Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 03 Ian. 2021
Autor: Pavel NICOLAIE
Publicat: 03 Ian. 2021
© Pavel Nicolaie, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Pe site-ul Ministerul Muncii a fost publicat, la data de 28.12.2020 proiectul de Hotărâre de Guvern care stabileşte majorarea salariului minim brut pe economie la 2.300 de lei începând de la 1 ianuarie 2021. Antreprenorii se opun cu vehemenţă acestui proiect de act normativ, care se află în transparenţă decizională până pe data de 06.01.2021. De fapt, anumite persoane din mediul de afaceri nu au agreat niciodată măsurile luate de stat când a vrut, în decursul anilor, să mărească salariul minim brut pe economie. Aproape jumătate dintre respondenţii unui studiu realizat de Consiliul Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii (CNIPMMR), respectiv 47,5%, au spus că preferă ca salariul minim brut pe economie să rămână la nivelul anului 2020. Cred că dacă eram după ei salariul minim pe economie ar fi fost astăzi undeva sub 150 euro. Pentru ei nu ar fi fost nicio problemă, că nimeni, dar nimeni de aici, nu ar fi lucrat pe această sumă, iar acum cred că nu ar fi fost 4 milioane de români plecaţi în străinătate, ci undeva pe la 8 milioane. Iar locul lor, al nostru, cu siguranţă ar fi fost suplinit de forţă de muncă ieftină adusă din afară. Şi ca o paranteză, pe data de 30.12.2020 Guvernul a aprobat proiectul de Hotărâre privind stabilirea contingentului de lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă în anul 2021. Astfel, pentru anul viitor a fost stabilit un contingent de 25.000 de lucrători străini nou – admişi pe piaţa forţei de muncă din România, față de 30.000 în acest an. Şi când spunem lucrător străin ne referim la persoana care nu are cetăţenia română, cetăţenia unui alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European ori cetăţenia Confederaţiei Elveţiene.
Dar, aşa cum spuneam, sunt anumite persoane, din mediul de afaceri, pe care nu le interesează aceste aspecte, respectiv o remuneraţie echitabilă a salariatului, ci doar profitul. Invocă o intervenţie brutală a statului în dinamica afacerii, prin impunerea unui anumit venit, pe care dacă l-ar acorda ar sărăcii SRL-ul sau chiar l-ar pune pe butuci. În fond, ştim cu toţii că din peste cei 30% din totalul salariaţilor din România, care sunt salarizaţi cu salariul minim pe economie, în fapt, la negru, cel puţin jumătate din ei mai primesc câteva sute de lei peste.
Ideea este că se poate numai că nu se vrea. De ce ? Veţi vedea mai jos.
Pe de altă parte nu poţi invoca o intervenţie a statului pe acest segment, iar tu când ai probleme soliciţi statului facilităţi fiscale, scutiri de taxe, ajutoare etc., sume de bani care vin tot din contribuţiile acelui amărât de salariat căruia tu nu vrei să-i dai salariul minim pe economie.
Cunosc persoane care au afaceri şi produc plus-valoare. Au angajaţi pe care îi plătesc cu mult peste salariul minim pe economie şi le oferă multe alte beneficii. Dar… nu îşi iau maşini de sute de mii de euro, nu pleacă în vacanţe de zeci de mii de euro şi nu îşi cumpără haine de mii de euro. Ar putea să facă acest lucru şi să strige în gura mare că nu pot da salariaţilor lor salariul minim pe economie, dar n-o fac.
Astfel, ar trebui văzut cine sunt cei care se opun acestor măriri şi nu bag mâna în foc, dar, cred că sunt cei care nu se tem că afacerea le este în pericol, ci că nu vor mai putea să-şi achiziţioneze şi în anul 2021 un moft inutil.
Dincolo de paradigma, care se poate desprinde din argumentele de mai sus, privind exploatarea omului de către om, avem o problemă reală privind protecţia salariatului în anumite segmente economice. Sunt nenumărate cazuri sociale, rezultatele unei exploatări a salariaţilor tocmai ca urmare a neintervenţiei statului, legislativ şi prin organele de control abilitate. Pentru că sunt, aşa cum spuneam, sectoare în mediul privat unde nu contează că ai muncit 10-15 ani, dacă te îmbolnăveşti şi nu mai poţi produce la acelaşi nivel eşti înlocuit, deşi cei care te înlocuiesc dacă ajung în criză întind fără jenă mâna la stat.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania