ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 15 Mai 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 16 Mai 2018
Editor: Ion ISTRATE

Din folclorul satului românesc

(Pamflet)

Se zice că sunt ”niște nume”, niște nume efemere. Lista e lungă. La prima vedere par ”niște nume”. Eu nu pot privi chestia asta mai mult decât ca și cum aș cumpăra un borcan cu murături. Se zice că ar fi vorba despre „elita” țării. Nu mă pot abține să nu dau măcar nume, nu și prenume: Mircea, Andrei, Gabriel, Horia etc. Nu sunt mulți și nu  folosesc la nimic, sunt un design de cimitir săpânțat. Dincolo de ei e la fel, alte ”nume mari”, zice-se de stânga, de-alde Coj, Eugen și autoregretații Adrian, Cornel etc. Ce le intră pe gură le iese spre popor prin focul interior al unor false retorici heideggeriene. Poporul român are propria sa filozofie. Fiecare rumân vrea să muncească, să aibă o familie, să aibă o cană cu apă (etc.) la masă, să simtă aroma de fasole, sarmale, mămăligă și alte cele sub nări și să tragă satisfăcut apa, cum se zice.Și să-și pună nevasta ”la treabă”. Ne mințim împreună. Nu avem „nume mari”, avem doar lipsă de repere morale, ceva ce nu vom mai avea foarte curând, după Țuțea și alți înlocuiți cu acest nechezol acru și încruntabil pentru consumator: Mircea, Andrei, Gabriel, Horia etc. Nimic! Din folclorul satului românesc: ”Viață – viață cum te treci și tu pizdă cum te freci”. Nu am nimic cu oamenii deștepți artificial, nu ”consum” gânduri din natura lor astronomică. Sunt un om modest și cu pofte limitate de inteligență. Mă mulțumesc cu ceea ce mi-au dat ursitoarele. Nu cred în ”genii”. Dacă ar exista așa ceva, înseamnă că Dumnezeu are ceva sub unghii!