Moto: Nimeni nu trebuie să-ți fure visele! Novak Djokovic

Să te poziționezi de partea tare a Istoriei – unde dreptatea-i de partea leului și spațiul se ștrangulează pentru învinși – e (uneori) un act de oportunism, cu ramificații din vecinătatea psihologiei de șobolan, surprinsă activ în traiectoria vremurilor. Ieșirea din contingent atrage după sine riscuri, care mai mereu te pot transforma social într-un paria, cu șanse reale de a-ți vulnerabiliza palierul în care ființezi. De pildă, în timpul recentei pandemii, vaccinarea a fost condiția obligatorie pentru rămânerea în câmpul muncii în cazul multor profesii. Refuzul însemna pierderea jobului, care-ar fi tăiat adânc nu doar în calitatea existenței așa-zisului răzvrătit, ci-i punea în discuție supraviețuirea directă. (Cunoaștem bine ce înseamnă să depinzi de un salariu lunar, ca mai toți oamenii, fără resurse adiacente, și la orizont să se întrevadă perspectiva pierderii slujbei, venită la pachet cu recesiunea globală.) 

Să nu uităm, în exemplul relevat, și de restricțiile pe linia călătoriilor, a accesului în magazine, în biserici etc. Complexul zăbalei devenise noua religie, care-a capturat suveran gloata de pe Pământ. Să fi pus în discuție eficiența vaccinului era o ofensă, pe care inchiziția de tip medical n-o putea tolera, fără ca răzvrătitul să plătească direct costul zilei. Uneori cu pulanul!

În urmă cu un an, Novak Djokovic  era umilit în Australia, expulzat după un proces sumar, livrat de tentaculele noii inchiziții, în cheie electorală firește. Bună parte a mass-mediei, care-i ridicase până atunci osanale pentru tenacitatea ascensiunii sportive, îl înfiera cu o ferocitate demnă de Noaptea Sfântului Bartolomeu, din Epoca Renașterii, unde sârbul ar fi fost reprezentantul protestantismului. Cine-ar fi crezut că noul umanism filozofic din mass-media – ivit vâscos de sub fusta dictaturii medicale și crescut parcă sub patronajul infam al Ecaterinei de Medici – va fi înfrânt după numai un an, prin voința unui singur om?! Dar asta tocmai s-a întâmplat, iar parcursul strălucit în Australia începutului de an îl proiectează în legendă pe Novak. Biruința sa la Melbourne – astăzi, 29 ianuarie 2023 –, în primul turneu de Grand Slam al anului, înveșmântează imperial o revanșă în fața celor care l-au hulit din rațiuni malefice, dezvăluind, dacă mai era nevoie, că e nu doar cel mai important tenismen din istoria sportului alb, ci și simbolul viu al libertății, care n-a capitulat sub presiunea ipocriziei vremurilor. E cea mai mare victorie din viața mea, având în vedere circumstanțele! a spus Nole în discursul de la decernarea trofeului, afirmație care, alături de lacrimile de descătușare din finalul meciului cu Stefanos Tsitsipas, dă măsura consistenței unui titan debordând de sensibilitate și inteligență, căruia-i suntem contemporani. 

Mărturisesc că, deși m-am poziționat fără nuanțe de partea sârbului – articolul Novak Djokovic, cel mai iubit și mai detestat dintre pământeni e unul dintre materialele care-mi susțin afirmația – n-aș fi pariat pe victoria sa asupra Sistemului. Dar ea s-a produs (dovadă a atenției prin care-i gratulat pretutindeni pe planetă, nu doar în Australia) și, dincolo de toate, demonstrează că, dacă vrei să rămâi viu, trebuie să-ți urmezi visul. Cu intensitate, tenacitate, determinare, forță, sacrificiu. Firește, dacă ai vreo aspirație, care depășește cumva cordonul taliei!

Pe de altă parte, a savura deșănțat biruința lui Nole asupra Sistemului, cu a sa Inchiziție medicală în vârf de lance, e o greșeală. De ce? Pentru că, din punctul meu de vedere, e un triumf de etapă. O bătălie câștigată, precum cea a marelui Ștefan la Podul Înalt – situată pe axa timpului în prelungirea nopții despre care-am făcut vorbire –, nu un război! Războiul e abia la început, iar semnele că Sistemul s-ar replia perfid pentru a lovi eficace n-ar trebui ignorate. Am putea începe analiza digerând ghiveciul concluziilor livrate la Forumul Economic Mondial de la Davos, Elveția, acolo unde elita zilei croiește destinul planetei. Îți dă mâna să bătătorești problematica schimbărilor climatice, când vii la Davos cu avionul privat, însă îți pierzi credibilitatea. Astfel spus, orice temă abordată s-a  dezvoltat fără orizont, de la conservarea naturii și diversitatea acesteia, până la  dezvoltarea economică, care să răspundă nevoilor tuturor. Falimentul cooperării globale e evident, după invazia din Ucraina, iar lumea tripolară – SUA, Uniunea Europeană și China, plus piețele emergente – mergând în direcții diferite s-a impus fi singura realitate onest dezbătută.

Cât cercetam steril evoluția destinului geoeconomic și geopolitic global, conturat de stăpânii zilei în insula neutralității europene, țăranul, care-mi clocotea robust în măruntaiele gândului, își începu tirul interogațiilor.

• –  Cum, care destin, suspiciosule? i-am întors întrebarea, înainte de a fi împachetat cât de cât elaborat tăvălugul clipei.
• –   Acela clădit temeinic în așternutul escortelor de lux, care trudesc cu râvnă în stațiunea elvețiană?! observă el deșucheat-interogativ, mimând o siguranță agasantă.
• – Nu știu ce să-ți zic, marile decizii ale lumii, inclusiv pierderea ori obținerea vreunei coroane s-a materializat adesea în spațiul flămând al unor coapse! am adăugat încurcat, cu o grimasă tâmpă pe chip.

Ca de obicei, țăranul voia să-mi niveleze un dialog pe o temă spumoasă, însă l-am zăvorât la timp, măcar că avea să-mi reproșeze mai târziu ghilotina de la perdeluța roșie…
Bine, deși media zugrăvește voluptuos picanteriile din Alpii elvețieni, n-aș vrea să bagatelizez subiectul, coborând conținutul forumului într-un budoar, devorat în funcție de nivelul de testosteron. Totuși, țăranul din mine nu uită că arareori boierul și-a împărțit pâinea cu mujicii. În cel mai bun caz i-a tolerat, aruncându-le niscaiva firimituri, dar nu din simpatie ori din dragoste, ci pentru a le asigura  supraviețuirea întru bunăstarea stăpânului. Când însă truditorii pământului s-au înmulțit fără măsură, noul val al elitei economice i-a momit cu cioburi de sticlă în peștera metropolei. Iar Orașul geme acum de o sumedenie de indivizi, care consumă agresiv resursele Terrei și sunt voci care afirmă c-ar produce prea puțin pentru a-și justifica umbra. Din acest motiv, gândul mă poartă (iarăși) spre strugurii din stațiunea de lângă Geneva, acolo unde, în anul 2000, s-a constituit Alianța mondială pentru vaccinuri și imunizare (GAVI). 

Zecile de mii de efecte adverse ale vaccinului din pandemia coviduțului parcă i-ar sugera țăranului să fie cu antenele deschise, când elitele îl povățuiesc să se îmbălsămeze cu serul bucuriei sănătății depline. Dacă se înșală nu-i nicio pagubă, dar dacă analiza lui –  rudimentară de altfel – e verticală?!? 

Eiii, dar între timp nu-i rău să ne înseninăm, disecând noua găselniță din cotidianul elitelor. Cum altfel, dacă băieții opulenți de la Davos, constatând că motoarele economice ale lumii dau rateuri, au convenit c-ar fi momentul să ne procopsim cu o stagflație, unde contracția economiei globale, generatoare de recesiune, s-ar întrepătrunde seducător cu inflația.

• -Lasă stagflația, băiete, vezi că-ți intră șura-n contracție, dacă mugesc mult vitele alea! urlă țăranul, privindu-mă dojenitor în oglindă.

După o vreme, surâzător, scuturându-și firele de iarbă uscată de pe vesta de lână, țăranul rosti privind dincolo de rumegătoarele, care înfulecau nesățios seva pajiștilor:

• –    Sunt încă aici – la bună vedere, fraților!