Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    Fișă pentru Dicționarul scriitorilor botoșăneni. MAXIM, MIHAI

    Primit pentru publicare: 24 Nov. 2021
    Editor: Ion Istrate
    © Silvia Lazarovici, © Mihai Maxim, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)


    MAXIM, MIHAI

    n. 20 ian. 1940, sat Bold, com. Manoleasa, jud. Botoșani

    Prozator, traducător. A absolvit gimnaziul în comuna Ripiceni, jud. Botoșani, Liceul „Vlaicu Vodă” din Curtea de Argeș și Liceul ”A.T. Laurian” din Botoșani, Facultatea de Filologie a Universității ”Al.I. Cuza” din Iași (prom. 1963) și Facultatea de Limbi Romanice a Universității din București (prom. 1973). În anul 1986 a obținut doctoratul în filologie la Universitatea din București cu teza ”Maxim Gorki și literatura franceză”. A funcționat ca profesor la Universitatea Cultural Științifică din București și ca diplomat la Ambasada Română din Moscova (1990-1998).

    A publicat studii și cercetări în revistele Historia, Hiperion și Ziua.

    Membru al secției Traduceri a Uniunii Scriitorilor din România (2006).

    Premiul Cartea Anului 2017 – secțiunea Literatură pentru tineret acordat în cadrul Galei Premiilor Filialelor București ale Uniunii Scriitorilor din România, 19 nov. 2018.

    OPERA: Satul de sub ape (București: Paideia, 2007), Scutul de speranță (București: Semne, 2015), Fereastră spre altădată (roman; București: Semne, 2017), Egoismul unui vis (București: Semne, 2019).

    Traduceri: Gh. Hlebnikov – Viața intimă a lui Hitler (București: Crater, 1997), A. Voronin – Atentat la Președinte (București: Punct,1998), E. Zamiatin – Noi (București: Paideia, 1999), T. Enko – Viața intimă a lui Dostoievski (București: Paideia, 2003), L. Gandlin – Confesiunile Verei Davâdova, iubita lui Stalin (București: Paideia, 2003), V. Malteva – KGB în smoking (2007), A. Marcenko – Mareșalul Malinovski, ostașul patriei (București: Paideia, 2009), O. Grinevski – O mie și una de zile din viața lui Hrușciov (București: Paideia, 2012).

    REFERINȚE:

    BURAC, Gh. „Satul de sub ape” de Mihai Maxim, Luceafărul.net, 4 iun. 2012/17 dec. 2017; BURAC, Gh. Scutul de speranță, Luceafărul.net, 5 nov. 2015; CUREA, Ov. M. Cartea de proză: „Fereastra premiată”, Caligraf, nr. 12, 2018/ Neuma, nr. 1-2, 2019; CĂLIN, C. Mihai Maxim, un recuperator al ”timpului pierdut”, Hyperion, nr. 10-11-12, 2019; MUȘAT,V. Destin și aspirație, Neuma, nr. 5-6, 2019; MUȘAT, V. „Egoismul unui vis” – o carte de Mihai Maxim, Observatorul.ro, 27 iul. 2019; CUREA, Ov. M. Mihai Maxim la 80 de ani, uzp.org.ro, 22 ian. 2020; CUREA Ov. M. Tablouri în miniatură. Mihai Maxim la 80 de ani, Luceafărul.net, 29 ian. 2020.

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5