ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Școala care nu se școală

Primit pentru publicare: 10 Sept. 2018
Pamflet de Marin IFRIM
Publicat: 10 Sept. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Își pune mâna pe curul inimii. Are tupeul de a ”deschide” anul școlar. Ca și alți marțafoi. Stimații profesori îl pupă în horia, cloșca și crișan. Ce caută acest rătăcit, ca și Ragnea, în viața copiilor noștri e greu de priceput. Să vezi o chestie de-asta, de film SF de proastă calitate, ți se rupe laringele. De ziua primă a noului an școlar, analfabeții patriei și-au tras o zi liberă. Și-au amintit că, după facultăți de nimic, trebuie să se ducă la grădiniță. Se mănâncă rahat la greu. Pe vremuri, la țara lui horia-cloșca și crișan, pe lângă leasa de porumb exista câte un câine priponit. Nu avea nevoie nici măcar de apă. Ploua de la sine. Câinele, după ce mânca boabe de porumb, știuleți, se deșărta în jurul porumbarului. Acum îmi vorbește mie un fute-vânt despre ”România educată”. E vorba despre un discurs paralel. Se mănâncă rahat pe pâine. Vorbește un sulică de doi bani, un sfertofizician, care, în șoc să se nevoiască la el acasă, a venit adus în Capitală ca să inventeze sintagma ”Dragi elevi”. Se dă pe televiziuni și mecla cu glas și fund nasol a primei doamne. Se mănână căcat național. Școala românească e la pământ și ăștia ne duc cu vorba.