Miracolul poeziei
Prima Iubire,Poezia-Aurelia Rînjea
recenzie

Scriitoarea Aurelia Rînjea, poetul fizician ce ne surprinde de fiecare dată prin intensitatea și emoția  versurilor sale, iată că aflată într-o perioadă  creatoare extrem de prolifică, publică cel de-al 4-a volum de poezii  în 2022, cu titlul PRIMA IUBIRE, POEZIA, într-o ediție bilingvă: româno-franceză, la aceeași  editură LUCVAL&KEN din Petroșani, România.

În motto-ul cu care începe această carte, autoarea ne spune cât se poate de clar în câteva vorbe ceea ce semnifică pentru propria persoană poezia: „Poezia este copilăria / Și Iubirea lumii”, iar în cuvântul său de autor cu titlul „Taina scrisului, miracol unic”,  ne vorbește din perspectiva poetului despre  ce înseamnă  să scrii. Prin scris, poeta  simte că aparține „acestui pământ”, scrisul definind-o și însoțind-o „cu aura de lumină, în bucurie și  în singurătate, în adân-cul ființei mele”, acolo unde îl găsește pe Dum-nezeu. Scrisul este „o mărturie”, „despre adevăr, oameni și iubirile lor”, „o reînviere a lumii”, prin care supraviețuiește acestor vremuri, „într-un tărâm de poveste” și un „miracol unic” .

             În primele pagini aflăm că dragostea pentru scris vine de pe Valea Fericirii, unde a copilărit la poalele muntelui de sare, pe Valea Slănicului. Mândră de rădăcinile sale românești, poeta se destăinuie: „Am avut norocul să mă nasc într-un neam pentru care familia, şcoala şi credinţa sunt valori fundamentale. Un popor ales, binecuvântat, căruia Dumnezeu din Logosul Primar i-a dăruit ceva mai mult decât altora, o limbă frumoasă, generoasă, expresivă, bogată semantic, ce rezonează cu sufletul românilor, reprezentând emblema identității noastre culturale, liturghia noastră de zi cu zi, pe care o purtăm în inimă ca pe o icoană”. Satul copilăriei fiind un colț de rai în care a învățat ce înseamnă iubirea  de oameni, de Dumnezeu și de frumos.
  „Aici, în colţul meu de rai, am cunoscut lumea, într-o împletire de creaţie şi divin, ce mi-a pătruns fiinţa într-un timp al iubirii eterne”. Acolo, în satul natal, în pace și iubire, a crescut și a învățat să îl cunoască pe Dumnezeu  și să gă-sească adevărul. „Iubirea necondiționată a buni-cilor,a părinților,rezonează prin rădăcinile adânc înfipte în sare,într-o simbioză de adevăr și iubire”

             Amintirile poetei despre copilărie îi ră-mân adânc brăzdate în memorie, sunt lucruri pe care nu le poți uita niciodată, pentru că acolo  te-ai simțit cu adevărat fericit, acolo ți-au crescut aripi cu care mai apoi ai învățat să zbori „Aș vrea să vedeți în mine copila care s-a scăldat la gârlă, a copt pâine şi colaci, a fost la strânsul fânului, la împărţitul oilor, a ţesut covoare, a plantat pomi fructiferi, a mers la biserică, a ridicat căpițe pe care le considera Piramidele lui Keops, a fost iubită necondiţionat, apoi şi-a luat zborul și viaţa în piept”.

             Viziunea  talentatei  autoare  Aurelia Rînjea despre poezie, este îmbrăcată într-o mantie de stele culese de pe cerul iubirii infinite, folosind personificarea  ca figură de stil, pentru a-i da o identitate aproape palpabilă: „Mă atingi/ Te ating/ Ca pe o făptură ireală dar totuşi reală / Cu forme sculptate/ Din atingeri astrale”  (Luminatori), „Respirăm același timp/  Ne oglindim una în cea-laltă / Cântărind pâinile copilăriei / Le dăruim ca pe nişte ştafete / La trecere între lumi / O parte din mine trăieşte în tine / O parte din tine îmi aparţine / Nu ştiu cine pe cine trezeşte / Nici cine pe cine se caută / Noaptea mă cauţi cel mai mult” (Eu și Ea), dar  poezia  este în același timp și  o stare, o ascendență, „un salt cuantic”, „o stră-fulgerare  sacră”, „o binecuvântare care te cu-prinde ca un duh”, „o stare celestă”, „o rugă-ciune în care te contopești spre a te integra abso-lutului”, iar  pătrunderea într-o altă dimensiune se face prin poezie, „de unde te întorci purificat, încărcat de frumusețe”, „O retragere către sinele tău, într-o singurătate în care îţi auzi şoaptele Eu-lui, unde te poţi exprima liber şi unde auzi cuvintele Creatorului. Odată descoperită, trăită unic şi sfânt această stare, aspiri către ea, o cauţi ca pe un loc în care vrei să evadezi şi în care te simţi tu însuţi, aşa cum te-a lăsat Creatorul în dimineaţa existenţei tale”.

În volumul de poezii PRIMA IUBIRE, POEZIA  ne este decriptat  miracolul poeziei care e explicat penetrând portalul timpului undeva departe: „Poezia vine dintr-un alt timp / Dintr-un timp altfel / Ca o revenire la viață / Dintr-o stare latentă / Pentru iubirea pe care / Doar cu inima o atingi” (Teleportare), acolo unde autoarea levi-tează în violet într-o stare de libertate: „Pe fâșia mea de curcubeu/ Mi-am creat condițiile inițiatice /De a levita în violet cu Poezia”… „Printre flashurile lumilor viitoare / Îmbrăcate în magia universului liric / În care să respir cosmic prin toți porii”(Levitații), „O recunoaştere şi o trăire / Într-o metafizică a Luminii”(Modelare), „Disper-sând Lumina în râuri de trăiri / În fluvii fără stăvilare/ Spălând lumea de păcate/ Într-o Înviere de zile mari/ O lume ce va începe” (Va începe), „Fiecare poem – o catedrală / În care Dumnezeu coboară / La Cina de Taină” (Astral).
            Poezia se naște din iubire, durere, sin-gurătate,  dar și din setea de frumos, iar acest lucru este confirmat de autoare în versurile:  „Dacă n-ar fi iubirea / N-ar fi Poezia / Dacă n-ar fi durerea / N-ar fi fost Poezia / Dacă n-ar fi singurătatea / N-ar fi Poezia”  (Dacă n-ar fi).
Poezia este o căutare a sinelui dincolo de hotarele nevăzutului, o evadare din propria per-soană terestră într-un alt loc, aterestru, unde găsește lumina, „ca o întoarcere acasă / la prima dragoste” (Cu demnitate). Poezia nu a apărut, ci era născută în poetă:  „Nu ai apărut / Aşa de undeva / Erai de mult în mine / Ca o sete adevărată / Ca o făptură fermecată / Ce mă iubeşti / Şi nu mă părăseşti” (Ca o iubire), „Ţi-e sufletul alb infinit / Templu de leagăn / Pentru Soarele clipei / Dăinuind pe pământ / Printre suflete roze / Cu trăiri violet / Dormi ca un prunc / În sufletul meu / Apoi creşti / Îmbrăcându-mi viaţa-n cuvinte” (Ca un prunc).

Toate drumurile poetei Aurelia Rînjea duc către Dumnezeu, Creatorul tuturor lucrurilor și Făuritorul absolut al tuturor  cărărilor destinului, al tuturor vrutelor și nevrutelor, al tuturor văzu-telor și nevăzutelor, într-un cerc de lumină în care  cuprinde infinitul cel nemărginit, iar  drumul poeziei duce tot către EL: „Călătoria mea în ființarea Poeziei / Are susur de munte / Precum un izvor din cuvinte”… „Toate drumurile duc la tine Doamne / Toate rugile și poemele / După chipul şi asemănarea Ta / Unde amintirea devine reamintire” (Periplu).

Singurătatea o determină pe poetă să scrie în limba îngerilor,  ajungând la întâlnirea ce-lestă  cu spiritul creator: „Înțelegându-mi viața / Până la ultimul cuvânt / Din castelul singurătății / Unde am scris în limba îngerilor / Pentru cititorii nevăzuți” (Cenușăreasa)
„Mâna mea scrie ca o măsură / A celor ce sunt şi vor fi / Prin graţia Lui” (Grație), „Eşti ardere totală / A tot ce putem fi / O formă magică prin care Lumina/ Trece în mine şi ajunge la Dum-nezeu” (Drum magic), „L-ați văzut cumva pe Poet/ Stătea de vorbă cu Dumnezeu” (Interogare), „În tăcerea poetului / Se aud paşii lui Dumne-zeu” (Faceți liniște).
Citirea poemelor din acest volum confirmă încă o dată scriitura binecuvântată de Dumnezeu cu talent și har a poetei Aurelia Rînjea, personalitate marcantă a literaturii  române con-temporane, căreia  îi dăruiește o zestre consistentă de volume de autor, ce vor rămâne dovadă a iubirii sale nemărginite pentru oameni și pentru poezie, peste  veacuri.

Talentata scriitoare Aurelia Rînjea înalță un templu de lumină poeziei și creației literare, ce și-a găsit sălaș în sufletul său, dincolo de pământ și de univers, dăruind lumii iubirea pe care a primit-o, necondiționat, pur  și adevărat, în  cartea PRIMA IUBIRE, POEZIA, pe care o recomand cu toată căldura și pe care vă invit dragi cititori să o comandați și să o citiți.

Mihaela CD