Teodor EPURE
.
.
.
.
.
.
.
.
IARNA ÎN SAT
Peste sat ninge liniştit
Zăpada ne umple sufletul fericit,
Ninsoarea a deschis toate casetele,
Unde se păstrau legendele.
Geru-şi trosneşte miresmele,
Iluzia a trecut toate hotarele,
Satul e peste tot străluminat
De albul pur şi curat.
Îi simt inima pulsând
Şi-l văd în zarea-zărilor
Fumegând,
Îi ascult zgomotele
Ştiute şi îndrăgite.
Văd oameni în grădini,
Care au o anumită răbdare
Şi stau în aşteptare
A recoltelor viitoare.
Mângâie pomii,
Pipăie butucii de viţă de vie,
Ascultă aerul,
Merg în mijlocul ogoarelor,
Cercetează
Şi descoperă
Cum germinează
Seminţele
Sub brazdă.
Sănii trase de cai
Sub privirile noastre strălucitoare,
Gonesc în înserare,
Cu un zbor atât de fascinant
Prin văzduhul înalt,
Încât mai simt şi azi
În inimă,în urechi,
Râsul clopoţeilor
De la gâtul cailor
Văd aburii nărilor
Dansând în dreptul geamurilor
Şi tot m-am întrebat
Cum s-a întâmplat
Cu sania miraculoasă păzită
De îngeraşi impudici
Şi trandafiri roşii ca purpura.
Similare