Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Șfichiul zilei. Scurtă dar vioaie, această guvernare

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Șfichiul zilei. Scurtă dar vioaie, această guvernare  de trei decenii

Primit pentru publicare: 17 Dec. 2018
Autor: Ion ISTRATE

Publicat: 18.Dec. 2018

Știrile despre economia României ne zguduie, după cum și ultimul ,,mare discurs” politic, năucitor de-a dreptul pentru oricare dintre noi. Deducem că România este pe primul loc din U.E. privind creșterea economică. Primul loc, privind indicii principali de pe piața de capital din Uniunea Europeană (comunicatul Bursei de Valori București), România fiind ,,singura țară care a înregistrat un avans de două cifre”, iar ,,dividendele consistente acordate au generat o creștere a indicelui BET-TR cu 21% de la începutul anului” (BVB). Dar, atenție, nu auzim nimic și niciunde despre contribuția marilor întreprinderi care acordă dividende colosale acționarilor (proprietarilor de capital) și cât de mare este contribuția acestora la bugetul de stat, alta decât aceea rezultată din exploatarea forței de munca.
Se pune problema ,,discursului”, acum, pentru un impozit pe venitul cifrei de afaceri, lucru deja comentat, pregătindu-se revolte induse de discursul marelui capital privat, că e o măsură comunistă. Nu, nu este! Poate fi o echitate, o eliminarea a discriminării, între impozitarea micilor întreprinderi și coloșii mari. Economia românească, dacă e se ne referim la capitalul autohton, este rezultatul a mii de afaceri mici și mijlocii, care sunt impozitate pe venitul realizat (un fel de cifră de afaceri), 3% sau 1%. Această economie susține bugetul statului, un buget cu enorme cheltuieli neproductive, pentru a menține un aparat birocratic neeficient. O mică întreprindere cu o cifră de afaceri de până la aprox. 3 mild. lei (65.000 de euro), plătește un impozit pe venitul din acest plafon, până la 10.000 lei (2.000 euro), indiferent că afacerea înregistrează pierderi, deficit rezultat din cheltuielile pentru acoperirea salariilor, impozitelor și taxelor aferente salariilor și altele, o groază de taxe și impozite. La toate acestea, un mic întreprinzător depune mai multe documente (declarații, raportări etc) la organele fiscale și este supus permanent unor controale ale instituțiilor statului, pentru că nu-i așa acest mare aparat birocratic trebuie să aibă activitate.
De ce nu ar fi avantajos pentru statul român un impozit pe circulația mărfurilor și nu un impozit pe profit sau pe venituri din orice surse pentru a-și duce gloaba datoriilor externe și a susținerii pensiilor și celorlalte alocații adecvate pentru educație și învățământ, domenii total neglijate. Ce înseamnă pentru mici întreprinzători impozit pe venit, denumit impozit din orice sursă, care nu are o definiție cu termeni preciși și dă posibilitatea arbitrară  de a taxa abuziv venituri pe stoc, venit din producția neterminată sau în curs de execuție, impozit pe transferuri de bunuri pentru compensări și lista abuzului și al dublei impozitări poate fi completată. Un impozit pe circulația mărfurilor se referă doar la impozit pe ceea ce se mișcă și este denumit marfă, adică schimbul între marfă și bani. Marfa este destinată pieței și orice mișcarea a ei impune o taxare, dar nu prin taxa pe valoarea adăugată, care știm cât de nedreaptă e, în avantaj fiind marele companii, cele mici și ultimul consumator suportându-le din greu.
România merge înainte și demonstrează tuturor că acest popor tot timpul s-a pliat pe ceea ce se numește progres și dezvoltare economico-socială, făcând față turbulențelor politico – economico – sociale, care o afectează grav. Dar, acest demers al mulțimii, al factorului economico-social nu este susținut de politice coerente și sustenabile generate de clasa politicienilor de trei decenii încoace. Am zis clasa politicienilor și nu clasa politică. Noi nu avem o clasă politică, noi avem politicieni care se bat pentru interesul propriu și de grup restrâns. Cum am putea numi o așa de mare discriminare, în planul afacerilor capitalului privat, dedusă din legislația economico-financiară a tuturor guvernelor care s-au perindat de trei decenii încoace?
Și mă opresc aici, astăzi, cu șfichiul.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.587 de abonați

2 comentarii la acestă însemnare

  1. Virgil Ciuca spune:

    Felicitari pentru „buna intentie” dar nu va mai opriti caci nici tradatorii de tara si neam, politicieni, popi, afaceristi mai mari sau mai mic, multinationale si Mari Putori nu se opresc nici-o clipa din actiunile lor de a jefui, saraci si TRADA Romania!

    Virgil Ciuca
    New York
    18 decembrie 2018

  2. Stefan Silva spune:

    10 august 2018

    În drumul meu spre Centenar,m-am oprit în capitală,
    S-aduc obolul de român,la lupta națională.
    Flamuri mândre, tricolore, flamura europeană,
    Vrut-am ca să trag de clopot, să pun busuioc în strană.

    M-am întors ca să-mi văd țara și ca să-i sărut pământul,
    Ca să-mi îmbrățișez frații și să-mi spun și eu cuvântul,
    Să-mi astâmpăr dorul mare, dorul greu de neam și țară,
    Ce-l purtam la inimioară, mult…, departe de hotară.

    Dar m-au așteptat barbarii, deghizați în patrioți,
    Cu tunuri și cu pistoale, comandați de vaci și hoți,
    Vrut-au ca să mă doboare, să-mi pună călușu-n gură,
    Ca să nu mai strig la lege cănd țara noastră o fură.

    Și a fost război de-a dreptul, mai rău ca la Mărășești,
    Când s-au războit românii cu armatele nemțești,
    S-au bătut străjerii țării, chiar cu frații lor romani,
    Ce strigau în gura mare : Fără penali ca stăpâni !

    Șeful de la găzărie, vine-n față la popor,
    Tricolor ținând de formă și icoane ca decor,
    Ne îndeamnă la unire, că e an de centenar,
    Fără să ceară iertare, de primirea de barbar.

    Scumpă mamă Românie, de ce-ți bați tu fiii tăi ?
    De ce îi împarți în două, în stăpâni și în cei răi ?
    De ce mamă Românie, ai orfanii cei mai mulți ?
    De ce i-ai gonit în lume, morți de foame și desculți ?

    De ce mamă Românie, sânii tăi nu sunt cinstiți ?
    Unul dă lapte și miere, la cei tari și cu arginți ,
    Celălalt venin și ură, la cei slabi și prigoniți,
    Ce cu dor când vin la tine, sunt bătuți și umiliți.

    Cu amar mă uit la țară, văd gorunii cum se frâng,
    Frații mei bătuți acasă, pleac-afară rând pe rând,
    Asta-i dragostea de mamă, scumpă mamă Românie ?
    Nu ne vrei la tine-acasă, iar ne-alungi în pribegie !

    Am plecat din nou afară, cu durere la inimă,
    Rău am fost bătut în țară, chiar de armia română,
    Am vrut ca să strig la Themis, să aibă grijă de lege,
    Vor ca să-i strice balanța și la ochi să o dezlege.

    În drumul meu spre Centenar, am fost oprit de-o barbarie,
    Obolul meu de fiu român, a fost strivit de-o tiranie,
    Și m-am întors din drumul meu, în țara bună, dar străină,
    C-am fost gonit de mama mea. O știți ? Răspunde la Română .

    Octavia CĂTANĂ

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5