Când ciocârlia cânta mai frumos,I se făcu foame acolo susFlămândă ar fi găsit, hrană pe câmp,Dacă ar fi căutat-o la timp.Dar văzu un pescar cu niște viermișori,Să ceară i s-a părut mai ușorDecât să caute cu migală.Pe câmp, ar fi găsit fără-ndoială.În schimb pescaru-i ceru o pană.Ciocârlia îi dădu fără teamă,Târgul i s-a părut mai ușor,Hrana obținându-se fără spor.După ce mănâncă un viermișor,Și sfredelea înălțimele în zborVăzu cum se înalță din câmpie,În văzduh o altă ciocârlie.Aceasta mai înțeleaptă îi spuneNoi suntem păsări în culori divine,Îngeri cu poruncă de la DUMNEZEUSă înveselim lumea când e mai greu.Ciocârlia privi atunci în jos,Pescarul cu viermișori într -un coș,Repede-și smulse două pene din zbor,Și căpătă doritul viermișor.Așa făcea schimbul zile la rând,Până a încercat să zboare spre sud,Dar i-a scăzut puterea deodată,Și a rămas să plece altădată.Așa se întâmplă și cu oamenii,Care-s victime propriei lăcomii,Vânzând tot pentru câștiguri de -o clipă,Pagubă pentru mai târziu cumplită.