Simon GLASBERG

De ce ?

Şi în a vieţii iarnă, ca şi în primăvară,
revine obsesivă, ba chiar şi cu adopţii,
aceeaşi întrebare, doar tot mai amară,
ce bântuie repausul înstelat al nopţii.

De ce cu unii oameni soarta e nedreaptă
iar alţii  în nepăsare, pe ceilalţi îi sapă,
deşi orice religie şi şcoală îi îndreaptă,
să nu se împingă unii, pe alţii în groapă…

De ce mulţi, ca mine, n-am avut copilărie:
naziştii şi războiul, nedrept aşa au hotărât.
Noi n-am ştiut de minge sau altă bucurie,
fiind ”untermenschen”*, eram de omorât.

De ce adesea în viaţă, ce ţi-ai dorit nu vine,
fiindu-ţi pusă în braţe o soartă de hazard
şi oricât te strădui, norocul nu te aţine,
succesu-i iluzoriu, ca şi la biliard.