ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Șfichiul zilei. Scurtă dar vioaie, această guvernare  de trei decenii

Primit pentru publicare: 17 Dec. 2018
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 18.Dec. 2018

Știrile despre economia României ne zguduie, după cum și ultimul ,,mare discurs” politic, năucitor de-a dreptul pentru oricare dintre noi. Deducem că România este pe primul loc din U.E. privind creșterea economică. Primul loc, privind indicii principali de pe piața de capital din Uniunea Europeană (comunicatul Bursei de Valori București), România fiind ,,singura țară care a înregistrat un avans de două cifre”, iar ,,dividendele consistente acordate au generat o creștere a indicelui BET-TR cu 21% de la începutul anului” (BVB). Dar, atenție, nu auzim nimic și niciunde despre contribuția marilor întreprinderi care acordă dividende colosale acționarilor (proprietarilor de capital) și cât de mare este contribuția acestora la bugetul de stat, alta decât aceea rezultată din exploatarea forței de munca.
Se pune problema ,,discursului”, acum, pentru un impozit pe venitul cifrei de afaceri, lucru deja comentat, pregătindu-se revolte induse de discursul marelui capital privat, că e o măsură comunistă. Nu, nu este! Poate fi o echitate, o eliminarea a discriminării, între impozitarea micilor întreprinderi și coloșii mari. Economia românească, dacă e se ne referim la capitalul autohton, este rezultatul a mii de afaceri mici și mijlocii, care sunt impozitate pe venitul realizat (un fel de cifră de afaceri), 3% sau 1%. Această economie susține bugetul statului, un buget cu enorme cheltuieli neproductive, pentru a menține un aparat birocratic neeficient. O mică întreprindere cu o cifră de afaceri de până la aprox. 3 mild. lei (65.000 de euro), plătește un impozit pe venitul din acest plafon, până la 10.000 lei (2.000 euro), indiferent că afacerea înregistrează pierderi, deficit rezultat din cheltuielile pentru acoperirea salariilor, impozitelor și taxelor aferente salariilor și altele, o groază de taxe și impozite. La toate acestea, un mic întreprinzător depune mai multe documente (declarații, raportări etc) la organele fiscale și este supus permanent unor controale ale instituțiilor statului, pentru că nu-i așa acest mare aparat birocratic trebuie să aibă activitate.
De ce nu ar fi avantajos pentru statul român un impozit pe circulația mărfurilor și nu un impozit pe profit sau pe venituri din orice surse pentru a-și duce gloaba datoriilor externe și a susținerii pensiilor și celorlalte alocații adecvate pentru educație și învățământ, domenii total neglijate. Ce înseamnă pentru mici întreprinzători impozit pe venit, denumit impozit din orice sursă, care nu are o definiție cu termeni preciși și dă posibilitatea arbitrară  de a taxa abuziv venituri pe stoc, venit din producția neterminată sau în curs de execuție, impozit pe transferuri de bunuri pentru compensări și lista abuzului și al dublei impozitări poate fi completată. Un impozit pe circulația mărfurilor se referă doar la impozit pe ceea ce se mișcă și este denumit marfă, adică schimbul între marfă și bani. Marfa este destinată pieței și orice mișcarea a ei impune o taxare, dar nu prin taxa pe valoarea adăugată, care știm cât de nedreaptă e, în avantaj fiind marele companii, cele mici și ultimul consumator suportându-le din greu.
România merge înainte și demonstrează tuturor că acest popor tot timpul s-a pliat pe ceea ce se numește progres și dezvoltare economico-socială, făcând față turbulențelor politico – economico – sociale, care o afectează grav. Dar, acest demers al mulțimii, al factorului economico-social nu este susținut de politice coerente și sustenabile generate de clasa politicienilor de trei decenii încoace. Am zis clasa politicienilor și nu clasa politică. Noi nu avem o clasă politică, noi avem politicieni care se bat pentru interesul propriu și de grup restrâns. Cum am putea numi o așa de mare discriminare, în planul afacerilor capitalului privat, dedusă din legislația economico-financiară a tuturor guvernelor care s-au perindat de trei decenii încoace?
Și mă opresc aici, astăzi, cu șfichiul.