Primit pentru publicare: 26 aug. 2016
Autor: Traian Calancia
D`ale lu` CaLancea
Publicat: 27 aug.2016
Editor: Olivian IVANICIUC
Editor: Ion ISTRATE

D`ale lu` CaLancea

DIALOG INCOMOD

Totul pleacă de la o întâmplare, care vrea să fie o  pildă.

,,Un bătrân s-a dus la un centru de reparații cu un telefon mobil.

– Moșule, telefonul dumitale este în stare de funcționare, nu are nimic.

– Nu se poate și atunci de ce nu mă sună copiii, că doar ei mi l-au dat ? ,,

De aici începe un dialog între bătrân și un necunoscut :

-De ce nu te sună? Pentru că nu mai ai nimic să le dai, pentru că nu mai au nevoie de tine, pentru că nu mai ești bun de nimic, pentru că nu le mai ești de ajutor.

-Nu-i adevărat, eu am copii buni, i-am crescut cu dragoste …

-I-ai crescut pe naiba, au crescut ei singuri, iar faptul că i-ai făcut, te obliga și să-i crești. Ce crezi că ai fost singurul care a făcut acest lucru?  Și țiganii au făcut și au crescut copii și nu emit atâtea pretenții de la ei. Nu te-a obligat nimeni să-i faci, așa că dacă tot i-ai făcut, lasă-i în pace să-și vadă de treburile lor și dumneata vezi-ți de treburile dumitale. Doar nu i-ai făcut să stea lângă tine și să te slugărească toată viața. Au și ei familiile lor, copii lor, necazurile și grijile lor, nu le mai trebuie și ale tale.

-Bine, dar eu nu vreau nimic de la ei, nu le cer nimic, aș fi vrut totuși să mă sune măcar odată pe săptămână, să mă întrebe ce mai fac.

-S-or fi săturat să te tot audă cum te plângi că te doare ba una ba alta, că nu-ți ajung banii, că nu găsești nu știu ce medicament…

-Nu cred, nu mă prea plâng eu și apoi cui să zic, cui să mă jelui, dacă nu lor? Doar ei mi-au mai rămas și …

-Și de ce nu-i suni dumneata? Poate ei nu au timp, poate sunt ocupați, sau obosiți, dar tu ce ai de făcut ?

-Cum ce am de făcut? Am de făcut destule, că doar nu vine nimeni să mi le facă. De ce nu-i sun ? Până în ora 16 sunt la serviciu, apoi vin să mănânce, să grijească de copii, de casă, apoi poate se odihnesc.

-Hai, nu fi ipocrit, dar seara ce are?

-Tocmai, seara ce are? De ce nu m-ar suna ei, seara?

-Mai ești și orgolios. Dar când ai nevoie de ei, cum îi suni?

-Dar când au ei nevoie de mine, cum de mă sună?

-Te sună ei și când nu au nevoie de tine. Te sună să vadă dacă mai trăiești mult, dacă nu te-ai hotărât să te duci… dacă nu-ți vine poftă să îți înstrăinezi bunurile, să le rămână lor casa, pământul, mașina …

-Nu le trebuie lor , au ei destule.

-Ce vorbești? Doar nu crezi că le vor, să le folosească. Doar nu s-or apuca să vină din țară de pe unde s-au pripășit, să lucreze pământul sau să locuiască în vechitura ta de casă, sau să folosească hârbul tău de mașină. Le vor să le vândă, tataie.Au nevoie de bani și de unde vrei să-i ia ? Ei deja au planul făcut, îi împiedici doar tu.

-Cum poți să vorbești așa? Ce știi tu despre copiii mei?. Copiii mei mă iubesc, oricum nu-mi doresc moartea.

-Sigur că nu. Când am spus că-i împiedici, nu m-am gândit că ți-ar dori moartea, ci doar că nu le-ar displace dacă ți-ai vedea de treabă, să nu ai pretenții să te invite la ei de sărbători, de ziua lor sau de ziua nepoților, să nu ai pretenții să te ducă la băi sau în concediu cu ei, sau să te ducă la tratament. Își fac probleme să nu te îmbolnăvești mai tare, să cazi la pat, să trebuiască să-ți tocmească pe cineva să te îngrijească, să nu devii o povară pentru ei – cum spunea-i dumneata, au destule, asta le-ar mai lipsi .

-Vorbești tâmpenii, sunt încă destul de lucid să-mi dau seama că vremurile și comportamentul tinerilor s-a schimbat, că bătrânii sunt incomozi și când vin în vizite scurte.

– Nu numai, că anturajul lor exclude din start prezența părinților, că discuțiile lor se pot lipsi liniștite de comentariile și observațiile voastre care nu numai că nu le convin, dar îi și deranjează, că poți fi tu oricât de deștept sau de instruit, că oricum te consideră depășit, perimat, băgăreț unde nu-ți fierbe oala. Îmbrăcămintea ta nu mai este pe gustul lor, gesturile tale sunt interpretabile, cuvintele tale sunt răstălmăcite, cadourile tale sunt rău alese, neconcludente de tipul ,,la ce naiba a cheltuit atâta pentru porcăria asta, mai bine îmi dădea banii ,,

-Nu-i adevărat..

-Ba e adevărat și să mai știi ceva : cu ce mână ai dat, cu aia primești. Adu-ți aminte de câte ori îți sunai părinții când erai tânăr, de câte ori te duceai la ei să-i ajuți la treburi, de câte ori le-ai vorbit răstit sau i-ai înjosit spunându-le , la nervi, vorbe negândite, de câte ori au plâns fără să-ți spună că i-ai supărat și te-au iertat pentru că numai pe voi vă avea. Amintește-ți de câte ori le-ai dus măcar o pâine sau o sticlă de apă, de câte ori i-ai însoțit la spital când se simțeau rău sau le-ai cumpărat un medicament fără să le iei și banii, de câte ori i-ai chemat la tine când ți-era bine și aveai de toate ? Ce  vrei moșule, totul se plătește în viață. Adu-ți aminte de câte ori te-ai dus cu copiii în concediu, de câte ori le-ai cumpărat ce și-au dorit și ei, ca orice alți copii, de câte ori i-ai așezat la masă când aveai musafiri, de câte ori te-ai dus cu ei la cumpărături să-și ia ce vor ei, nu ce voiai tu, de câte ori le-ai făcut ziua onomastică așa cum vă făceați voi adulții , de câte ori i-ai pedepsit nevinovați, de câte ori i-ai certat fără motiv, de câte ori te-ai purtat grosolan cu mama lor, de față cu ei? Și multe altele moșule. Și acum ai pretenție de la copiii tăi să se poarte altfel? Ce i-ai învățat, aia fac, bătrâne, dacă nu-ți par suficient de buni, înseamnă că ăsta e rodul educației tale,așa i-ai crescut.

-Cine dracu ești tu, de-ți permiți să mă judeci pe mine și să-mi jignești și copiii ?
-Ai ghicit. Sunt Dracu, mi-am băgat coada în viața ta, iar tu… ai pus botu.