Din presa vremii

Tot din Bucovina de la 1848

Viaţa politică, socială şi culturală din acei ani s-a grupat în jurul familiei Hurmuzachi, pe care dr. I.G. Sbiera o caracteriza astfel: „Tustrei – adecă Eudoxiu, George şi Alexandru erau de o inteligenţă rară, inspiraţi de idei înalte şi liberale şi conduşi de simţăminte nobile şi generoase. Pe lângă aceste calităţi comune mai avea fiecare câte una particulară; În Eudoxiu era încarnată temeinicia, în George iscusinţa diplomatică, iar în Alexandru iniţiativa şi spiritul motor şi aţâţător.” (dr.I.G. Sbiera, „O pagină din istoria Bucovinei din 1848-1850 dimpreună cu nişte Notiţe despre familia Hurmuzachi, Cernăuţi, 1899”).

„Năzuinţa spre existenţă naţională”, aceasta a fost „principala problemă şi steaua conducătoare de la întemeierea Bucovinei” şi acestei tendinţe am subordonat pe celelalte.” – se spune în Bucovina nr. 41 din 14 septembrie 1849.

Ţinând seama de ponderea populaţiei româneşti în Bucovina, ziarul devine reprezentantul acestor români faţă de statul austriac. De aceea, număr de număr Bucovina oferă informaţii din Sibiu, Blaj, Alba Iulia, Oradea, Năsăud, Arad, fapt explicabil pentru că în redacţia ziarului scriau doi ardeleni: Gh. Bariţ şi Aron Pumnul. Glasul Bucovinei devine şi mai prezent după ce Gazeta Transilvaniei a lui Gh. Bariţ este sistată de regimul maghiar.

Deosebită atenţie era dată şi evenimentelor politice din Principatele Române Moldova şi Muntenia. Bucovina răspunzând pribegilor moldoveni din Cernăuţi înfierează „terorismul fără pildă al lui Mihai Sturza – atitudine care va duce la moartea ziarului, datorită intervenţiei consulului rus de la Iaşi la ministerul de interne „austriac”.

Bucovina mai avusese întreruperi în activitate, în 1849, timp de două luni din cauza decretării stării de asediu în Bucovina, în iunie – iulie 1849, din cauza unor articole în care se vorbea „în mod obraznic şi răzvrătitor” despre arestarea lui Bariţ şi „Poziţia ierarhiei române în Austria”, iar altădată pentru articolul iscălit E.H. (Eudoxiu Hurmuzachi). Atunci Hurmuzachi a executat trei zile de temniţă militară.

HURMUZACHI

ALEXANDRU HURMUZACHI

 Redactor responsabil la ziarul  Bucovina  în  perioada 1848-1850 şi preşedinte al Societăţii pentruliteratură şi cultură română în Bucovina

Secretar de redacţie la Bucovina a lucrat studentul teolog Iracle Porumbescu (numele adevărat Golembiovski),  pe atunci poet.
Mai colaborau: A. Treboniu Laurian, A. Mureşanu, Vasile Alecsandri.
Există aprecierea că în redacţia ziarului Bucovina, comitetul era totodată consiliul de familie al Hurmuzăchenilor.

   Vasile Alecsandri pribegeşte la Cernăuţi unde sprijină străduinţele naţionale ale fraţilor Hurmuzachi şi colaborează la ziarul lor Bucovina  (1848-1850), cel dintâi ziar al românilor bucovineni.

Prin presiuni de tot felul, Dictat şi ultimative, dar şi negocieri nedorite, puterile lumii au impus României „dreptul forţei” faţă de „forţa dreptului”, cedând teritorii după teritorii, transferul provinciilor nefiind niciodată acceptat de români şi conducătorii la care, în faţa forţei, s-au autoevacuat, nelăsând stricăciuni…

(„Bătălia pentru Basarabia, 1918-1940” , de Valeriu Florin Dobrinescu, Editura Junimea Iaşi, 1991)

Din volumul „Bucovina în presa vremii” cu o postfață de prof. univ.dr.ing. Mandache Leocov, autor Ion N. Oprea,Editura PIM, Iași, 2008, p.18-20,volum închinat   românilor din Cernăuţi, Herţa, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se  întâmple cu Basarabia în 1918…