Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    CRONICA LITERARĂ DE … MARIN IFRIM. Nicolai Tăicuţu, modestia ca truc literar. Cărti ciudate

    IfrimPrimit pentru publicare: 29 iulie 2016
    CRONICA  LITERARĂ  DE  … MARIN  IFRIM
    Publicat: 29 iulie 2016
    Redactor ediţie: Lucian MANOLE
    Editor: Ion ISTRATE

     

     

     

    CRONICA  LITERARĂ  DE  … MARIN  IFRIM

    Nicolai Tăicuţu,  modestia ca truc literar. Cărti ciudate

        Categoric, Nicolai Tăicuţu e poet. Un fel de poet al unui pian ţărănesc instalat în lanul de porumb. Ca la Emil Kusturica. Scrie curat, ecologic, inteligent, controlat. Poezia sa e una de manual, poate fi predată în orice liceu deschis spre realismul literar. De profesie geolog, Tăicuţu îşi merită soarta literară, una mai rară, amestecată cu cele ale naturii. În Occident, poezia lui Nicolae Tăicuţu ar conta, ar fi trecută la capitolul liricii ecologice. Aici, poetul e tolerat, băgat în seamă, acceptat pe baza unui regulament tacit bazat pe interese stranii. Nicolai Tăicuţu nu e precum gloata literară în care se preumblă. El ştie bine că e poet, dar preferă să  afişeze o falsă modestie artistică, folosind titluri de carte sub nivelul  miştocăresc al lui Dinescu de la Slobozia: „pesemne că nu despre mine e vorba”. Hai să fim serioşi, să lăsăm infatuarea în rimele ei atestate şi să recunoaştem că, măcar când vorbim despre noi, poeţii epocii de după epoca de aur, „pesemne” că avem alhzaimer. Dumitru Ion Dincă spune că Nicolai Tăicuţu „are gravitatea gestului”. Ion Roşioru e convins că: „Discursul poetic al lui Nicolai Tăicuţu se răsfrâge neîncetat asupra lui însuşi”. Grigore Codrescu: „E o poezie de notaţie şi reflecţie în care lirismul e redus”. Petru Isachi: „Poetul Nicolae Tăicuţu are forţa ridicării la esenţial”. Şi tot aşa mai departe, un poet cumsecade, dotat cu intuiţii lirice uluitoare, e făcut nod de cravată de unică folosinţă la gâtlejul unor farisei ai silabelor silabisite. Mie nu-mi place la nebunie poezia lui Nicolai Tăicuţu, cea de acum, dar nici nu o pot privi „la mişto”. Tăicuţu nu e un poet modest. Şi nici caracterul său literar. Totul se citeşte şi se decontează. Sfătuitorii săi literari, morga sa de boier literar, i-au creat mari prejudicii de imagine. Nicolai Tăicuţu e modest în propriile sale versuri. Se acceptă. Oricum am privi lucrurile, poezia sa  e mult mai ecologică decât manelele lui Mircea Cărtărescu. Asta e situaţia: „sunt singur în bou-vagon…/cu bună-ştiinţă sau fără / aşa mă vor călătorii, / tovarăşii mei navetişti / şi astăzi sunt / singur pe banchetă – / nimeni lângă mine / nimeni vizavi posesor a / patru locuri pe un / singura abonament…// i-am speriat pe toţi, ha! / nimeni nu mă abordează –rupt / de realitate par,oare! / scriu versuri? pe ce? / pe cine / pe mine / mă scriu versurile, constant / de unul singur / uite / ce frumos sunt! / de neatins!” („elitistul”, pag. 36). Nicolae Tăicuţu nu e deloc modest dincolo de versurile sale. Nişte versuri, ca nişte ouă sub cloşcă. Poezie să fie! „Pesemne că nu despre mine e vorba”, a apărut la Editura „Valman”, editura familiei poetului, cu un anumit sprijin financiar. O carte bună, care putea să mai aştepte vreo 500 de ani până să fie tipărită. Pentru că tot ne credem eterni şi de neînlocuit. În literatură, nu există nimic altceva decât scriitori. Nicolai Tăicuţu, prin titlul acestei cărţi grăbite, încearcă să se excludă din „sistem”. Ultimul pe listă, cum s-ar putea zice. Poet cu patalama. Să nu se bucure detractorii lui Tăicuţu, ei sunt altceva.
    Voi reveni!

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5