Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 1 (121), ianuarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion Istrate

Despre darul muzicii şi bucuria ce vine odată cu acesta.
Roxana Truța: Muzica înseamnă totul pentru mine…

Primit pentru publicare: 20 Ian. 2019
Interviu realizat de Cosmina Marcela OLTEAN, redactor șef adj., Revista Luceafărul
Publicat: 21 Ian. 2019
© Cosmina Marcela Oltean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Roxana Truța: Muzica înseamnă totul pentru mine…

O voce caldă şi totodată puternică, o fată delicată, dar hotărâtă, elevă în clasa aVIII-a la Şcoala Gimnazială „Miron Cristea” din Toplița, Roxana Truța se împarte între şcoală, spectacole şi concursuri. Şcoala şi familia se mândresc cu ea. La doar 14 ani a adunat numeroase premii pentru muzică, a avut filmări pentru emisiuni televizate şi a înregistrat câteva piese. A aparut printre altele la Ardeal TV şi Etno TV. Pe scenă e în largul ei şi dă tot la fiecare prestaţie, cu bucurie şi încredere de sine. E posesoarea unei voci care încântă pe oricine o ascultă, iar rezultatele de pană acum dovedesc asta. E abia la început, dar şi-a pus deja bazele pentru viitor. Emană doar energie pozitivă, bucuria tinereţii şi o nesfârşită dragoste pentru muzică, pentru că, aşa cum îmi spunea, muzica înseamnă totul pentru ea. Am purtat un scurt dialog în încercarea de a afla mai multe despre activităţile sale.

Cum ți-ai descoperit talentul, l-ai moștenit din familie?
Talentul mi l-am descoperit la grădiniță, la ora de muzică. Doamna educatoare le-a spus părinților mei că am voce și că trebuie să merg la pregătiri și desigur, părinții mei m-au dus la cursuri de canto. Talentul l-am moștenit de la mama mea, Sorina-Maria Truţa, care a cântat și ea la spectacole.

Care au fost primii pași in muzică pentru tine?
Primii pași in muzică au fost cam pe la vârsta de 7 ani. Am participat la numeroase concusuri: la Jupiter când aveam 7 ani, unde am luat mențiune la faza naţională, la Gherla când aveam 10 ani, unde am obţinut locul III la faza naţională, la „Glasul  Muzicii – calea spre celălalt”, unde am obţinut locul I, la „Cununa Petrolului”-Dâmbovița, unde am luat iar locul I pe țară și la multe altele.

Ce înseamnă  muzica pentru tine? Dintre toate genurile muzicale de ce ai ales cântecul popular? Ce crezi ca are diferit cântecul popular față de alte genuri muzicale?
Muzica înseamnă totul pentru mine. Muzica este cel mai frumos lucru pe care mi l-a dat Dumnezeu! Am ales acest gen muzical deoarece mi-a plăcut de când eram mai micuță. L-am ales pentru ca îmi doresc să duc tradiția mai departe, să îi conving pe cei din jur că muzica populară este tradiția noastră, că trebuie păstrată și dusă mai departe.
Muzica populară, din punctul meu de vedere, diferă prin port, tradiție  şi obicei.

Ai luat lecții de muzică?
Da, am făcut 3 ani de canto cu prof. Maria Cojocaru, la Şcoala Populară de Arte din Topliţa.

Ai un mentor? De la cine crezi că ai învățat lucruri folositoare despre muzică?
Mentorul meu e domnul Mircea Simionca, un om minunat care nu m-a lăsat la greu, așa cum au facut-o alții. Îl apreciez şi îi mulțumesc pentru absolut tot ce a făcut pentru mine. Eu îl admir, e un exemplu demn de urmat, m-a învățat multe lucruri folositoare despre muzică, dar nu numai, m-a învățat ca un părinte, mi-a dat sfaturi despre viață. O să îl apreciez mereu.

Știu  că ești  elevă  în clasa aVIII-a. Care sunt planurile tale de viitor şi următorii pași?  Liceul  de  muzică?  Conservator?
Planurile mele de viitor au legătură cu muzica, dar nu aş vrea să urmez un liceu de muzică, ci mai degrabă înclin spre filologie, iar mai departe spre o facultate de drept sau de poliție. În viitor aş vrea să iau şi lecţii de pian.

Ai și alte pasiuni despre care ai vrea sa ne vorbești?
Da, echitația. O practic mai mult în weekend, acasă, împreună cu Cezar, voinicul meu cal. E o activitate este foarte frumoasă, o ador!

Ce-ți dorești de la viitor?
Eu de la viitor nu îmi doresc multe, vreau să-mi clădesc o carieră muzicală, vreau şi mă rog la bunul Dumnezeu să le dea sănătate părinților și frățiorului meu, cam atât.

Prof. Anda Ianoşi, director al Şcolii Gimnaziale „Miron Cristea” din Toplița, vorbeşte mereu cu drag despre copiii talentaţi din şcoala pe care o conduce. Ba mai mult, are grijă prin activităţile pe care le organizează alături de corpul profesoral să pună în valoare aceste talente, să-i încurajeze să iasă în faţă prin ceea ce fac. Este şi cazul Roxanei, care cântă la toate evenimentele ce au loc în şcoala. Am fost curioasă cum o vede pe Roxana. Iată ce mi-a spus:
„Delicată, cu ochi sfredelitori, Roxana îți dă impresia unei prea mari fragilități. O vezi apoi aruncându-se în spinarea lui Cezar, calul pe care îl iubește cu toată tăria, și, călărind fără șa cu pletele în vânt chiuie de parcă închina imn libertății.
Îmi dă senzația prezenței unei amazoane. Atât de multe sentimente, uneori contradictorii, stârnește această mână de om! Ți-ai dori să o poți proteja, ca apoi să înțelegi că e foarte puternică. Și pe lângă atâtea calități contrazise de atitudini dezlănțuite de firea copilărească, uneori enervante, agasante, din gâtul ei răsuna o voce care, sunt sigură, o va face cunoscută în timp și admirată. E nevoie de prelucrarea vocii, de disciplină, de stabilitate. La asta Roxana trebuie să lucreze vegheată atent de familie.
A venit în școala noastră în clasele gimnaziale și am fost încântați de prezența și talentul ei. Multe spectacole au primit o mai mare calitate prin prezența ei artistică. Proiecte multe, concursuri în care școala a implicat-o, au adus premii spre mândria noastră, a tuturor. Când Roxana are chef de cântat, holurile răsună! E o plăcere să o asculți. Cu Roxana totul merge la intensitate maximă: bucuria în aceeași măsură ca supărarea. Important e că supărarea se șterge, căci Roxana ne umple sufletul cu optimismul și energia ei pozitivă. Îi doresc să se realizeze prin muzică, să fie autentică, modestă și recunoscătoare pentru darul lui Dumnezeu”.