Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Dicţionar special

95. TRIGONOMETRIA ERETICĂ: Sintagmă ce aparţine lui Grigore Cugler ( cel despre care Paul Goma povesteşte că „ în anii 50, aflat în Bărăgan cu domiciliu obligatoriu, a întâlnit un alt deportat, fost ofiţer de marină, care era îndrăgostit de literatura lui Apunake şi care umbla totdeauna la el cu un volum ferfeniţit dintr-o apariţie policopiată din 1946, purtând titlul semnificativ „AFARĂ – DE – UNU – SINGUR”). Trigonometria eretică ar fi, zice Grigore Cugler: „o perfecţiune a trigonometriei clasice prin adăugarea câte unui ochi de erete în fiecare vârf al triunghiului. Ceea ce scapă ochiului omenesc nu scapă ochiului de erete”( vezi „România literară” nr.30 din 1998 );
       
96. CONSTATAREA SMIGLY: Afirmaţie sintetică făcută în anul 1940 de mareşalul polonez E. Rydz – Smigly: „Cu germanii riscăm să ne pierdem libertatea noastră, cu ruşii se pierde sufletul nostru”;
       
97. TAMARETA: Poezie cu formă fixă ( dar, paradoxal, fără formă fixă, până la urmă) inventată de poetul Emil Brumaru în urma inspiraţiei pe care i-o producea Tamara, tânăra şi frumoasa lui soţie;
       
98. ECONOMIE VIRTUALĂ: Concept pus în circulaţie ‚n 1998 de Clifford Goddy de la Pennsylvania State University ( vezi revista „22 PLUS”, nr. 75 din 1999): „În esenţă, economia virtuală este pojghiţa formală cu aspect clasic de economie capitalistă, care acoperă o încrengătură vie de relaţii sociale, politice şi de interese personale, operând după reguli proprii, în afara reglementărilor şi principiilor publice”. Liviu Gaiţă defineşte astfel economia virtuală: „Se dezvoltă o economie în care se folosesc preţuri, dar nimeni nu plăteşte bani, nimeni nu plăteşte timp, se acumulează datorii reciproce uriaşe care, de asemenea, nu pot fi plătite în perioade rezonabile de timp. Salariile sunt declarate dar nu şi plătite. Acestea creează venituri iluzorii, sau virtuale, în esenţă la afaceri conduse în afara pieţei, la preţuri virtuale”. Economiştii sunt categorici în a confirma că economia virtuală se dovedeşte o specialitate a falşilor reformatori din Est;
       
99. VISUL SCRIITORULUI ROMÂN: „Să nu aibă nimic de făcut, să se concentreze exclusiv pe proiectul său” ( aparţine lui Mircea Mihăieş şi l-am întâlnit în „Orizont” nr. 1 din 1999);
       
100. AXIOMA TALENTULUI ÎN PROZĂ: Aparţine lui Damian Nicula şi, scrie Dan Stanca în 
      „Luceafărul” nr. 45 din 1998, i-a fost spusă lui pe 30 septembrie 1985, pe când era redactor la „Viaţa Românească”: „Scriitorii care îşipropun din start să scrie un roman de 600-700 de pagini şi nu se ridică de la masă până nu şi-a făcut această normă uriaşă de pagini, ar cam trebui să se lase de meserie”;
       
101. CRATYLISMUL DISCURSULUI COMUNIST: Sintagmă ce aparţine lui Mihai Zamfir şi se întâlneşte în cartea „Discursul anilor 90” ( Ed. Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997). Denumirea vine de la „Cratylos” a lui Platon care opune relaţie motivată, relaţiei dintre realitate şi termen propusă de Hermogene. Tudor Olteanu, în „România literară” nr. 51-52 din 1998, explică: „Pentru Mihai Zamfir, discursul comunist motivează termenii, limbajul instaurând o realitate faţă de care orice interpretare, naturală prin definiţie, devine imposibilă. Cratylismul, în această variantă, impune o ordine a discursurilor particulare (sau „punctuale”), ordine generată de un discurs tutelar care suprimă realitatea. Raportul dintre discursul comunist şi realitate poate fi rezumat într-un singur fel: dacă realitatea contrazice teoria, cu atât mai rău pentru realitate. Logocraţia comunistă este o reeditare a realismului medieval”;
       
102. COMPLEXUL CULTURII MINORE: Sintagmă ce aparţine lui Constantin Noica şi reprezintă pretextul ce stă la baza câtorva eseuri reunite în cartea „Pagini despre sufletul românesc” (prima ediţie în 1944): „Tocmai aceasta ne nemulţumeşte azi: am fost şi suntem – prin ce avem mai bun în noi – săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta agravată nu numai prin faptul că suntem conştienţi de ea, dar şi prin convingerea că a fi conştient poate reprezenta un semn de sterilitate, alcătuieşte drama generaţiei de azi”. Criticul Gheorghe Grigorescu explică astfel această teză din tinereţea lui Noica: „…schiţează un gest de revoltă faţă de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză România eternă a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualităţii”;
       
103. DE CE NE E DOR? Răspunsul la această întrebare l-a dat filozoful Emil Cioran: „Întrebaţi pe orice român şi nu-ţi va da o lămurire asupra acestui indefinit al sufletului său”;
       
104. REAL POLITIK: Concept pe care l-a definit foarte intuitiv în revista „22” nr.3001 Dan Perjovschi: „Dacă speli împreună haine albe cu haine negre, hainele albe devin gri, hainele negre rămân negre”;
 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

 

84. PROGLOBMODERNUL:

Curent nou, prezentat odată cu „Manifestul de la Cluj” de Al. Florin Ţone. Acolo se arată că „Generaţia 80” şi postmodernismul au murit şi, odată tendinţa de globalizare a anilor 90, în fondul căreia a intrat şi România, a apărut un alt curent – proglobmodernul.

Al. Florin Ţone spune: „Acesta păstrează elemente de la toate curentele de până acum, cu tendinţă spre clasicism, în plus, operele proglobmodernilor nu sunt rupte de viaţă, de realitatea socială, de contextul social-politic, în care trăieşte poetul”;

 

85. AXIOMA PĂSTOREL:

„La început n-a fost cuvântul, ci foamea!”;

 

86. PRINCIPIILE FORMĂRII IMAGINII DESPRE TINE:

Le-am întâlnit în „Dilema” nr. 438 din 2001 şi au fost enunţate de Rodica Chelaru: 1. Spune publicului ceea ce vrea să audă; 2. Fă mereu rocade spre a muta atenţia oamenilor către altceva decât lucrurile importante pentru ei;

 

87. PARLAMENTARUL „JĂMANFIŞIST” (GEAMO):

Tip de parlamentar rupt din viaţă, prezentat de George Pruteanu în cartea sa „Partidul şi partida”: „E jmecher. Are privire de ciumeg şi mers de şmenar. Traversează ţanţoş şi agale, ca un fante cu tangaj”;

 

88. PARLAMENTARUL TEMBEL (FONFO):

Tip de parlamentar rupt din viaţă şi prezentat de George Pruteanu în cartea sa „Partidul şi partida”: „Confundă ţările cu capitalele şi instituţiile internaţionale cu mărcile de bere. Nu cunoaşte bine decât o singură limbă: pe cea de la pantofi. În română se descurcă bine când tace, ceea ce-i reuşeşte uneori cu succes. Lipicios ca hârtia de muşte, e prezent la orice sindrofie şi e foarte mândru când se împiedică lumea de el”;

 

89. PARLAMENTARUL VULGAR (RĂCNELEA):

Tip de parlamentar rupt din viaţă, prezentat de George Pruteanu în cartea sa „Partidul şi partida”: „E mult şi colţos. Masiv şi butucănos. Dacă punem la socoteală şi coatele, ocupă trei scaune cu un singur mandat. Ca să arate oratorului, sălii şi, eventual, judeţului că el este de altă părere. Răcnelea hăuleşte. Scoate un fel de onomatopei straşnice şi pământoase cam aţa: Uăh! Iha! Niiio! Ee-hă!”;

 

90. TREN-BOU:

Denumire dată de Radu Mărculescu, în memoriile sale, vagoanelor în care erau înghesuiţi deţinuţii: „Oamenii erau aruncaţi în vagoane fără apă, fără hrană, fără lumină, fără aer, unii peste alţii, atât de supţi de orice putere încât nici să geamă nu le mai venea. Atunci se lăsau morţi. La fiecare oprire se aruncau cadavrele din tren”. Aflat într-un astfel de vagon, Radu Mărculescu face o descoperire: cultura poate să fie un remediu împotriva morţii. Începând să le povestească deţinuţilor într-un astfel de tren „Răscoala” lui Rebreanu, la viitoarea haltă, din vagonul lor nu s-a mai aruncat nici un cadavru. Nu mai murea nimeni;

 

91. PRO – ZARE:

Concept ce aparţine lui Mircea Nedelciu şi pe care l-am întâlnit într-un interviu dat Cristinei Cârstea şi publicat în „Cronica” nr. 6 din 1998. Intervievatul explică: „Proza actuală înaintează în linie dreaptă spre orizont, cu calm şi tehnici specifice. De fapt pro – zare asta înseamnă – să înaintezi rând cu rând, pagină cu pagină”;

 

92. RIFANGITĂ:

Boală inventată de romancierul Grigore Cugler pentru încadrarea unor anumite psihologii umane. Cum s-ar manifesta această boală (vezi fragmentul de roman publicat în „România literară” nr. 30 din 1998): „Bolnavul vine la doctor şi-l asigură, cu declaraţiile şi jurămintele cele mai solemne, că este perfect sănătos. Unii vin chiar cu martori, cu fotografii sau cu scrisori de recomandaţie de la vreun prieten de familie. În mijlocul celei mai călduroase pledoarii, cel atins duce cu repeziciune mâna la gură şi, cât ai clipi, îşi retează cu dinţii vârful unui deget. Unii scot bucăţica din gură şi calmaţi o predau medicului. Acestea sunt cazurile de rifangită statică. Alţii mestecă vârful muşcat şi-l înghit apoi cu ochii pe jumătate închişi de plăcere. Aceasta este rifangita dinamică. (…) Ultima manifestare a bolii, după cum scrie în manualele de studiu, constă în aceea că bolnavul cere să i se confere o păpuşă. Cu ajutorul ei se familiarizează din nou cu făpturile omeneşti”;

 

94. ALS – OB:

Cifru sub care poeta Simona Grazia Dima poate atinge o nouă lume pe care doar cel căruia nu-i lipseşte cel de-al treilea ochi o poate vedea. L-am întâlnit în cartea sa de poezii „Noaptea romană” (Ed. Arhipelag, Tg. Mureş, 1997). Cifrul este interpretat de Nicolae Coande în „Convorbiri literare” nr.6 din 1998: „Timpul prezent al poetei nu este acelaşi cu al nostru – instabil, barbar, terifiant”;

   Revista Luceafărul.net, Anul 1, Numărul 10, 11 octombrie 2009

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

71. EFECTUL ÎNCHISORII:

A fost detectat de Constantin Noica pe care l-a definit astfel: „dacă în afara închisorii societatea te transformă într-un obiect uman, înăuntrul ei ai şansa să te descoperi ca subiect uman, iar paznicul, medicul, bucătarul, anchetatorul şi alte figuri sumbre devin uneltele împlinirii tale secrete”;

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

 

27. PARABOLA SOMONULUI: Am întâlnit-o formulată de Dumitru Ţepeneag într-un interviu dat lui Farkas Jeno şi publicat în „România literară” nr. 23-24 din 1998: F.J. „-Unde fug personajele?”

D.Ţ.: „-Ele fug spre moarte, d-le Farkas. Adică spre locul unde se va încheia romanul.”

F.J.: „Şi locul dumneavoastră? Căci autorul se tot pregăteşte să meargă în Bretagne pentru a-şi depune ouăle, adică romanul.”

D.Ţ.: „Dar dacă tot aţi propus parabola somonului, ştiţi că somonul se întoarce în apele natale pentru a-şi depune ouăle. Nu de ocean are el nevoie ca să creeze şi să moară(…). Când apele natale vor fi pregătite să mă primească aşa cum se cuvine, vă voi da de ştire. Sensul general al unui roman e şi acela al vieţii: personajele, autorul, cititorii şi criticii, cu toţii ne îndreptăm spre aceeaşi ţintă. Acest punct terminus, pe care ne-am obişnuit să-l numim moarte, e de altfel condiţia de posibilitate a artei, a creaţiei”;

 

28. BONUS PASTOR: Model epic propus de criticul şi istoricul literar Dan Mănucă în „Lectură şi interpretare” şi care reprezintă „…o propunere autohtonă, întemeiată pe argumente specifice, propunere făcută în epoca atât de dramatică de după înfrângerea paşoptismului. De fapt ar reprezenta ceea ce a mai rămas şi ceea ce s-a transformat din specificul nostru”;

 

29. METAFORA NĂVODULUI: A fost folosită de Mircea Nedelciu, prozatorul generaţiei 80. El a fost primul dintre ei care a schimbat formula de roman şi care spunea că „năvodul generaţiei 80 are ochiurile foarte mici şi prinde totul, chiar şi plevuşca, în vreme ce generaţia 60 lucra cu un năvod cu ochiuri mari, în care nu rămâneau decât peştii mari” (după Nicolae Manolescu – interviu dat ziarului „Cotidianul” din 20-21 iunie 1998);

 

30. VISUL BEŢIVULUI: Preluat dintr-un interviu dat de Mugur Isărescu lui Tiberiu Papahagi şi publicat în „Cotidianul” din 27-28 iunie 1998: „El speră să-şi facă un restaurant cu gândul că va bea gratis, fără să se gândească cum îşi va aproviziona unitatea în luna următoare”;

 

31. „JOCUL” LUI ALEX ŞTEFĂNESCU: L-am întâlnit în „România literară” nr. 22 din 1989 fiind prezentat chiar de autor: „Când eram student, jucam de unul singur un joc, pe care abia acum îl fac cunoscut şi altora: ori de câte ori apărea un nou personaj în raza mea de observaţie, încercam să ghicesc cu ce se ocupă. Iar apoi comparam presupunerea mea cu situaţia reală şi ajungeam la concluzii dintre cele mai fanteziste. Au intrat în acest joc al meu – bineînţeles, fără s-o ştie – şi numeroşi scriitori. Şerban Cioculescu a fost un timp, în imaginaţia mea, ofiţer al stării civile, Marin Preda – farmacist, Alexandru Ivasiuc marinar, Nicolae Manolescu – agent FBI, Nicolae Breban – om de afaceri, Ion Alexandru – plutaş pe Bistriţa”;

 

32. OBSERVAŢIA LUI BELU ZILBER: „La noi comunismul este o combinaţie de stalinism şi Caragiale”;

 

33. PARADOXUL LUI OSCAR WILDE: „Împrumută-i omului o mască şi el îţi va spune adevărul”;

 

34. POVESTINDEREA: Cuvânt inventat de scriitorul Mircea Săndulescu. L-am întâlnit într-un interviu pe care i l-a luat Gabriel Pleşca şi publicat în „Luceafărul” nr. 25 din 1998 . Povestinderea ar vrea să exprime, spune Mircea Săndulescu, „… magia de întâi şi de pe urmă a cuvântului. De câte ori încep un roman mă gândesc la povestea umană a personajelor, la traiectoriile acestor oameni: ce-i oftică, ce-i doare, ce visează, unde vor s-ajungă”.

 

Georgică MANOLE

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

19. ANALOGIA ALEXANDRU MUŞINA: A fost făcută de Alexandru Muşina la Festivalul „Zile şi nopţi de literatură”, 8 – 11 iunie 2007, acesta fiind adeptul unei separaţii Est – Vest, mergând până la ruptura valorică: „Vesticii şi esticii sunt ca peştii înotând în două acvarii diferite. Fiecare se uită la celălalt privindu-i cum înoată, dar regulile şi criteriile înotului sunt altele”;
20. CONSTATAREA PAVEL ŞUŞARĂ: Am găsit-o în „România literară” nr. 22 din 2007: „Vorbim despre Iisus fără să citim Evangheliile, îl invocăm pe Eminescu fără să-i ştim poezia, ne mândrim cu Brâncuşi fără să-i fi văzut vreodată lucrările”;
21. ZICEREA PITAGOREICILOR: „Noi nu mai auzim muzica sferelor pentru că suntem prea obişnuiţi cu ea”;
22. MODELUL FIZIC AL SENTIMENTULUI NAŢIONAL: Modelul a fost prezentat de Sorin Lavric în „România literară” nr. 1 din 2006 într-o cronică la cartea lui Andrei Cornea „Când Socrate nu are dreptate”. Modelul vrea să explice mai bine subiectul III („Pajul lui Menon”) prin care se explică faptul că sufletul (spiritul, sentimentul) naţional nu a fost şi nu este o ESENŢĂ sau o SUBSTANŢĂ ETNICĂ ci, nimic altceva decât o EMOŢIE COLECTIVĂ: „Ea este ca temperatura unui gaz: spune ceva despre starea moleculelor ce interacţionează statistic în interiorul incintei. Nu temperatura gazului este în discuţie, ci doar mărimea acesteia. Nu moleculele gazului, diferite de la caz la caz, este în chestiune, ci gradul lor de agitaţie. Iar temperatura unui gaz nu este o substanţă de care să pot vorbi în termeni esenţiali şi de care să mă pot dispensa după bunul plac. Şi aşa cum nu există gaz fără temperatură sau presiune, nu există nici comunitate umană fără emoţie colectivă”;
23. DEVIZA TRAIULUI ÎN COMUNISM: „A te descurca cum poţi!” Tudorel Urian în „România literară” nr. 21 din 2005 spune: „Unii au descoperit eficacitatea linguşelii şi a obsecviozităţii în promovarea socială şi asigurarea bunăstării materiale, alţii au ascultat emisiunile postului de radio „Europa liberă” cu sentimentul că în felul acesta comit un act de rezistenţă, se opun regimului. Cei mai mulţi se târau prin viaţă pur şi simplu. Renunţaseră demult să-şi mai pună întrebări despre ceea ce li se întâmplă”;
24. RĂSPUNSUL CONSTANŢA BUZEA: L-a dat unui pretendent la gloria literară în „România literară” nr. 15 din 2005 la cunoscuta-i rubrică „Post – restant”: „Dumneavoastră sunteţi artist plastic şi cunoaşteţi cât de vie este grija pictorului de a urma până-n adânc secţiunea de aur. Dacă şi poeţii ar avea grijă să nu le scape din vedere în textele lor locul corect şi de unic efect unde cititorului să i se impună, ca într-o secţiune de aur versul cel mai frumos, cel mai important, cel în jurul căruia se încheagă tot textul iradiind puterea lui şi rămânând în memorie. Ca un plus ca însăţi viaţa, ceva nu se poate consuma fără să nu încânte şi să nu impresioneze. Şi niciodată să nu ne încântăm de cantitate ci să ne temem de ea”;
25. MODELUL SLOGANULUI DESUET: Era pronunţat frecvent pe vremea perioadei de ocupaţie sovietică: „Ţara şi poporul rus / Bucurie mi-au adus”;
26. POEZIA CA O HERMINĂ: „Dar cum stau lucrurile când realitatea exterioară, alterată ea însăşi, presează, deformează, mutilează rosturile şi ţesuturile literaturii? Mai putem, atunci, disocia cu seninătate metodologică între etic şi estetic, văzând în Poezie (cu majusculă) o hermină pe care murdăriile din jur n-o pot atinge? (Daniel Cristea Enache).

Georgică Manole

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

19. ANALOGIA ALEXANDRU MUŞINA: A fost făcută de Alexandru Muşina la Festivalul „Zile şi nopţi de literatură”, 8 – 11 iunie 2007, acesta fiind adeptul unei separaţii Est – Vest, mergând până la ruptura valorică: „Vesticii şi esticii sunt ca peştii înotând în două acvarii diferite. Fiecare se uită la celălalt privindu-i cum înoată, dar regulile şi criteriile înotului sunt altele”;
20. CONSTATAREA PAVEL ŞUŞARĂ: Am găsit-o în „România literară” nr. 22 din 2007: „Vorbim despre Iisus fără să citim Evangheliile, îl invocăm pe Eminescu fără să-i ştim poezia, ne mândrim cu Brâncuşi fără să-i fi văzut vreodată lucrările”;
21. ZICEREA PITAGOREICILOR: „Noi nu mai auzim muzica sferelor pentru că suntem prea obişnuiţi cu ea”;
22. MODELUL FIZIC AL SENTIMENTULUI NAŢIONAL: Modelul a fost prezentat de Sorin Lavric în „România literară” nr. 1 din 2006 într-o cronică la cartea lui Andrei Cornea „Când Socrate nu are dreptate”. Modelul vrea să explice mai bine subiectul III („Pajul lui Menon”) prin care se explică faptul că sufletul (spiritul, sentimentul) naţional nu a fost şi nu este o ESENŢĂ sau o SUBSTANŢĂ ETNICĂ ci, nimic altceva decât o EMOŢIE COLECTIVĂ: „Ea este ca temperatura unui gaz: spune ceva despre starea moleculelor ce interacţionează statistic în interiorul incintei. Nu temperatura gazului este în discuţie, ci doar mărimea acesteia. Nu moleculele gazului, diferite de la caz la caz, este în chestiune, ci gradul lor de agitaţie. Iar temperatura unui gaz nu este o substanţă de care să pot vorbi în termeni esenţiali şi de care să mă pot dispensa după bunul plac. Şi aşa cum nu există gaz fără temperatură sau presiune, nu există nici comunitate umană fără emoţie colectivă”;
23. DEVIZA TRAIULUI ÎN COMUNISM: „A te descurca cum poţi!” Tudorel Urian în „România literară” nr. 21 din 2005 spune: „Unii au descoperit eficacitatea linguşelii şi a obsecviozităţii în promovarea socială şi asigurarea bunăstării materiale, alţii au ascultat emisiunile postului de radio „Europa liberă” cu sentimentul că în felul acesta comit un act de rezistenţă, se opun regimului. Cei mai mulţi se târau prin viaţă pur şi simplu. Renunţaseră demult să-şi mai pună întrebări despre ceea ce li se întâmplă”;
24. RĂSPUNSUL CONSTANŢA BUZEA: L-a dat unui pretendent la gloria literară în „România literară” nr. 15 din 2005 la cunoscuta-i rubrică „Post – restant”: „Dumneavoastră sunteţi artist plastic şi cunoaşteţi cât de vie este grija pictorului de a urma până-n adânc secţiunea de aur. Dacă şi poeţii ar avea grijă să nu le scape din vedere în textele lor locul corect şi de unic efect unde cititorului să i se impună, ca într-o secţiune de aur versul cel mai frumos, cel mai important, cel în jurul căruia se încheagă tot textul iradiind puterea lui şi rămânând în memorie. Ca un plus ca însăţi viaţa, ceva nu se poate consuma fără să nu încânte şi să nu impresioneze. Şi niciodată să nu ne încântăm de cantitate ci să ne temem de ea”;
25. MODELUL SLOGANULUI DESUET: Era pronunţat frecvent pe vremea perioadei de ocupaţie sovietică: „Ţara şi poporul rus / Bucurie mi-au adus”;
26. POEZIA CA O HERMINĂ: „Dar cum stau lucrurile când realitatea exterioară, alterată ea însăşi, presează, deformează, mutilează rosturile şi ţesuturile literaturii? Mai putem, atunci, disocia cu seninătate metodologică între etic şi estetic, văzând în Poezie (cu majusculă) o hermină pe care murdăriile din jur n-o pot atinge? (Daniel Cristea Enache).

Georgică Manole

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

 9. SOFISMUL LUI ANTOINE COMPAGNON:
„Antimodernii sunt mai moderni decât modernii pentru că se opun artei moderne, căreia modernii nu i se opun, ştiut fiind că a fi modern înseamnă să te opui” (după Livius Ciocârlie);
10. UMBRELA BULGĂREASCĂ:
Serviciile secrete bulgăreşti ucideau disidenţii folosind o umbrelă la capătul căreia se afla o pastilă cu ricină, o otravă extrem de puternică. Aşa a fost ucis, printre alţii, scriitorul bulgar Gheorghi Markov, asasinat pe 7 septembrie 1978 pe podul Waterloo din Londra, de ziua lui Todor Jivkov.
11. OAMENII ANGELEI MUNGIU – PIPPIDI:
Clasificarea am găsit-o în „România liberă” nr. 5596 din 31 iulie 2008: „Oamenii sunt de două feluri – CARE VORBESC şi CARE FAC. Cei care vorbesc, de regulă nu fac nimic. A, scriu! Asta e posibil. Dar nu vei găsi în biografia lor că au şi făcut ceva. Cei care fac uneori şi vorbesc sunt cazuri de excepţie, ca Iorga. Dar aceştia au făcut de la început, iar dacă le cauţi în biografie, vei găsi întotdeauna filonul facerii alături de acela al comunicării şi adesea, instituţiile facerii le vor supravieţui mai mult decât opera”;
12. PARADOXUL UCIDERII POETULUI:
Aparţine lui Mihai Zamfir şi l-am întâlnit în „România literară” nr. 22 din 2005: „Puterea care ucide un poet din cauza versurilor sale aduce artei acestuia, involuntar, supremul omagiu”;
13. PROPUNEREA ERETESCU:
Aparţine profesorului de antropologie culturală de la Rhode Island School of Design din Providence, Constantin Eretescu, şi face referire la foarte mulţi scriitori talentaţi care s-au pierdut, nu s-au realizat din diferite motive: „Istoria literară să nu treacă sub tăcere virtualităţile care au fost sufocate”;
14. COMBINAŢIILE CULTURĂ – PUBLIC:
Le-am întâlnit formulate în cartea „Radicalizare şi guerrilla” (Bucureşti, 2004) de Dan Dediu (p. 270): 1.CULTURĂ înaltă cu PUBLIC masiv (cazul întregii tradiţii artistice şi literare); 2.CULTURĂ înaltă cu PUBLIC restrâns (întreaga mişcare modernistă şi artele contemporane); 3.CULTURĂ de divertisment cu PUBLIC masiv (întregul sistem show-biz); 4.CULTURĂ de masă cu PUBLIC restrâns (forme de divertisment aparţinând altor generaţii);
15. LEGEA DUBLULUI STANDART:
„Nu permit nimănui să se amestece în treburile mele, dar eu mă amestec în treburile tuturor!” (Mircea Mihăieş în „România literară” nr. 21 din 2005);
16. VORBA LUI TOLSTOI:
Tolstoi, pe lângă alte cuvinte puse la portretul lui Napoleon în „Război şi pace”, spune în 1857 când, pentru întâia oară, ajunge în faţa mormântului imperial: „Oribilă zeificarea acestui scelerat!”;
17. TEORIA SUPERIORITĂŢII LITERATURII:
Aparţine lui Mihai Zamfir şi a fost enunţată astfel: „Cărţile de literatură pot oferi răspunsuri pe care ştiinţele întârzie să le aducă”;
18. HOTĂRÂREA SAUL BELLOW:
Se poate întâlni în „Ravelstein”, ultimul şi cel de-al treisprezecelea roman al său: „De mult am adoptat hotărârea de a muri de moarte naturală, ca tot omul. La viaţa mea am văzut mulţi oameni murind, aşa încât sunt pregătit. Poate că am ţesut prea multă ficţiune în jurul gropii – frigul şi umezeala din mormânt. Poate că am imaginat prea multe detalii legate de moarte şi poate că sunt prea ataşat – anormal de ataşat – de morţii mei. O persoană raţională nu şi-ar da întâlnire cu morţii în zona crepusculară…”.

Georgică Manole
Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Dicţionar special

1. OBSERVAŢIA  EUGEN  SIMION: Am întâlnit-o în „Ziua” nr. 4149 din februarie 2008: „ Tinerii sun cei care vin în literatură cu programe incendiare şi, tot de regulă, le abandonează după oarecare vreme şi trec la altceva. Unii abandonează chiar poezia şi rămân în literatură, dacă rămân, doar prin literatura lor de programe nerealizate.  G. Călinescu nu greşea prea mult când ironiza pe tinerii avangardişti români zicând că ei s-au realizat în măsura în care au trădat programele avangardei, iar cei care nu le-au trădat au atins performanţa pe care au atins-o, de pildă faimosul Taşcu Gheorghiu, traducătorul eminent al” Ghepardului” şi al poemului „ Un anotimp în infern”.  El nu tipărise, ca autor nemijlocit, decât 17 pagini şi era mândru de această performanţă pentru că, explica el, este singurul dintre români care respectă în chip absolut programul suprarealist”;

 

Citeşte mai departe



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5