Muzeul de Artă Cluj-Napoca va prezenta expoziția de grup „Other Lives / Alte vieți”, în cadrul căreia își etalează arta Marius Lehene, Cristian Porumb și Mihail Tomescu.

Vernisajul expoziției va avea loc miercuri, 11 septembrie 2024, ora 17:00, în Sălile „Temporare” de la parterul Palatului Bánffy (P-ța Unirii nr. 30), în prezența artiștilor expozanți și a invitatului lor special, Oliv Mircea, reputat critic de artă, eseist și editor, curator de expoziții de artă contemporană, director al Galeriei Arcade 24, membru titular al secțiunii „critică de artă” din cadrul Filialei Interjudețene Cluj-Bistrița-Zalău a Uniunii Artiștilor Plastici din România (U.A.P.) și președinte al Asociației Bistrița a aceleiași organizații profesionale a creatorilor în domeniul artelor vizuale. Din partea instituției, oficiile de gazdă vor fi asigurate de muzeograf Alexandra Sârbu.

•   „«Other Lives / Alte Vieți» este un proiect care cuprinde lucrări recente a trei pictori clujeni, Cristian Porumb, Mihail Tomescu și Marius Lehene. Primul dintre ei trăiește și lucrează în continuare la Cluj, iar ceilalți doi, deși lucrează ocazional în Cluj, sunt activi ca artiști predominant în Statele Unite ale Americii. Începând imediat după 1989, ei au lucrat în același atelier ani la rând, inclusiv la Academia de Artă din Cluj; o altă viață, în urma căreia artiștii au în comun unele aspecte legate de relația cu materia picturală și, totodată, cu dispozițiile și stările de spirit care le reînnoiesc motivația de a face artă. 
• Alteritatea din titlul expoziției se referă, în general, la relația dintre creația artistică românească din țară și din diaspora. Proiectul abordează concomitent (și dialectic) diferențele și similitudinile dintre abordările plastice ale celor trei, discrepanțele și disonanțele dintre experiențele lor de viață și de creație artistică, dar și aluziile sau inspirațiile literare aflate la baza unor cicluri de lucrări prezente aici, de la Homer și Goethe, la Kafka, Celan sau legendele Jataka.
• O plimbare pe malul englez al Mării Nordului îi provoacă lui W.G. Sebald, la începutul anilor ’90, o serie de tangențe, unele autobiografice (deși rămâne neclar dacă vocea narativă e întotdeauna cea a scriitorului), altele literare, istorice și științifice. Atenția lui Sebald alunecă centrifugal, pornind adeseori de la materialitatea imediată, către alte spații și alte vieți, către – dacă ar fi să-l parafrazăm pe Max Blecher – o la fel de imediată irealitate. Blecher și Sebald nu sunt singurii care călătoresc în compania unor asemenea alterități. Cu siguranță, la fel a călătorit și politropul Ulise care-l inspiră pe Porumb; la fel călătorim noi toți. Porniți la drum – cu o plută sau alta, reală și, totodată, imaginară -, pe una sau mai multe tangente simultane, se află și Cristian Porumb, Mihai Tomescu și Marius Lehene. 
• Traiectoria acestor tangente artistice și biografice pornește de pe circumferința unui același cerc. Acesta era un cerc artistic local, unde cei trei artiști au lucrat ani la rând, tot la începutul anilor ’90, în diferite ateliere din Cluj, inclusiv la Academia de Artă «Ioan Andreescu». Ca Blecher și Sebald, ei poartă o încărcătură istorică și personală acumulată înainte și imediat după anul 1989. E posibil ca această încărcătură, înțeleasă ca ambiguitate între a acumula și a da o misiune, să fie cea care i-a purtat pe doi dintre ei, Tomescu și Lehene, în diaspora, iar pe al treilea, Porumb, într-o atracție către mitologia rătăcirii.  
• Tematica predilectă a celor trei artiști e cea a memoriei, înțeleasă alternativ ca memorie personală sau ca memorie colectivă. Interesele artistice ale lui Porumb, Tomescu și Lehene sunt înrădăcinate într-o biografie parțial comună, într-o formare artistică și intelectuală clujeană, și într-un același Zeitgeist pe care-l trăim noi toți, cetățeni ai lumii globalizate […]”, se arată în conceptul propus pentru proiectul de față de către cei trei artiști expozanți.
• Fișe biografice și declarații artistice
• MARIUS LEHENE (n. 15 noiembrie 1972, Cluj-Napoca) artist vizual, absolvent al Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea „Pictură”, promoția 1998. Deține și o diplomă de masterat în arte vizuale de la Southern Methodist University, Dallas, Texas (promoția 2001). Până în prezent, a avut expoziții personale și duo-show-uri la Cluj-Napoca și în diverse orașe din SUA, portofoliul său reunind și importante participări la workshop-uri profesionale, rezidențe artistice, expoziții colective și proiecte curatoriale, desfășurate atât în țară, cât și în străinătate. 
• Între anii 1999-2001, a beneficiat de o bursă pentru studii artistice din partea Fundației Meadows, Dallas, Texas, iar în anul 2001, i-a fost conferit Premiul „Katherine Rigsby Dougan” pentru creație artistică din partea Meadows School of Arts, Southern Methodist University, Dallas, Texas. Din 2014, activează ca profesor de pictură și desen în cadrul Departamentului de Artă și Istoria Artei de la Colorado State University, SUA. Trăiește și lucrează în orașul Fort Collins, statul Colorado, SUA. Lucrări semnate de artist se află în colecții private din România, Germania, Olanda, Ungaria, SUA, Canada etc. 
• Lucrările mele recente sunt închegate formal prin folosirea aceloraşi materiale, în general materiale de construcţii de la ciment pe bază de latex, clei şi chit, până la lut şi lemn. Unele dintre ele sunt picturi sau desene executate cu materiale de construcţii, altele au caracter de obiect sau de instalaţie. Conţinutul de idei, sau cel puţin sursa primară de idei a tuturor acestor lucrări, este însă sentimentul identităţii. Percep în acest sentiment (personal) o stare de continuă re-orientare şi încerc să invoc această stare în lucrări. Cine sunt pare a fi definit întotdeauna în funcţie de ceea ce mă înconjoară. Mă refer aici nu doar la aspectele fizice ale mediului, ci la întreaga lui complexitate. Dacă dislocaţia, implicită în condiţia mea de emigrant, face acest mediu vizibil străin, partea care se adresează văzului este, în esenţă, cea mai puţin problematică. 
• De aceea sunt interesat în a adăuga o dimensiune tactilă şi, în general, corporală acestor lucrări. Văzul este un simţ cu tendinţe panoramice, distanţant, obiectivizant şi uniformizant. În lucrările mele recente, caut un anume exil al simţurilor ca metaforă pentru condiţia de imigrant. Acest exil este dinspre văz către o activare, chiar dacă vizuală, a simţului tactil. Vreau, totodată, ca lucrările să aibă caracterul unui mini-şantier reflectând starea de re-orientare şi perpetuă reconstrucţie care, cred, e proprie sentimentului identităţii. Ceea ce mă atrage către simţul tactil este faptul că el presupune o modalitate provizorie de a concepe lumea şi aduce cu sine o doză semnificativă de incertitudine, vulnerabilitate şi inter-subiectivitate, aceasta reflectând corect poziţia mea artistică.
•  Construiesc, în unele lucrări recente (seria “Scaffoldings”), schele în miniatură pentru a pune accent pe sentimentul de precaritate. Încerc să sugerez o altă concepţie sau modalitate de a (nu) sintetiza informaţia. Această nouă concepţie ar trebui să fie una manifest temporală, regională şi fragmentară, sugerând faptul că sinteza percepţiilor noastre parţiale nu va fi niciodată completă. Prin urmare, materialele şi procesele de construcţii pe care le folosesc, la fel ca şi eroziunea, sunt o paralelă a faptului că, oricare ar fi pretenţiile mele de identitate (înţelesuri în general), ele sunt construcţii şi procese veşnic neterminate; mă interesează precaritatea, continua lor dezintegrare şi re-construcţie, spune artistul.
• CRISTIAN PORUMB (n. 15 septembrie 1967, Drobeta-Turnu Severin) artist vizual, profesor de pictură și desen la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca. Absolvent al Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea „Pictură”, promoția 1999, clasa prof. Ioan Aurel Mureșan. Palmaresul său expozițional cuprinde numeroase participări la simpozioane de specialitate, expoziții de grup, anuale și bienale, saloane naționale și internaționale, tabere de creație, precum și un număr apreciabil de expoziții personale deschise în țară sau în străinătate. A fost distins cu „Premiul secției pictură” la ediția a V-a a Bienalei Internaționale de Arte Miniaturale din Timișoara (2022) și cu „Mențiune” la expoziția-concurs Bienala de Pictură „Alexandru Ciucurencu” din Tulcea (2021). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP), Filiala Interjudețeană Cluj-Bistrița-Zalău. Lucrările sale figurează în colecții publice și particulare din România, Olanda, Germania, Belgia, Grecia, Israel, SUA, Canada etc.    
• Tema care m-a însoțit încă din anii studenției și pe care o reiau periodic cu obstinație, „Povestiri despre bravul Ulise”, îmi oferă multiple sensuri. În primul rând, ar fi încărcătura metaforică a călătoriei prin viață cu toate etapele și provocările acesteia, căutarea drumului către „casă”, care nu este niciodată liniar sau previzibil. Pe de altă parte, mă atrage constant modul în care pot alterna realul, prezentul și palpabilul cu saltul în ireal, într-un spațiu și timp suspendat, populat de ființe fabuloase, nu întotdeuna binevoitoare, care vrăjesc, blestemă, amenință sau ajută. 
• Nu în ultimul rând, această temă este și un demers pur plastic, unde textura suprafeței și materialele cu care lucrez mă ghidează către o soluție particulară, aplicată la un anumit capitol din poveste (Cânt din „Odiseea”). Elementele care participă la aglutinarea imaginii au și ele încărcături metaforice sau simbolice: apa în diverse forme (izvorul, apa curgătoare sau stătătoare), insula, statuia greacă sau grădina.
• MIHAIL TOMESCU (n. 25 decembrie 1971, Vadu Crișului, județul Bihor) artist vizual independent, membru fondator al Fundației Culturale „Trans-Art” din Cluj-Napoca (din 1998), fondator al Galeriei de Artă „Tomescu” din orașul Kennett, statul Missouri, SUA, membru titular al Filialei Cluj a Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP). Absolvent al Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca, specializarea „Pictură” (promoția 1998) și a programului de studii universitare de masterat în domeniul artelor vizuale din cadrul Pennylvania State University, SUA (promoția 2005). După debutul expozițional de la cea de-a IV-a ediție a Bienalei Academiilor de Artă din Europa de la Maastricht Art Fair, Olanda (1993), a participat cu consecvență la expoziții de grup naționale și internaționale, saloane organizate de UAP, târguri de artă și tabere de creație. 
• Începând cu anul 1998, a deschis expoziții personale în importante centre artistice din România, SUA, Olanda și Canada. În calitate de profesor de pictură și desen, a desfășurat o fructuoasă carieră didactică la Liceul de Arte Vizuale „Romulus Ladea” din Cluj-Napoca (1999-2004), precum și la Pennsylvania State University. Trăiește și lucrează în orașul Nashville, statul Tennessee, SUA. Lucrările sale se regăsesc în colecții publice și private din România, Olanda, Grecia, Germania, Franța, SUA, Canada, Israel etc.  
• În munca mea sunt preocupat de gruparea și fuziunea elementelor figurative pentru a realiza o interacțiune expresivă între aspectele reprezentării și vocabularul meu plastic. Oscilez între imagine și calitatea obiectivă a suprafeței, folosind gesturi antitetice tranzitive care încearcă să stabilească o tensiune între funcțiile lor de reprezentare și bogăția lor imanentă ca material cu încărcătura sa cromatică și tactilă. Figura umană, spațiul imaginar și peisajul se transformă în centrul atenției mele, vehicule nu numai ale preocupărilor formale, ci și ale problemelor psihologice și filosofice. Rezultatul acestei tensiuni – explicit versus implicit, sens versus informație, fizic versus psihologic – reunește intenții ambigue și contradictorii. 
• Mă apropii de corpul uman atât ca entitate estetică, plastică, cât și ca loc intim pentru a rememora amintiri și viziuni despre modul în care înțeleg realitatea. Istoria reprezentării corpului uman este copleșitoare, dacă ne gândim la complexitatea fiecărei abordări din trecut. Corpul uman nu este doar un exemplu al celei mai complexe surse de inspirație, ci un destinatar al unei substanțe plastice care se schimbă de-a lungul veacurilor, influențată de un mod reînnoit de înțelegere a realității și de o sensibilitate reînnoită. Pentru mine, corpul uman este acea substanță care schimbă părți din compoziția sa interioară cu întregul mediu într-un joc alchimic de a da și a lua. 
• Corpul uman este un destinatar al unui fluid primordial care are o proprietate entropică. Acest fluid care este deasupra FORMEI, SUBSTANȚEI, SPAȚIULUI ȘI TIMPULUI, este o matrice originală pe care se bazează picturile mele. Eu sunt catalizatorul acestui proces. Experiențele mele personale, dublate de sensibilitatea mea, sunt arderi care animă procesul. Văd pânza ca pe o scenă în care toate elementele sunt actori care intră și îndeplinesc roluri specifice. Unele sunt liniștite, altele sunt gălăgioase, unele sunt multiplicate, iar altele sunt subtile și efemere, însă toate înconjoară și sporesc personajul principal. Îmi văd responsabilitatea, într-un fel, ca cea a unei producții cinematografice, și anume, să mă asigur că fiecare personaj și element din compoziție reacționează la locul și momentul potrivit. 
• Din punct de vedere formal, corpul uman este mai degrabă RE-format decât DE-format de intelect și emoții estetice. Anatomia și limbajul corpului deschid calea către un vocabular artistic specific de semne, care mai degrabă evocă decât imită aspectul exterior uman. Figurile MELE se transformă în corpuri într-un stadiu final de decădere fizică. 
• Nu există aproape nici o urmă de viață, doar tonuri ruginite sau pământii pâlpâie, înconjurând forma ca o aură întunecată în jurul corpului. Acest limbaj are dimensiunea unui univers straniu, ambiguu, care își câștigă suveranitatea în fața lumii perceptibile. Fiecare element al spațiului meu imaginar are un sens și metaforic devine un capitol important în întreaga narațiune teatrală. Discursurile plastice pe care le creez reverberează, iar odată ajunse la privitor, se ramnifică și se transformă într-o nouă vorbire. 
• Ecourile imaginilor pe care le creez se mută constant în retina și mintea privitorului, dezvăluind și ascunzând lumi imposibile ce au potențialul de a deveni posibile. Prezența ironică a unui „putti”, înger cu chip de copil al Renașterii italiene, devine metaforă pentru dialectica materiei și a spiritului. Cochilia, cu camerele sale spiralate labirintice, devine un totem „inițiatic”. Creaturi mitice, fețe grotești mărite, imagini de ansamblu profunde ale unor peisaje mitice imaginare, dar reale, sunt ecouri ale unor lucruri pe care nu le-am văzut niciodată, dar care mă ajută să pun întrebări fără răspunsuri.
• Expoziția se va putea vizita până în data de 22 septembrie 2024, de miercuri până duminică, inclusiv, între orele 10:00-17:00. Ultimul bilet de intrare va fi emis la ora 16:30.