Desprinşi dintr-o secvenţă cosmogonică

Desprinşi dintr-o secvenţă cosmogonică

Deasupra cerurilor unde se sfârşeşte lumea,

acolo unde nu mai sunt suişurile spre mai sus,

acolo-aş vrea, incognito, să ne oprim, iubita mea,

acolo unde răsăriturile nu curg în apus,

acolo unde toate se opresc în punctul Terminus.

Desprinşi parcă dintr-o secvenţă cosmogonică,

e poate o străfulgerare suprarealistă –

marasmul inefabil într-o prezenţă gnomică.

Vei zice că-i sindromul patologic suprarealist;

sperarea-mi că acolo, mea crucis nu va fi de Crist!

Articole asemănătoare