Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Despre timp și orologerie cu prof. Cristian Teleucă

Primit pentru publicare: 31 Aug. 2020
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN,  redactor șef-adj. revista Luceafărul
Foto: Cristian TELEUCĂ
Publicat: 01 Sept.  2020
© Cosmina Marcela Oltean, © Crstian Teleucă, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Despre timp și orologerie cu prof. Cristian Teleucă

Este de ajuns să cumperi un singur ceas pentru a fi răpit de acest etos al orologeriei…

Originar din Brăila, absolvent de Istorie și Filozofie la Universitatea București, prof. Cristian Teleucă, este în prezent stabilit în comuna Gălăuțaș și predă filozofie la Liceul Teoretic O.C. Tăslăuanu din Toplița. Una dintre marile sale pasiuni, pe lângă studiul istoriei și filozofiei, este orologeria. În ultimii ani, prof. Teleucă a reușit să adune câteva piese deosebite într-o mică colecție de ceasuri vechi. Aceste ceasuri sunt fascinante prin design și istoria proprie pe care fiecare o posedă. Mai multe veți putea afla în continuare chiar de la colecționar.
De unde și de când pasiunea pentru ceasuri vechi?
C. Teleucă: Pasiunea pentru ceasuri a apărut pe fondul pasiunii pentru ținuta clasică masculină, în special cea din anii ‘30 ai secolului trecut. De la simplul costum format din sacou și pantaloni ajungi la cel alcătuit din trei piese, anume din sacou, pantaloni și vestă. Iar de la vestă până la ceasul de buzunar nu mai este decât un pas. Este de ajuns să cumperi unul singur pentru a fi răpit de acest etos al orologeriei.
Această pasiune ține și de considerații filosofice legate de timp și trecerea timpului?
Absolut! În Aiax, Sofocle scrie că „timpul dezvăluie ce fusese ascuns, și ascunde tot ce-n văzul tuturor a fost”. Aici este vorba despre ceea ce grecii numeau kayros, adică moment oportun, acel ceva ce nu numai că transgresa timpul liniar (analizat de Aristotel), dar care trimitea la măruntaiele timpului însuși. Acest kayros se putea ivi mai ales din ograda a ceea ce elinii numeau techne, anume activitatea manuală sau meșteșugurile.
Deși ceasul arată în mod analogic timpul, circularitatea prin intermediul căreia sunt dispuse numerele orare pe cadran, arată un fapt fundamental: anume că deși noi percepem timpul liniar și ireversibil, trecerea pură și simplă are dimensiunea infinității ca sumă permanentă de acum-uri. Cu alte cuvinte, dacă se poate vorbi despre o desfășurare a timpului, atunci se poate face acest lucru din perspectiva unei permanențe pure, a unei treceri originare care deși ea însăși nu trece, pe toate le petrece. Pe scurt, ceasul, ca instrument, iese din temporalitate revelând însuși faptul-de-a-fi-făcut ca mod al trecerii pure și simple, ca modalitate a kayros-ului.
Vorbiți-ne despre colecție. Ce piese conține, câte la număr și de unde le-ați achiziționat?
Vedeți dumneavoastră, o colecție nu se definește neapărat prin numărul de obiecte care formează acea colecție. Iar eu sincer nici n-aș numi-o colecție, ci mai mult un soi de concursus, ceea ce pe latinește s-ar tălmăci prin întâlnire, potrivire sau, gândind la cele spuse anterior despre kayros, prin întâlnire potrivită. Cam așa aș numi ceasurile pe care le dețin, ca pe o bună întâlnire cu vederea artizanului. De-a lungul vremii am deținut mai multe ceasuri de buzunar, pe care însă le-am dat mai departe. Aceasta este o modalitate de a putea cumpăra în continuare piesele care te intereesează, căci în timp un colecționar își îmbogățește cunoștințele în materie de orologerie, chestiune care aduce cu sine conștientizarea importanței pe care o au anumiți fabricanți în general și anumite obiecte în particular.
Momentan dețin cam 20 de piese, mărci precum International Watch&Co Schaffhausen, Zenith, Elgin, Cyma Tavannes, Le Coultre&Cie, Patek Philippe, Hampden Watch&Co etc. Trebuie spus că acord o atenție specială ceasurilor realizate de IWC (International Watch&Co Schaffhausen), companie a cărei piatră de temelie a fost pusă de către americanul Ariosto Jones. Sper ca în timp să ajung să dețin majoritatea calibrelor (tipurilor de mecanisme) ce au echipat ceasurile de buzunar realizate de IWC. Oricum, un iubitor de ceasuri trebuie să ia la un moment dat decizia de a restrânge aria obiectelor pe care le achiziționează, căci e clar că nu poate cumpăra toate obiectele din lume. De obicei achiziționez de la alți colecționari, și din surse online, încercând de fiecare dată să obțin cel mai bun preț. Trebuie să adaug că achiziționez aceste ceasuri și pentru a le purta și asorta unor ținute, nu doar pentru a le păstra într-o colecție.
Care sunt criteriile după care achiziționați un astfel de ceas? Ce vă atrage atenția și vă determină să-l alegeți?
Firma, calibrul, raritatea sau o anumită particularitate. De exemplu, pe ceasurile IWC cel mai întâlnit calibru este calibrul 52. Dar chiar și așa, e bine ca un colecționar să dețină mai multe calibre 52, căci poți găsi multe și interesante variații în ceea ce privește finisajul mecanismului, ori prezența unui anumit tip de regulator, cum ar fi de pildă regulatorul tip melc (snail regulator) ș.a.m.d.. Bineînțeles că la un ceas de buzunar interesează și carcasa, persoana căruia i-a aparținut ori dacă vine însoțit de cutia și actele originale ce au însoțit ceasul în momentul în care a fost cumpărat de primul proprietar.
Prezentați-ne trei dintre piesele dvs. preferate și de ce le-ați ales.
Voi începe cu un Patek Philippe, cu o carcasă absolut fantastică realizată în tehnica niello, tip savonette (cu trei capace), din anul 1875, calibrul 19S, mecansim cilindru cu 10 rubine. Ceasului îi lipsește bezelul și are axul rupt. Altfel mecansimul este funcțional. Ceasul a fost pare-se vândut de un retailer evreu din München, a cărui firmă purta numele de Silberthau&Co. Din păcate compania și arhivele sale au fost distruse în vremea regimului nazist.
Acum ceva timp am luat legătura cu domnul Philip Poniz, unul dintre cei mai notorii cunoscători ai istoriei Patek, care mi-a scris un text amplu din care am ales sa redau câteva fragmente: „acesta este un Patek neobișnuit, fiind realizat în anul 1875, al cărui mecansim a fost realizat începând cu schița, în fabrică. (…) Calibrul este 19S ce a fost lansat de Patek în ultima parte a anilor 1850. (…) cea mai.mare surpriză a acestui ceas e că face parte dintre cele câteva ceasuri de calibrul 19S echipate cu un mecanism mai ieftin, anume tip cilindru cu 10 rubine. De asemenea carcasa e neobișnuită. Mai cunosc încă alte două carcase Patek similare cu aceasta care încorporează același calibru, dintre care una se află la muzeul Patek Philippe (…) Carcasa înnegrită și cadranul negru sugerează ca ceasul a fost comandat de către cineva aflat în doliu”
Al doilea ceas despre care vreau să vorbesc este un Georges Joules Sandoz echipat cu un mecanism LeCoultre, cel mai probabil calibrul 9 negativ. Ceasul este o piesă destul de rară, căci au fost fabricate probabil sub 100 de bucăți, toate destinate a fi acordate drept premiu pentru un concurs de tir din anul 1904 din St. Gallen, Elveția.
Nu în ultimul rând, voi mai vorbi despre un IWC de buzunar din anul 1918. Ceea ce este interesant la el e faptul că unul dintre foștii proprietari a solicitat celor de la IWC un extras din arhiva lor. Trebuie spus că marile firme producătoare de ceasuri înregistrau pentru fiecare ceas vândut, seria mecasnimului și a carcasei, numele persoanei care l-a cumpărat, retailer-ul care a vândut ceasul, data la care a fost vândut, tipul mecanismului precum și descrierea completă a carcasei. Ei, acestui ceas, unul dintre foștii proprietari i-a obținut un extras din arhivă, iar în extras ni se spune că ceasul a fost cumpărat în data de 18 iunie 1918 din Strassbourg de la un retailer pe nume Deutel&Hirsch. Prin urmare acest ceas a fost vândut în toiul Primului război mondial, chestiune cât se poate de interesantă, căci nu poți să nu te întrebi cum mai putea cineva în acele vremuri să cumpere ceasuri, mai ales că vorbim de un recul economic imens. Oricum, atunci când ajungi să ții în mâini un asemenea ceas, te întrebi pe loc care o fi povestea aceluia care l-a cumpărat întâi și a altora care l-au avut în posesie. Dar, din păcate, arhivele, deși dețin numele cumpărărtorului, refuză a ți-l livra.
Intenționați să îmbogățiți continuu această mică colecție?
Bineînțeles! În fond, o colecție se întregește în măsura în care cunoașterea sporește. Pentru că la urma urmei, o colecție, la fel ca și dorința ce-i premerge, capătă întruchipare abia atunci când este invesită cu înțelesurile cunoașterii. Altfel, dacă rămâne bazată doar pe simplul sentiment riscă să devină haotică, devenind astfel doar o grămadă de obiecte.