Cum explic urmaşilor mei
din deceniul trecut,
adevărul a dispărut
şi-n momente de disperare
suntem conduşi la-ntâmplare,
ne-au alungat oamenii de valoare,
ne-au batjocorit intelectualii,
vindem oneros resurse naturale
celor ce nu respectă
condiţiile de exploatare,
suntem în sărbătoare,
teritoriile sunt chinuite
şi incomplete.
A sosit vremea de aur
a urii împlinite,
ura- strigăt înăbuşit
şi-nghiţit
înainte
de a ieşi din găoace
şi se răsfrânge
în nervi şi sânge.
Puzderii de protestatari
cu glasurile lor tari
piaţa au ocupat
şi-n mod ciudat
c-o inocenţă creştină
de invidiat
cred în adevărul
de alţii fabricat
şi pe cei nenvinovaţi,
repede i-au bulversat.
Degeaba lăcrimăm,
doar voinţa ne-o-ncordăm,
adevărul aşteptăm
pe care-l dorim
din palmele ţării
să-l sorbim,
să rămână o dorinţă
scrisă
cu sânge
pe cerul senin.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania