Cristina BÂGU-MAXIM

Închipuire

Mă simt captiv în mrejele tale,
Într-o iubire scurtă şi fără de raspuns
Captiv în toate lanţurile tale,
Secrete dulci şi feţe de ascuns.

Mă simt copil într-o poveste
Ce parcă-ncepe şi parcă nici n-a fost,
Într-o poveste calmă ce parcă este
Chemare dulce şi poate fără rost…

Veneai în minte pe unde limpezi,
Veneai pe-ascuns, păreai că nu mai pleci,
Puneai lumină pe ochii mei limpezi
Ş-apoi, ce faci? Te rog să nu mai pleci.

Dar ai plecat… şi totuşi eşti
La masa mea unde gândeam
Ce vers să-ţi scriu peste fereşti
(Ce vers să scriu?)
Când tu singur, un vers eşti,

Cu rimă, cu epitete şi enumeraţii
De-nalte atribute şi-aliteraţii.
Făceai cu rimă vers din imaginaţii,
Trecute din trecut… de peste generaţii.