Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 3 (135), Martie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Doamna Elena Leonte, profesoară, manager, evaluator european,, editoare, bibliotecară, a lucrat şi ea cărţi despre fete cu… băieţii…

Primit pentru publicare: 12 Martie 2020
Autor: Ion N. OPREA, Iași – Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul
Publicat:14 Martie  2020
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Scriam în Luceafărul, 5 februarie 202o , despre cartea aniversară „Însemnări din lunga trecere”, autor Elena Leonte, Iaşi, Editura „Princeps Multimedia”2019, 388 de pagini, format academic, despre anii săi de muncă, evidenţiaţi într-un „dialog în loc de epilog” pe tema „Cartea ca profesie”, p. 379, discuţie purtată tot cu un profesionist,  doamna Nicoleta Marinescu, şi domnia sa, profesoară, manager, evaluator european, bibliotecară – o viaţă, autoare de cărţi, manuale de bibliotecomie şi ştiinţa informării…

-Ai intrat în 1973, în tagma elitistă a editorilor, în toată ţara erau cca. 20 de edituri, iar „Junimea” ieşeană era o  intituţie vizată de toţi creatorii din Moldova şi nu numai…este provocată „sărbătorita” la o discuţie în domeniu.

-Am semnat timp de aproape 17 ani, în caseta  tehnică cca. 300 de cărţi, apariţii de care nu-mi este ruşine, chiar dacă la unele am lucrat în spiritul cenzurii ceauşiste. Se instituia de cele mai multe ori o tacită  înţelegere între editor şi autori în ideea apariţiei unei cărţi…, povesteşte Elena Leonte, pe atunci Elena Chiriac… 

        Despre activitate la „Junimea” am relatat ceva şi eu în articolul din Luceafărul pe care îl încheiam cu o întrebare fără răspuns pe care, într-un fel,  am motivat-o: „Luată cu protocolul, doamna Leonte nu mi-a mai răspuns la ceea ce este în literatură autor-autor, adică autor-redactor – corector, dar gândindu-mă la poziţiile autor de text-regizor-actor sau autor-critic literar, purtători de opinii şi frumuseţi,  nu-i tot un fel de permanentă novaţie, unde mi-i Cehov, unde-i ce vrea regizorul, ca să înţeleagă spectatorul, cititorul în toate?” Şi, tot ca încheiere: “În orice caz, am citit cartea în întregime, merită căutată. Iaşi, 4 februarie 2020”.

         Interesat de partitură am apelat la biblioteca personală, să văd cum e cu editurile, cu editurile şi autorii care li se adresează, şi legat de volumul meu „Fete, Fete…” am aflat că şi Elena Leonte a lucrat cărţi despre fete şi băieţi, prietenii lor. Este vorba de  debutul în proză a lui Theodor Codreanu, cu Marele zid, „roman desfigurat”, cum îi zice undeva autorul, publicat la Editura Junimea, Iaşi, 1981, redactor Elena Chiriac, Tehnoredactor – Mihai Bujdei, bun de tipar la 10 ianuarie 1981, tipărit la Întreprinderea poligrafică Iaşi, str. 7 noiembrie nr. 49, câştigător al unui concurs literar imediat, în juriu au făcut parte, cum scrie în pagina de gardă a cărţii, CONSTANTIN CIOPRAGA, preşedinte, MIRCEA RADU IACOBAN, VIRGIL CUŢITARU, AL: DOBRESCU, ADA FĂRTĂIŞ.

          „Roman desfigurat”, aşa spun întâmplările, dar şi documentele, Theodor Codreanu a debutat cu OZANA, fragment din romanul  Marele zid, în „Convorbiri literare” nr. 4, 1970, în prezentarea lui Ion Istrati, dar editorial, cum spuneam, prin concurs, în 1981, cu un alt roman, VARVARIENA, respins  de cenzura timpului, autorul fiind nevoit să-l înlocuiască cu altul, conceput pe timpul studenţiei, VARVARIENA fiind publicat de abia în 2016 la Ed. Porto-Franco, Galaţi, şi Ed. „Detectiv literar”, ediţia a II-a, revăzută.

            Cine-i Theodor Codreanu şi care i-i opera, ştie o lume,cel mai important eminescolog, dar mie mi-a plăcut cum  s-a prezentat la un interviu, autor Cristine C. Popa: „sunt omul care locuieşte în Huşul lui Theodor Codreanu, dar şi al lui Ralea, a lui Corneliu Zelea Codreanu – al cărui tată, profesorul, şi-a împrumutat numele CODREANU  de Huşi -, al lui Dosoftei şi al altor mari episcopi, al lui Alexandru Ioan Cuza, al lui Mihail Kogălniceanu, al lui Alexandru Giugaru, al lui Anton Holban, al lui Costache Olăreanu, al lui Ştefan Dumitrescu,al lui Nicolae Hortolomei – oare sunt toţi cuprinşi în  „Şcoala literară de la Huşi”, autor Petru Ioan?-, şi adaug eu, al lui Ion Angheluş,, al lui Ion Gheorghe Pricop, Corneliu Văleanu, Tudose D. Avram, Constanttin Manoliu, Romeo Pivniceru, care şi ei ca şi Elena Leonte, Theodor Codreanu au scris şi despre „Fete, Fete….”,ca şi Ion N. Oprea.

Cu o menţiune, cenzură-cenzură în comunism, dar vedeţi, la un concurs de creaţie, după decizia juriului o carte respinsă putea fi înlocuită cu o alta, astăzi, s-a întâmplat la Botoşani, mai acum anul, un desemnat câştigător la  Premiul „Mihai Eminescu” a pierdut suma pentru că nu s-a putut prezenta personal pe scena festivităţii!…

      6 martie 2020