Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Cultura convorbirilor. Ora de religie în școala românească: Scrisoare din Australia

Oprea-Ion-320x200Primit pentru publicare: 09 april.2015
Autor: Ion N. OPREA
Publicat: 10 april.2015

Cultura convorbirilor

Ora de religie în școala românească
Ben TODICĂ: Scrisoare din Australia

Pornind de la scrisoarea din Australia, să acceptăm ora de religie în școala românească!

Circulă pe internet și a ajuns și la noi scrisoarea lui Ben Todică din Australia care mi-a adus în minte și suflet aceleași momente ale copilăriei, în care mama și tata, familia, vecinii, toată lumea pe care o cunoșteam, dar mai ales noi copiii, ne pregăteam și așteptam zilele Paștelui, după ce la Școală dar și la biserică părintele Constantin Pricopescu, din Priponești-Tutova, cu vocea lui frumoasă de necomparat, ne vorbise despre: Hristos a înviat, după patimele din săptămâna cea mare, când și noi pătimeam, mama oprindu-ne de la cele de frupt…

Dacă și mama, seara, la lumina lămpii, îl suplinea pe părintele, adăugănd la basmele obișnuite – și pe care, am mai spus, îmi pare rău că n-am avut ideea Adrianei Andreiaş-Micu de la Schitul Darvari care după ce a împlinit 80 de ani și-a notat toate amintirile, chiar și ce visa noaptea, și mi le-a încredințat, iar acum le șlefuiesc pentru o eventuală editare – și ceea ce știa de la biserică, tot de la preot sau de la vecinele mai instruite ştia, că ora de religie nu o apucase, fie și pentru că nu frecventase școala, aceasta fiind folositoare atunci pentru alții. Îmi pare rău că nu am realizat acest lucru pentru că – iar am mai spus- mama avea o ținere de minte și niște înflorituri la povestit că toată noaptea de ar fi făcut-o , ne-ar fi ținut atenți, să avem ce povesti și noi copiilor, colegilor…

Și mama știa secretul vopsitului ouălor după tipicul mamei lui Ben Todică, numai că cerneala din călimările noastre ale copiilor lipsea, noi o fabricam cu zgârcenie din ce era inima creionului chimic, pe care numai de la moș Tache Curea, tâmplarul satului, puteam procura resturile…cu care scriam pentru școală, doar…

Nu generalizez, dar cunosc băieți și fete care,mâine-poimâne,vor deveni- tată sau mamă – dacă familia se va mai menține ceea ce este încă- știu despre Paște doar ca moment bun pentru mâncat și băut, dar despre tradiţiile semnificative… nimic, nimic…

De aceea repet, ora de religie în școală o consider că este nu numai necesară ci, mai mult ca oricînd, obligatorie, fie și ca tradiție folclorică. Este o datorie să cunoști cât mai multe adevăruri şi legende care încă s-au mai păstrat. Ba, prezența în clasă a profesorului de religie, om al cunoașterii,cu studii de specialitate, poate realiza din ceea ce este ora de religie după manual, una de Istoria religiilor, copii sau nepoții noștri având posibilitatea să afle nu numai despre ortodoxism, dar și despre alte religii, cum oameni ca Mircea Eliade au făcut opera filozofică, cum ni se întâmpla nouă, mai vărstnicilor astăzi… erau interziși anumiți scriitori la limba română… dar profesorii Gavril Istrate sau Constantin Ciopraga, tocmai despre ei ne vorbeau, printre altele, suplimentar.

Și, mai repet, citiți -l pe Ben Todică, iar la sfârșit, spuneți ca mine, “Hristos a înviat!” Și când aveți timp puneți și măna pe Biblie, iar din când în când să mergem și la Biserică, împreună cu copii sau nepoţii veniți de la ora de religie!:

Dragi frați români, dragi prieteni,

Îmi aduc aminte cu mare drag de sărbătorile de Paști petrecute în România. Stăteam în jurul mamei și o priveam fascinați cum reușea să vopsească ouăle fierbându-le în zeamă de coji de ceapă, ceai de flori de șofran sau alte ceaiuri de plante. Ori eram săraci ori nu se găsea vopsea de ouă, dar prin aceste metode ieșeau niște culori splendide. Mai folosea și cerneală câteodată, însă culoarea albastră nu era de fapt semnificația Paștelui. Tradiția de Paști este ca ouăle să fie vopsite roșii. Acest lucru simbolizează stropii de sânge din rănile lui Iisus vărsați de pe cruce pe ouăle aduse de Măicuța Domnului și femeile mironosițe, stând de veghe sub crucea lui Iisus.

Un lucru mult mai important s-a întâmplat atunci: picături de sânge din Iisus au căzut și pe  pământ. Sfințenia sângelui divin a învăluit întreaga planetă. Iubirea și iertarea Domnului a binecuvântat întreaga lume și de atunci suntem sub protecția Lui, Cel care și-a vărsat sângele spre mântuirea noastră.

De câte ori ciocnim un ou roșu ne aducem aminte de acasă, de părinți, de datini și tradiții străbune. Un loc aparte îl ocupă în sufletul nostru slujba din seara Învierii Domnului luând Lumină din Lumină la miezul nopții. Ne aducem aminte de cruce, de mângâierea și de dragostea lui Iisus pentru noi, oamenii. Ne aducem aminte de jertfirea Mielului Sfânt întru  mântuirea noastră, a tuturor și spre învierea noastră întru credință. Fie ca aceste trăiri să constituie o permanență în viețile noastre, a tuturor locuitorilor acestei planete.

Noi românii din Australia rămânem români și fii ai părinților noștri, prin tradițiile și simțămintele care ne unesc. Atâta timp cât există acest semn în noi, vom dăinui și aceasta a fost și dorința lui Iisus, când ne-a binecuvântat: IUBEȘTE-ȚI APROAPELE CA PE TINE ÎNSUȚI !

HRISTOS  A  INVIAT!

LUMINA SFINTEI ÎNVIERI să coboare în sufletele noastre, să alunge tristeţile şi supărările, să ne arate calea prin care să reclădim şi să renunţăm la distrugerile sinucigaşe de până acum. Să ne dea puterea să renunţăm la prejudecăţi, la reţinere nepăsătoare, la individualismul sterp ca să demonstrăm că nu trăim fără rost, să ne umple viaţa de lumină, sănătate, încredere, realizări, iubire şi mântuire. Să ne ajute să învăţăm să respectăm sacralitatea locului de unde venim, limba ce-o vorbim, fraţii, surorile şi, în special părinţii, rudele şi neamul.

Vă dorim Sărbători cu zile Senine şi Fericite de Sfintele PAŞTI, de ÎNVIEREA MÂNTUITORULUI  NOSTRU IISUS HRISTOS! Să aveţi parte numai de Bucurii şi Sănătate, Sărbători Luminate şi Binecuvântate alături de cei dulci şi dragi ai frăţiilor voastre!

 Cu mult drag şi preţuire,
BEN TODICĂ
Melbourne, Australia”.
Pentru conformitate, Ion N. Oprea

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania