub sprânceana bătrână a orașului se revăd între oameni stropi de luceferi se nasc Zile mari
Cristina Maxim BÎGU Natura copilăriei mele Liniștea ascundea întreg peisajul. Se țineau de mână amândouă asemenea unor copile dintr-un secol trecut. Când ridicam privirea, credeam că toată simfonia de culori de pe bluza mea se scaldă în domnia de pensule pe cer. Violetul…
Cristina Maxim BîGU demult când nu mai văd nici umbră de amiază, plâng ochi sub coasta unei zile seci. cu buza mea eu rotunjesc secretul unor lumini cu slove și muzici intrinseci. stau rezemat de creasta unei zile încheiate. cât e de-naltă și cât…
Cristina Maxim BÎGU. . . . adorm sub geana ta, natură adorm sub geana ta, natură adorm și mă visez la mal, la malul unei nopți cu lună când sorb din pumnul ei real- iubirea. mă-ntind pe patul luminiței ce a țâșnit printre…
Cristina Maxim BÎGU . . . . . . nopțile se-adună coerent nopțile se-adună coerent sub un clar de lună inerent pe creasta unui munte clădit dintr-o minciună- materie de oameni. stau toate laolaltă și își vorbesc decent de cerul lor,s-apună la poala vârfului înălțător…
Cristina Maxim BÎGU ascuns am strâns în palma mea o rugă, o sorb subtil, imaginez sub geana mea curată o hârtie ce-o poartă vântul până la cer. plutesc cu ea pe vântul ce-i mareic în toamna mea secretă, dansez naiv și-mi prind…
Cristina Maxim Bîgu . . . . Chitară cu buze de seară Chitară cu buze de seară Îmi cânți privirile de vară. M-adormi și m-adulmeci. Nopții mele curate pui mâneci de fructe,de flori parfumate. Chitară cu gene sonore, Mă cânți pe strofe colore. Mă furi…
Cristina Maxim BÎGU . . . . piatră savantă piatră savantă, apeși pe fruntea mea secretul buzelor preacoapte. șoptești peste ureche o noapte ne-ncetată. și-acuma spune toată povestea unei stepe de simțiri. îmi amintești de mare. mă cucerești în nori să mă transpui în…
. . . . . I think you I think you are my deep mind of this year,or moon,or kind of Sky. I thought you were my perfect pair of Moon and Sun that took my hair on that day's sholders. I thought you were…
Cristina MAXIM BÎGU Je t'aime beaucoup et vive dans ton oeil, Je te respire et t'ai compris Comme une odeur qui a des oreils Qu beuvent et la musique et ses souris. . Je t'ai voulu dans mon temps perdu Et t'ai…
Cristina MAXIM BÎGU . . . . zâmbetul tău-gheară de leoaică zâmbetul tău-gheară de leoaică - îmi râzi lumina mea și pierzi în nările întunericului tău orice dimineață palma îți e deșartă de mulțumiri aprinse-n soba ta acum cerșești doar rămășițele iubirii de semeni…
Cristina Maxim Bîgu . .. .. .. . . . m-ai regăsit pe mine m-ai regăsit pe mine la malul unui vers scorburos. m-ai ridicat până la soare să miros cuvântul său înflorit. m-ai așezat în pragul ploii să cresc sub pleoapa ei bogată. m-ai…
te-ai prefăcut în umbră muribundă pe-o foaie pală ruptă dintr-o carte. ai dat uitării și ultima secundă din anotimp trecut cu tresăriri deșarte. îi este vălul mult prea des ca să mă vezi din nou; refuzi să crezi în mine, mai ales de frică să…
mi-e mare marea mea albastră mi-e mare marea mea albastră ai vrea ca să-ți îneci în ea speranța ta-i trecută și frumoasă cât a trăit în piept și-n fruntea ta îmi e departe totuși mareea vorbitoare diverse limbi pe buzele ei frământate îți mai…
Cristina Maxim Bîgu mi-apleacă creștetul pe ape natura verde, mirositoare. mă ceartă broaștele și poate mi-adună clipele irositoare; preavorbitoare ape trecătoare ca timpul vechi cu repetatele întoarceri și slobozite sunete cuceritoare în obositele timpane din prefaceri... e o natură pură trupul…
umbra versului m-ai împletit în versuri umbră fără minte! te cert fără cuvinte și-acum nu te ascult! m-ai împletit în versuri, mă cânți pe note sumbre iar eu te-adun în carte: făptură fără umbre. m-ai împletit și-n tine să nu mai pot irupe prin…
Primit pentru publicare: 28 iun. 2017 Autor: Cristina MAXIM BÎGU, redactor - Rev. Luceafărul Publicat: 29 iun. 2017 Editor: Ion ISTRATE Interviu cu Steliana Băltuță, etnograf autentic – Ce ne puteți spune despre satisfacțiile din cariera dumneavoastră? –În primul rând trebuie…
mă fură ochiul tău cuminte. mi-e înger mâna ta domoală și simt cum crescîn umbra ta fierbinte. mă prind în aer fără tine tu, om obscur, rămâi în minte, te chem în palma mea fierbinte rămâi aici, e lumea ta! e mare universul meu minuscul…
Cristina MAXIM BÎGU te-am revăzut pe tine în fumul de țigară, păreai un tren pe șine în stația din gară. păreai fotografie la geamul unui tren, de muzică stafie pusă în versuri de versuri de catren. păreai c-ademenești priviri și…
Cristina MAXIM BÎGU . . . . scot cartea de sub pernă, sărut lumina lunii. apoi trimit semnale spre noaptea rece-a lunii. îmi e amic necunoscutul cules de printre stele ce-mi luminau trecutul. iar azi șoptesc cu ele... aleg din coșul plin cu fructe…
Cristina MAXIM BÎGU tu ți-ai hrănit poemul cu fructele de mare și mi-ai trimis blestemul lumesc urât pe care îl ține doar totemul. m-am ademenit cu tine, m-am ademenit cu timpul sever ce m-a făcut pe mine versului nerimat de la sfârșitul caietului cu…
se plimbă versurile-n cărți, dansează fără ritm în galerie și se prefac că nimeni nu le știe. se împletesc și se învârt în dans pe raftul meu din camera pustie doar pașii lor pot însufleți fără suspans fereastra!
Cristina MAXIM BÎGU Mi-e dor de rima orașului vechi mi-e dor să cânte iar vioara prin versul nou cu veche rimă, să geamă sunete-n surdină cum păsările-n curte vara. mi-e dor să cânte iarăși apa sub poduri rupte de furtună și să-mpletească o…
Cristina MAXIM BÎGU mi-e liniștea o șină de tramvai mi-e liniștea în mine o șină de tramvai; falsez într-o chemare de munte-ncremenită, tu cucerești fantome sub soarele acvestru, apoi te ascunzi în dune de aspirații. încătușezi speranțe în rădăcini de albe culori din…
Cristina MAXIM BÎGU noaptea ta așez și-acuma pe harpa pleoapei tale boabe de rouă ce rup coardele vechi le-așez ușor și le stropesc cu vers ca să renască iar în pragul nopții tale acopăr geamul cu versul din refrenul depărtat să nu pătrundă ochiul lunii…
Cristina MAXIM BÎGU mi-ai spus mi-ai spus că într-o oră fumurie te-ai rezemat de timpul meu dispus în rânduri mici pe foaie timpurie sub un creion purtat de ochiul meu străpuns de-adâncul nopții și de glasul său. îmi e de-ajuns că haina…
Cristina MAXIM BÎGU șopteam în culoare șopteam în culoare, respiram printr-un cântec în noaptea pe care o răsare poema cu pântec. prindeam ușor în mână o pânză de păianjen ce alinta sub lună un cântec fără sprijin. ce șubredă-ncânntare și rară ,inodoră! îmi cânți…
Cristina MAXIM BÎGU . . . . Noapte fugară, de ce m-ai prins de mână? lasă-mi uitarea, ia-mă cu tine! du-mi ochii spre stele, vreau să lucesc și eu măcar în timpul tău. Sărută-mi obrajii,adâncește-mi privirea, înșeală-mi auzul, ademenește-mi simțirea, să fiu pentru tine…
Cristina MAXIM BÂGU Copile Copil bălai cu părul creț, Cu ochii mari de înger Tu ești cadoul meu de preț, Ai răscumpărat deplângeri. Cu chipul tău,tu ai spăla Obraji-mi plini de lacrimi Când viața mea s-a înclinat În valul plin de lacrimi.
Cristina MAXIM Te așteptam să vii Te așteptam să vii,iubite Te așteptam ca-ntr-un refren Cu șoapte dulci să verși știute Versuri dintr-un vechi refren. Și n-ai venit de nu știu unde, Dar te aștept ca orișicum Să te anunți cu mari…