Desprinşi dintr-o secvenţă cosmogonică
Deasupra cerurilor unde se sfârşeşte lumea,
acolo unde nu mai sunt suişurile spre mai sus,
acolo-aş vrea, incognito, să ne oprim, iubita mea,
acolo unde răsăriturile nu curg în apus,
acolo unde toate se opresc în punctul Terminus.
Desprinşi parcă dintr-o secvenţă cosmogonică,
e poate o străfulgerare suprarealistă –
marasmul inefabil într-o prezenţă gnomică.
Vei zice că-i sindromul patologic suprarealist;
sperarea-mi că acolo, mea crucis nu va fi de Crist!
Similare