Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Din EST dar despre VEST. «Marii» bărbați recunoscători «neînsemnatelor» lor neveste ? 

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Din EST dar despre VEST
« Marii » bărbați recunoscători « neînsemnatelor » lor neveste ?

Primit pentru publicare: 22 Apr. 2020
Autor: Octavia BUHOCIU
Publicat: 23 Apr.  2020

© Octavia Buhociu, ©Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Din EST dar despre VEST
« Marii » bărbați recunoscători « neînsemnatelor » lor neveste ? 

Jules Verne, Henri Matisse, Albert Einstein, Louis Pasteur, Al Capone, Emile Zola, Alfred Hitchock, Georges Clemenceau, Marcel Cerdan, Jacques Offenbach ? Mai mult ca sigur că ați auzit de ei, poate că le cunoașteți viața, opera, succesele, măririle ! Dar ce știți despre soțiile lor ? Nimic, nimic ? Atunci iată, acum, între ordonanțe de urgență și mult timp petrecut în casă (posibile și alte prepoziții, adverbe cum ar fi : lângă, pe lângă, în spatele, în fața, în dreapta, în stânga, sub, pe…) , ce-am aflat prin documentare :

În 1857, Jules Verne se căsătorește cu Honorine de Viane, cucerită prin poemele scrise de viitorul soț. Dar, nu după mult timp, scriitorul își părăsește domiciliul conjugal, nu asistă la nașterea fiului sau. A mai avut cel puțin două amante  (fără a mai socoti pe cele de dinaintea căsătoriei).

Amelie Parayre îl ia de bărbat pe Henri Matisse în 1898. « Sunt un bărbat normal, un soț și un tată devotat, am trei copii frumoși, mă duc la teatru, am o casă confortabilă,  o grădină frumoasă pe care o îndrăgesc, flori, etc., ca orice bărbat »  mărturisea pictorul. După Apollinaire, ea era o soție încântătoare și devenise  o « fauvette » (pasăre) pentru că Henri era un « fauve » (adept al  curentului artistic).

Marinette Lopez ține o braserie la Casablanca în timp ce « bombardierul american », boxerul Marcel Cerdan  câștigă meci după meci. Au doi băieți. Apoi apare Edith Piaf. Dar  Marinette îl așteaptă credincioasă pe Marcel până la acel zbor cu avionul din 28 octombrie 1949 care i-l va răpi entru totdeauna.

Când o cere în căsătorie, la 26 ani, în 1849, viitorul inventator al vaccinului contra turbării, îi mărturisește iubitei sale, Marie Laurent : « Nu am decât o sănătate remarcabilă, o inimă bună și o poziție solidă în universitate ». Cu trecerea timpului, Marie a mai trebuit să admită că laboratorul ocupă locul primordial în viața soțului ei.

Mae Coughlin (20 ani) și Al Capone (18 ani) se căsătoresc în  1917 mințind amândoi că au 19 ani. Catolică practicantă, Mae este elementul stabil din viața tumultoasă a gangsterului ce-o copleșește cu daruri scumpe, dar o și-nșeală mereu. Pentru Mae « Al a fost cel mai bun bărbat din lume ».

Cu o origine modestă, Alexandrine Mesley devine în 1870  doamna Emile Zola. Se mândrește cu dulapurile ei din brad norvegian, dulapuri pline de lenjerie bună, dar îi trebuie 3 ani ca să-și dea     seama că soțul ei are doi copii cu lenjereasa.  După moartea lui Emile, Alexandrine permite copiilor nelegitimi să poarte  numele tatălui lor.

Alfred Hitchock, la cei 27 ani ai săi, în 1926, mai are ceva fire de păr pe cap, dar și o oarecare corpolență, atunci când se  căsătorește cu Alma Reville. Ea-i dăruiește o fetiță și-i scrie și unele scenarii ale filmelor lui. Eficace și ștearsă,  nu este bănuitoare în fața elanului exagerat al maestrului pentru blondele eroine ale filmelor sale.

Mileva Maric  (ortodoxă, născută in1875 în  Serbia) îl întâlnește în 1896 la Institutul politehnic din Zurich pe Albert  Einstein, amândoi studenți la matematică și fizică (ea era singura femeie din clasa de fizică). Tânăra îl cucerește pe viitorul mare fizician prin explicațiile din fizica aplicată, domeniu în care ea  e mai bună decât el. Se căsătoresc, au trei copii (o fată și doi băieți, cel mare Eduard schizofren de pe la 19 ani ), apoi el o părăsește pentru frumoșii ochi ai Elsei, verișoara Milevei, care, totuși, e nulă în fizică. Corect, Einstein i-a dat Milevei banii ce i-au revenit din premiul Nobel,1921, primit pentru lucrările sale din domeniul relativității, căci ea-l ajutase foarte mult în elaborarea celebrei teorii (E=mc2). (Laurent Seskil a ascris un roman foarte bine documentat, Cazul Eduard Einstein, apărut și în română la Editura Pandora M, 2015).

Profesor de matematică și de istorie în SUA, Georges Clemenceau (1841-1929), se căsătorește la 24 ani cu una din studentele sale, Marry Plummer, o orfană de 17 ani. Ea îl urmează în Franța. Înmulțindu-și repede aventurile extraconjugale,  Tigrul » își trimite nevasta în America  când încearcă și ea la fel. Apoi Clemenceau își anunță copiii : « Acum  nu mai aveți mama ! »

Am putea termina cu Jenny, baroana von Westphalen, foarte frumoasă, brunetă cu ochii verzi, inteligentă și fină,  intelectuală, fermecătoare și spirituală. După 7 ani de logodnă urmează 38 de ani de căsătorie pasională cu Marx, celebrul autor al « Capitalului », Karl Marx. Ea este prima cititoare a lucrărilor soțului, ea îi copie operele, doar ea și Friederich Engels să-l fi citit pe Marx de la un capăt la altul. O sărăcie dusă adesea la extrem : pana productivă a lui Marx nu reușește să-i hrănească numeroasa familie, exiluri repetate (Paris, Bruxelles, Koln, Londra,…), supărări mari (moartea a 4 copii din cei 7). Karl, tată bun și soț afectuos, a avut un copil și cu  Lenchen, servitoarea din casă. Doar în 1895, înainte de a muri, Engels care recunoscuse copilul (din dragoste față de Marx), dă adevărul pe față. Povestea asta apasă asupra familiei. Eleonor, cea mai mică dintre cele trei fete rămase, moare practic din cauza asta. Și apoi, Jenny este oarecum geloasă pe Friedrich ce-l iubește pe Karl și  umilită că trebuie să trăiască din banii prietenului, ceea ce soțului îi convine de minune. O familie puțin convențională pentru secolul al XIX-lea, dacă ne  gândim, și greu de acceptat de marxiștii secolului al XX-lea.  Cartea scrisă de Françoise Giroud in 1992 a fost tradusă   și in română la editura Vivaldi în 2004 sub titlull: Jenny Marx sau soția diavolului.

Ce credeți, citind trece mai ușor, mai repede timpul? La mine merge. Asta am urmărit din nou.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Vrabie Carmen spune:

    Abia din aceasta primavara v-am descpperit talentul care ne bucura sufletul. Gingasie, ironie fina! Asteptam cu nerabdare viitorele articole!

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5