Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Curți boierești lăsate în paragină

Primit pentru publicare: 15 dec.2014.
Autor: prof.ing. Octav VITCU

Publicat: 15 dec.2014.

Curți boierești lăsate în paragină

Este vorba despre curtea boierilor din familia Cârstea, conac care vexistă în partea de sud a satului Dămileni, comuna Cristinești, județul Botosani. Conacul construit din cărămidă, pe o solidă fundatie de piatră, are zece încăperi, precum și un beci adânc la subsol.

Vechiul Conac poate fi admirat și astăzi, dar după mai bine de două secole, să fie abandonat de organele locale, aflându-se într-o stare avansată de degradare.

Locul Curții a fost foarte bine ales de boierul Cârstea, astfel că Conacul a fost construit pe un deal înalt din satul Dămileni, pentru ca de la fereastră sau de pe balcon, boierul să poată admira spre nord frumusețea Codrilor Herței. Spre est, pe o distanță de circa 2o de kilometri, ochii boierului nu întâlnea niciun obstacol, astfel că boierul putea admira satele: Suharău, Alba, Hudești, precum și pădurea din apropierea satului Lișna.

De la această înălțime unde-și construise curtea boierul, se vedea foarte bine și spre sud, până aproape de orașul Dorohoi, cu deosebire frumosul sat Ibănești, cu Măgura legendară, deal înalt de 385 metri, cunoscut în vorbirea curentă a bătrânilor satului ca Dealul Mănăstirii, deoarece cândva pe acest deal a fost o mănăstire, iar spre vest se vedea pădurea satului Ibănești, parte a Marilor Codrii ai Herței.

Curtea boierească de la Dămileni a fost zidită de unul din boierii familiei Cârstea. Se mai spune că această familie a stăpânit o parte a Dămilenilor, vreme îndelungată (l735-1875). Legenda amintește de brazda adâncă trasă de marele vistiernic Neculai Rosett-Roznovanu, stăpânul moșiilor: Măgura, Ibănești și Cristinești, brazdă trasă de un plug cu șase perechi de boi, prin fața curții lui Cârstea, curte care era recent construită, era mai frumoasă și mai mare ca a lui Roznovanu. Boierul Cârstea,decăzuse din rangurile boierești.

Acesta avea pe Dealul Măgurii-Ibănești, o curte mai modestă. De memționat că, curtea boierilor Cârstea a avut și încă mai are în față, adică spre sud un frumos parc pe o suprafață de circa un hectar, format din arbori seculari ca: brazi, carpeni, castani și tei, iar în spatele curții pe circa 3-4 hectare se afla o frumoasă livada de meri și nuci, plantată în anul 1942 de profesorii și elevii Școlii de horticultură „Ioan și Natalia Corbu”, școală care a funcționat în perioada 1938-1948. După Reforma învățământului din l948, școala s-a desființat iar inventarul școlii a fost predat Școlii Tehnice Agricole din Pomârla, iar pământul fostului boier Corbu, a fost luat de stat, trecut la fosta Gospodărie Agricolă de Stat ”Treistiana-Dorohoi”.

Curtea boierească a familiei Cârstea, devenită apoi proprietatea boierului Ioan Corbu, acum aflata într-o stare avansată de degradare după desființarea școlii de horticultură,ca urmare a reformei învățământului din anul 1948.

In fostul conac și apoi școală a funcționat: Casa de nașteri, apoi Dispensarul comunal până în anul 1986 când dispensarul s-a mutat în centrul comunei Cristinești, iar conacul a fost lăsat de izbeliște. Acest conac dacă nu se vor lua masuri urgente de renovare se va dărâma repede, va dispare astfel una dintre puținile Curți boierești din sec. al XVIII-lea existent pe teritoriul județului Botoșani.

Demn de menționat că în partea de răsărit a satului Dămileni, pe drumul care duce spre Suharău, se află fostul conac care a aparținut boierului Vasile Miclescu, fost primar al comunei Ibănești, apoi prefect de Dorohoi, în sângerosul an l9o7, când și muncitorii de la Velnița din Ibănești s-au alăturat țăranilor răsculați, nemulțumiți de învoielile agricole. Conacul boierului Vasile Miclescu ar fi fost construit prin munca neplătită a țăranilor clăcași de pe moșie, conac construit pe un loc plin de bălării și spini, iar țăranii care munceau ca robii, scoși forțat la muncă de slugile boierului, ar fi blestemat atunci conacul care se construia, astfel: ”Să dea Dumnezeu ca pe locul acestei Curți boierești, pe care o zidim bătuți de boier și lugile lui, fiind neplătiți și nehrăniți, să crească bălăriile, spinii și urzicile, așa cum creșteau înainte de a-l face”.

De menționat ca sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, proprietara acestei Curți era Lenușa V.Beldianu (l902-l994), care în vara anului l967 a vândut unui cetățean din Dorohoi, mai mult din jumătate din conac, iar acesta a demolat partea cumpărată. Fostul conac al lui Vasile Miclescu avea 11 camere, iar fundația avea o adâncime de 1,5 metri, făcută din piatră de râu, prinsă cu var hidraulic. Pereții erau construiți din cărămidă de diferite mărimi, având o grosime de o,5 metri, iar tencuiala de pe pereți avea o grosime de 5 centimetri, amestecată cu lână de oaie, care împiedica desprinderea sau crăparea tencuielii de pe ziduri. Grinzile cioplite numai din topor erau prinse între ele numai cu, cuie de lemn groase de 2-3 centimetri si lungimea de 2o-3o cm. La început conacul a fost acoperit cu șindrilă,apoi mult mai târziu s-a pus tablă vopsită. De menționat că din Curtea veche, Lenușa V.Beldianu, și-a reținut numai 4 camere în care să locuiască. Acestea se pot vedea și acum la Dămileni, într-o stare avansată de degradare. In timpul boierilor din familia Miclescu, în jurul Curții boierești, era o grădină de 6 hectare unde era plantată o livadă cu pomi fructiferi, alei frumoase cu brazi si tei. Familia Miclescu, făcea parte dintr-o veche familie boierească, care a dat țării și doi mitropoliți. Fostul boier Vasile Miclescu, fost primar de Ibănești apoi prefect de Dorohoi, deținea o moșioară destul de mare la Dămileni. Fiul său Horia V.Miclescu, a făcut studii de artist plastic în Italia, acesta fiind autorul impozantului monument din centrul vechi al Botosanilor intitulat: ”Compania de mitraliere a maiorului Ignat în atac”, monument vernisat în anul l929.

Vechea Curte boierească a lui Cârstea, intră în proprietatea boierului Ioan Corbu,iar acesta neavând copii a hotărât prin testamentul încheat la lo noiembrie l92o, ca după moartea ultimului dintre ei, să se înființeze în Conacul lor, o Scoală de Horticultură care să poarte numele ”Ioan si Natalia Corbu”. Ioan Corbu a decedat în anul l935 iar soția sa, Natalia, în anul l938, ambii fiind înmormântați în cimitirul satului Dămileni, în fața bisericii.

Scoala de Horticultură a luat ființă în toamna anului l938, conform cerințelor testamentare, purtând numele lui Ioan si Natalia Corbu. Scoala a funcționat zece ani, adică până în anul l948, atunci când s-a făcut așa zisa Reformă a învățământului românesc după modelul sovietic, impus de Tătucul Stalin, școala desființându-se iar numele fondatorilor trecut la index, deci dat uitării. După Revoluția din Decembrie l989, s-a mai reparat câte ceva, adică, Parcul din fața Conacului cât și Scoala Primară de lângă Parcul Dămileni, poartă numele boierilor ”Ioan și Natalia Corbu”. Bine ar fi ca ciocoii de azi să aibă în față exemplul boierilor de ieri, care au înființat pe moșiile lor școli pentru copii țăranilor de pe moșie, erau boieri luminati, iubitori de țară și cultură, considerând că numai prin învățătură se poate smulge pământului holde bogate.

Demn de menționat sunt boierii: Anastasie Bașotă de la Pomârla, Iordache Costache Boldur-Lățescu de la Hudeștii-Mari (vărul lui Bașotă), apoi Teodor Balș din Darabani etc. Fac un apel călduros către organele locale din Cristinești, dar și la cele județene, de a salva aceste Conacuri, de altădată, ambele unicat în județ, ambele datând din secolul al XVIII-lea, ar fi păcat să le pierdem prin autodemolare, ele ar putea deveni și puncte turistice în această zonă a județului, drumul este asfaltat până în sat. Turistul ar putea admira pe partea stângă a șoselei Dragalina-Cristinești, pe partea dreaptă, o ridicătură mare de pământ, lungă de câțiva metri, legenda spune că ar fi ”Mormântul Urieșului”, apoi o priveliște plăcută ochiului cu Măgura Ibăneștilor, deal înalt de 385 metri, apoi Dealul Muchiosu, iar mai departe Dealul împădurit pe care se află ”Cetățuia” (reduta) din satul Fundu Herței, care a fost centrul politic al Cnezatului Herței din secolele IX -XI etc.

Octavian Vitcu

Anexe:



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Damian Mirel spune:

    Sunt propieterul conacului Vasile Miclescu. Sunt interesat sa-l renovez si sa poata fi vizitat.Daca cineva este interesat în aceasta privinta sunt gata pentru colaborare. Pot fi contactat la e-mail: mirelclara317@gmail.com

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5