1. OBSERVAŢIA  EUGEN  SIMION: Am întâlnit-o în „Ziua” nr. 4149 din februarie 2008: „ Tinerii sun cei care vin în literatură cu programe incendiare şi, tot de regulă, le abandonează după oarecare vreme şi trec la altceva. Unii abandonează chiar poezia şi rămân în literatură, dacă rămân, doar prin literatura lor de programe nerealizate.  G. Călinescu nu greşea prea mult când ironiza pe tinerii avangardişti români zicând că ei s-au realizat în măsura în care au trădat programele avangardei, iar cei care nu le-au trădat au atins performanţa pe care au atins-o, de pildă faimosul Taşcu Gheorghiu, traducătorul eminent al” Ghepardului” şi al poemului „ Un anotimp în infern”.  El nu tipărise, ca autor nemijlocit, decât 17 pagini şi era mândru de această performanţă pentru că, explica el, este singurul dintre români care respectă în chip absolut programul suprarealist”;

2. DOUĂ  NOI  LIMBAJE DE  CAUCIUC: Au fost identificate de  Octavian Hoandră şi prezentate în „Ziua” nr. 4167 din 25 februarie 2008: a) limbajul politico – avocăţesc – ruginit  şi b) limbajul  simandicos intelectualist, de dicţionar;

3.  METAFORA  ATLETISMULUI  ÎN  LITERATURĂ: Aparţine scriitorului italian Antonio Tabucchi pe care am întâlnit-o în „ România liberă” din 26 aprilie 2oo8: „ Dacă folosim metafora atletismului, mass-media este ca o cursă de 100 de metri, pe care literatura o pierde. Literatura poate însă câştiga maratonul, cartea rămâne şi are o influenţă mai mare în timp. Dar nu ne putem aştepta ca o carte, chiar şi cu un foarte mare succes, să opereze o schimbare imediată în societate”;

4.  UNIVERSUL  UTOPIC JEAN  DUBUFFET: Într-o lucrare publicată în 1968 şi intitulată „Omul obişnuit şi creaţia” autorul, Jean Debuffet, elaborează un univers utopic, în care arta brută ar oferi tuturor celor care găsesc energia de a-şi manifesta capacităţile creatoare, un loc alături de artiştii titraţi. Cităm din J.D.: „ Nu vor mai exista privitori în cetate. Nimic în afară de actori. Fără cultură, deci fără privire”. ( Obs.: Cuvântul privitor  l-a împrumutat de la Duchamp pentru a desemna vizitatorul, spectatorul prin acţiunea lui. Duchamp foloseşte cuvântul pentru a accentua existenţa unei relaţii perceptive, specifică picturii retiniene, spre exemplu);

5. CELE  7  PORUNCI ALE  POSTMODERNISMULUI: Aparţin criticului muzical Liviu Dănceanu şi le-am găsit sistematizate de acesta în „Romînia literară” nr. 16 din 2008:  1. Să fii loial! 2. Să fii dezlănţuit! 3. Să fii boem! 4. Să fii receptiv! 5. Să fii altruist! 6. Să fii abil! 7. Să fii consecvent!

6. PARADOXUL  FILOZOFIEI: A fost enunţat de Jean-Luc Marion  în cartea sa  „ Idolul şi distanţa”( Humanitas, 2007 ): „ În filozofie se întâmplă invers – falimentul e convertit în triumf şi discursul se leagă dezinvolt cu o poftă lexicală de zile mari”;

7.  GENERAŢIA  VID: Am întâlnit-o definită de Dan Stanca  în „România liberă” nr. 5521 din 5 mai 2008 într-o încercare de caracterizare a generaţiei actuale: „ Generaţia aceasta sau cum s-o numi este generaţia vid, adică o generaţie pe care n-a marcat-o nici o experienţă majoră, fundamentală, crucială. Ea nu a cunoscut nici războiul, nici stalinismul, nici ceauşismul, nu a trăit nici revoluţia cum au trăit-o cu o splendidă candoare şi putere de sacrificiu decreţeii  şi de asemenea nu a crezut în iluzia numită Convenţia Democratică din România. Atunci? Ea este generaţia pizzeriilor, a celularelor, a căştilor, motoarelor şi videoclipurilor, generaţia NATO şi UE”;

8. ZIUA  UNUI  BĂTRÂN: Am întâlnit-o explicată în cartea  „Seminţe” de Alexandru Dragomir (p. 113 ): „ Pentru bătrâni, ziua are alt înţeles: dimineaţa e o adunare din oboseală, amiaza precarul sentiment că parcă totuşi eşti în ordine cu lumea, dar seara e amurg, iar noaptea frica să nu se sfârşească ziua, fiindcă ştiu că intră în lumea prevestitoare a întunericului”;

9. SOFISMUL LUI ANTOINE COMPAGNON:  „Antimodernii sunt mai moderni decât modernii pentru că se opun artei moderne, căreia modernii nu i se opun, ştiut fiind că a fi modern înseamnă să te opui” ( după Livius Ciocârlie);

10.  UMBRELA  BULGĂREASCĂ: Serviciile secrete bulgăreşti ucideau disidenţii folosind o umbrelă la capătul căreia se afla o pastilă cu ricină, o otravă extrem de puternică. Aşa a fost ucis, printre alţii, scriitorul bulgar  Gheorghi Markov, asasinat pe 7 septembrie 1978 pe podul Waterloo din Londra, de ziua lui Todor Jivkov.