Destine sub Crugul cerului. Teodor Epure: CIOCÂRLIA LACOMĂ

Teodor Epure

CIOCÂRLIA LACOMĂ

Când ciocârlia cânta mai frumos,

I se făcu foame acolo sus

Flămândă ar fi găsit, hrană pe câmp,

Dacă ar fi căutat-o la timp.

Dar văzu un pescar cu niște viermișori,

Să ceară i s-a părut mai ușor

Decât să caute cu migală.

Pe câmp, ar fi găsit fără-ndoială.

În schimb pescaru-i ceru o pană.

Ciocârlia îi dădu fără teamă,

Târgul i s-a părut mai ușor,

Hrana obținându-se fără spor.

După ce mănâncă un viermișor,

Și sfredelea înălțimele în zbor

Văzu cum se înalță din câmpie,

În văzduh o altă ciocârlie.

Aceasta mai înțeleaptă îi spune

Noi suntem păsări în culori divine,

Îngeri cu poruncă de la DUMNEZEU

Să înveselim lumea când e mai greu.

Ciocârlia privi atunci în jos,

Pescarul cu viermișori într -un coș,

Repede-și smulse două pene din zbor,

Și căpătă doritul viermișor.

Așa făcea schimbul zile la rând,

Până a încercat să zboare spre sud,

Dar i-a scăzut puterea deodată,

Și a rămas să plece altădată.

Așa se întâmplă și cu oamenii,

Care-s victime propriei lăcomii,

Vânzând tot pentru câștiguri de -o clipă,

Pagubă pentru mai târziu cumplită.

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Teodor Epure