Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    CU ALŢI OCHI

     Sub cer de zgură şi cenuşă trăim în ziduri erodate
    De ploi menite să salveze, să spele lumea de păcate
    Să stingă arşiţa cumplită şi seceta de credinţă, 
    Să risipească alienarea omului de conştiinţă.
     
    Tăcerea parcă prinde glas şi dirijează ce-a rămas
    Când timpul în veacuri retras clipele opreşte-n ceas
    Doar ploaia mai măsoară clipa când se izbeşte de privire
    Şi tulbură pământ şi cer croindu-şi drum spre nemurire.
     
    În om se stinge omenescul răpus de-a indiferenţei boală
    Iar decăderea declanşează demonul jertfa să îşi ceară.
    Să  încrusteze nepăsare în orbii ochi, străini de cer 
    Iar bezna să-l călăuzească spre neantul lutului stingher.
     
    Maci sângerii mai înfloresc pe  pământ uscat şi ars
    În vremuri captive-n tăcere şi-n timpul ce a mai rămas
    Dar azi flămânde fiare zdrobesc vlăstare salvatoare,
    Între trecut şi viitor prezentul caută scăpare.
     
    Şi-s ochi flămânzi şi goi în ziduri groase, reci şi ude,
    Pereţi cu riduri, închisori în care timpul greu pătrunde,
    Copii ce-aşteaptă viitorul, bătrânii nici ziua cea de mâine
    Măsurând durata zilei prin uscate fărâmi de pâine.
     
    Iar omul tace , înaintează, calcă peste suferinţă
    Ploaia cade peste lume, peste răni şi neputinţă,
    Un soare depărtat apune – speranţă pentru-ntreaga fire,
    Din zările crepusculare se-aude-ecou de glas străin: ” Iubire” !


    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5