84. PROGLOBMODERNUL:

Curent nou, prezentat odată cu „Manifestul de la Cluj” de Al. Florin Ţone. Acolo se arată că „Generaţia 80” şi postmodernismul au murit şi, odată tendinţa de globalizare a anilor 90, în fondul căreia a intrat şi România, a apărut un alt curent – proglobmodernul.

Al. Florin Ţone spune: „Acesta păstrează elemente de la toate curentele de până acum, cu tendinţă spre clasicism, în plus, operele proglobmodernilor nu sunt rupte de viaţă, de realitatea socială, de contextul social-politic, în care trăieşte poetul”;

85. AXIOMA PĂSTOREL:

„La început n-a fost cuvântul, ci foamea!”;

86. PRINCIPIILE FORMĂRII IMAGINII DESPRE TINE:

Le-am întâlnit în „Dilema” nr. 438 din 2001 şi au fost enunţate de Rodica Chelaru: 1. Spune publicului ceea ce vrea să audă; 2. Fă mereu rocade spre a muta atenţia oamenilor către altceva decât lucrurile importante pentru ei;

87. PARLAMENTARUL „JĂMANFIŞIST” (GEAMO):

Tip de parlamentar rupt din viaţă, prezentat de George Pruteanu în cartea sa „Partidul şi partida”: „E jmecher. Are privire de ciumeg şi mers de şmenar. Traversează ţanţoş şi agale, ca un fante cu tangaj”;

88. PARLAMENTARUL TEMBEL (FONFO):

Tip de parlamentar rupt din viaţă şi prezentat de George Pruteanu în cartea sa „Partidul şi partida”: „Confundă ţările cu capitalele şi instituţiile internaţionale cu mărcile de bere. Nu cunoaşte bine decât o singură limbă: pe cea de la pantofi. În română se descurcă bine când tace, ceea ce-i reuşeşte uneori cu succes. Lipicios ca hârtia de muşte, e prezent la orice sindrofie şi e foarte mândru când se împiedică lumea de el”;

89. PARLAMENTARUL VULGAR (RĂCNELEA):

Tip de parlamentar rupt din viaţă, prezentat de George Pruteanu în cartea sa „Partidul şi partida”: „E mult şi colţos. Masiv şi butucănos. Dacă punem la socoteală şi coatele, ocupă trei scaune cu un singur mandat. Ca să arate oratorului, sălii şi, eventual, judeţului că el este de altă părere. Răcnelea hăuleşte. Scoate un fel de onomatopei straşnice şi pământoase cam aţa: Uăh! Iha! Niiio! Ee-hă!”;

90. TREN-BOU:

Denumire dată de Radu Mărculescu, în memoriile sale, vagoanelor în care erau înghesuiţi deţinuţii: „Oamenii erau aruncaţi în vagoane fără apă, fără hrană, fără lumină, fără aer, unii peste alţii, atât de supţi de orice putere încât nici să geamă nu le mai venea. Atunci se lăsau morţi. La fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren”. Aflat într-un astfel de vagon, Radu Mărculescu face o descoperire: cultura poate să fie un remediu împotriva morţii. Începând să le povestească deţinuţilor într-un astfel de tren „Răscoala” lui Rebreanu, la viitoarea haltă, din vagonul lor nu s-a mai aruncat nici un cadavru. Nu mai murea nimeni;

91. PRO – ZARE:

Concept ce aparţine lui Mircea Nedelciu şi pe care l-am întâlnit într-un interviu dat Cristinei Cârstea şi publicat în „Cronica” nr. 6 din 1998. Intervievatul explică: „Proza actuală înaintează în linie dreaptă spre orizont, cu calm şi tehnici specifice. De fapt pro – zare asta înseamnă – să înaintezi rând cu rând, pagină cu pagină”;

92. RIFANGITĂ:

Boală inventată de romancierul Grigore Cugler pentru încadrarea unor anumite psihologii umane. Cum s-ar manifesta această boală (vezi fragmentul de roman publicat în „România literară” nr. 30 din 1998): „Bolnavul vine la doctor şi-l asigură, cu declaraţiile şi jurămintele cele mai solemne, că este perfect sănătos. Unii vin chiar cu martori, cu fotografii sau cu scrisori de recomandaţie de la vreun prieten de familie. În mijlocul celei mai călduroase pledoarii, cel atins duce cu repeziciune mâna la gură şi, cât ai clipi, îşi retează cu dinţii vârful unui deget. Unii scot bucăţica din gură şi calmaţi o predau medicului. Acestea sunt cazurile de rifangită statică. Alţii mestecă vârful muşcat şi-l înghit apoi cu ochii pe jumătate închişi de plăcere. Aceasta este rifangita dinamică. (…) Ultima manifestare a bolii, după cum scrie în manualele de studiu, constă în aceea că bolnavul cere să i se confere o păpuşă. Cu ajutorul ei se familiarizează din nou cu făpturile omeneşti”;

94. ALS – OB:

Cifru sub care poeta Simona Grazia Dima poate atinge o nouă lume pe care doar cel căruia nu-i lipseşte cel de-al treilea ochi o poate vedea. L-am întâlnit în cartea sa de poezii „Noaptea romană” (Ed. Arhipelag, Tg. Mureş, 1997). Cifrul este interpretat de Nicolae Coande în „Convorbiri literare” nr.6 din 1998: „Timpul prezent al poetei nu este acelaşi cu al nostru – instabil, barbar, terifiant”;

   Revista Luceafărul.net, Anul 1, Numărul 10, 11 octombrie 2009

Citeşte mai departe

71. EFECTUL ÎNCHISORII:

Citeşte mai departe

27. PARABOLA SOMONULUI: Am întâlnit-o formulată de Dumitru Ţepeneag într-un interviu dat lui Farkas Jeno şi publicat în „România literară” nr. 23-24 din 1998: F.J. „-Unde fug personajele?”

D.Ţ.: „-Ele fug spre moarte, d-le Farkas. Adică spre locul unde se va încheia romanul.”

F.J.: „Şi locul dumneavoastră? Căci autorul se tot pregăteşte să meargă în Bretagne pentru a-şi depune ouăle, adică romanul.”

D.Ţ.: „Dar dacă tot aţi propus parabola somonului, ştiţi că somonul se întoarce în apele natale pentru a-şi depune ouăle. Nu de ocean are el nevoie ca să creeze şi să moară(…). Când apele natale vor fi pregătite să mă primească aşa cum se cuvine, vă voi da de ştire. Sensul general al unui roman e şi acela al vieţii: personajele, autorul, cititorii şi criticii, cu toţii ne îndreptăm spre aceeaşi ţintă. Acest punct terminus, pe care ne-am obişnuit să-l numim moarte, e de altfel condiţia de posibilitate a artei, a creaţiei”;

28. BONUS PASTOR: Model epic propus de criticul şi istoricul literar Dan Mănucă în „Lectură şi interpretare” şi care reprezintă „…o propunere autohtonă, întemeiată pe argumente specifice, propunere făcută în epoca atât de dramatică de după înfrângerea paşoptismului. De fapt ar reprezenta ceea ce a mai rămas şi ceea ce s-a transformat din specificul nostru”;

29. METAFORA NĂVODULUI: A fost folosită de Mircea Nedelciu, prozatorul generaţiei 80. El a fost primul dintre ei care a schimbat formula de roman şi care spunea că „…năvodul generaţiei 80 are ochiurile foarte mici şi prinde totul, chiar şi plevuşca, în vreme ce generaţia 60 lucra cu un năvod cu ochiuri mari, în care nu rămâneau decât peştii mari” (după Nicolae Manolescu – interviu dat ziarului „Cotidianul” din 20-21 iunie 1998);

30. VISUL BEŢIVULUI: Preluat dintr-un interviu dat de Mugur Isărescu lui Tiberiu Papahagi şi publicat în „Cotidianul” din 27-28 iunie 1998: „El speră să-şi facă un restaurant cu gândul că va bea gratis, fără să se gândească cum îşi va aproviziona unitatea în luna următoare”;

31. „JOCUL” LUI ALEX ŞTEFĂNESCU: L-am întâlnit în „România literară” nr. 22 din 1989 fiind prezentat chiar de autor: „Când eram student, jucam de unul singur un joc, pe care abia acum îl fac cunoscut şi altora: ori de câte ori apărea un nou personaj în raza mea de observaţie, încercam să ghicesc cu ce se ocupă. Iar apoi comparam presupunerea mea cu situaţia reală şi ajungeam la concluzii dintre cele mai fanteziste. Au intrat în acest joc al meu – bineînţeles, fără s-o ştie – şi numeroşi scriitori. Şerban Cioculescu a fost un timp, în imaginaţia mea, ofiţer al stării civile, Marin Preda – farmacist, Alexandru Ivasiuc marinar, Nicolae Manolescu – agent FBI, Nicolae Breban – om de afaceri, Ion Alexandru – plutaş pe Bistriţa”;

32. OBSERVAŢIA LUI BELU ZILBER: „La noi comunismul este o combinaţie de stalinism şi Caragiale”;

33. PARADOXUL LUI OSCAR WILDE: „Împrumută-i omului o mască şi el îţi va spune adevărul”;

34. POVESTINDEREA: Cuvânt inventat de scriitorul Mircea Săndulescu. L-am întâlnit într-un interviu pe care i l-a luat Gabriel Pleşca şi publicat în „Luceafărul” nr. 25 din 1998 . Povestinderea ar vrea să exprime, spune Mircea Săndulescu, „… magia de întâi şi de pe urmă a cuvântului. De câte ori încep un roman mă gândesc la povestea umană a personajelor, la traiectoriile acestor oameni: ce-i oftică, ce-i doare, ce visează, unde vor s-ajungă”.

Georgică MANOLE

Citeşte mai departe