Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA. A. Moldova, vol. XX

Ioan Caproşu, Constantin Burac
DOCUMENTA ROMANIAE HISTORICA. A. Moldova, vol. XX

Autor, prof. Mihai MATEI

Am primit de la domnul profesor univ. dr. Ioan Caproşu, zilele acestea, ultimul volum, cel de-al XX-lea, al colecţiei din D.R.H. A. Moldova, a cărui apariţie, sub semnătura domniei-sale şi a prof. univ dr. Constantin Burac, s-a produs la sfârşitul anului 2011.
Înainte de a încerca unele comentarii, cu privire la conţinutul acestui volum, trebuie să reamintesc cititorilor noştri câteva date biografice despre cei doi autori. Ioan Caproşu este născut în judeţul Botoşani, în satul Mitoc, la 28 august 1934, unde urmează şi şcoala primară. Gimnaziul de trei ani îl face la Săveni, după care merge la Şcoala Pedagogică de la Şendriceni, încheiată în 1954. Se înscrie, după examenul de admitere, la Facultatea de Istorie-Filosofie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, din Iaşi, absolvind-o în anul 1958. Tot din acest an lucrează ca cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol”, devenind secretar ştiinţific al Anuarului Institutului şi redactor responsabil al acestei valoroase publicaţii.
Sub îndrumarea profesorului Constantin Cihodaru, susţine teza de doctor în istorie, cu tema „Camăta în Moldova, până la mijlocul veacului al XVIII-lea”, publicată peste un deceniu, sub titlul „O istorie a Moldovei prin relaţiile de credit, până la mijlocul secolului al XVIII-lea” (Iaşi, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 1989). A fost desemnat decan al Facultăţii de Istorie, militând, cu talent organizatoric, răbdare şi apropiere de discipolii săi, îndrumându-le paşii în cercetarea trecutului ţării şi servindu-le, prin cercetările sale, drept un permanent reper în evoluţia şi afirmarea lor.
Opera ştiinţifică a lui Ioan Caproşu este vastă, noi selectăm aici, statistic, mai întâi câteva domenii: are 26 de volume, 6 colaborări, 6 lucrări mari în manuscris, 46 de articole, 114 recenzii şi note biografice, cronici ştiinţifice şi circa 200 de articole în presa culturală şi cotidiană („Cronica”, „Convorbiri literare”, „Flacăra Iaşului”, „Monitorul de Iaşi”, „Clopotul”-Botoşani, „Contemporanul” etc.).
Este socotit unul dintre ultimii specialişti ieşeni ai civilizaţiei cuvântului scris pe pergament şi hârtie, Ioan Caproşu simte şi trăieşte dincolo de suprafaţa textului medieval sau modern, viaţa în domeniile ei concrete şi în expresia lingvistică vie a pisarilor şi logofeţilor, a popilor, dascălilor, a negustorilor şi boierilor, a oştenilor şi târgoveţilor de odinioară.
Alături de Constantin Cihodaru şi Leon Şimanschi, a editat masivele tomuri ale seriei moldoveneşti din Documenta Romaniae Historica. A colaborat, cu reputaţii lingvişti ieşeni Alexandru Andreescu şi Vasile Arvinte, la realizarea ediţiei filologice a Bibliei de la 1688, inaugurând un ambiţios program de reeditări, sub titlul „Monumaenta linguae Dacoromanorum”.
Cu energie de invidiat, Ioan Caproşu se află în plină activitate, cu un amplu proiect în derulare rapidă. Publică peste 3000 de documente interne, privitoare la istoria Iaşului (a oraşului), de la prima menţiune documentară (1408) şi până la 1750. Până acum, au ieşit de sub tipar 9 volume.
Acum, să ne oprim puţin la volumul XX al D.R.H., A. Moldova. Întocmită cu mai tânărul botoşănean Constantin Burac (acesta este născut la 23 mai 1951, în comuna Vlăsineşti, judeţul Botoşani. Face studii universitare la Iaşi, acum fiind decan al Facultăţii de Arhivistică din cadrul Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”, din Bucureşti), cuprinde perioada 1629-1631 şi are 693 de acte interne din această perioadă. Dintre ele, 688 sunt documente autentice, iar 5 sunt false. Aşa cum arată Ioan Caproşu, în Prefaţă, cele mai multe dintre ele sunt editate după originale slavone (250) şi româneşti (232); 10 acte sunt publicate după copii slavone, 40 – după traduceri vechi (39 româneşti şi una germană), 15 – după copii de pe traduceri româneşti vechi, 90 după rezumate vechi (70 româneşti şi 20 germane) şi 16 după menţiuni.
Piesele arhivistice editate în acest volum se păstrează la Direcţia Arhivelor Naţionale I. C. Bucureşti, Biblioteca Academiei, Direcţii judeţene ale Arhivelor naţionale, printre care şi Botoşanii, Institutul de Istorie din Sankt-Petersburg, Arhiva Centrală de Stat a Actelor Vechi, din Moscova, Arhivele Naţionale Chişinău, Mănăstirea Protaton, de la Muntele Athos, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu”, din Iaşi, etc.
În volum nu au putut fi cuprinse unele documente aflate în fonduri arhivistice ale unor organizaţii religioase din Orientul Apropiat, la care au fost închinate unele mănăstiri moldoveneşti, ale unor mănăstiri de la Muntele Athos şi ale Arhivelor Statului din Viena, unde se păstrează documentele originale însoţite de traduceri germane ale unor mănăstiri din Nordul Ţării Moldovei şi, probabil, fondul documentar al Mitropoliei Moldovei închinate în anul 1686.
Volumul XX are propria sa istorie. A fost început în 1967, dar datorită dispariţiei profesorului P. P. Panaitescu, coordonatorul volumului, a dus la preluarea alcătuirii lui, mai târziu, de către Maria Balan, de la colectivul de istorie medievală al Institutului „N. Iorga” din Bucureşti. Decesul ei însă, în 1998, a dus la întreruperea lucrului, până la începutul anului 2005, când, la solicitarea Institutului, Ioan Caproşu a acceptat ca, împreună cu Constantin Burac, să preia întocmirea volumului, după noile criterii de editare, stabilite pentru Colecţia D. R. H., de către Comitetul de coordonare a accestuia.
Volumul are la început un capitol cuprinzând Bibliografie-Prescurtări, apoi rezumatele documentelor, acestea uşurând găsirea actelor ce interesează pe cercetător. Lecturând rezumatele documentelor, am găsit acte ce se referă şi la judeţul Botoşani. De exemplu, în 1629, ianuarie 12 – Iaşi, Miron Barnovschi Moghilă voievod întăreşte lui Petraşco Udrea, fost vornic de Botoşani, ocina cumpărată la Todireni (pag. XXI); în 1629, martie 16 – Iaşi. Mai mulţi boieri dau mărturie că Lupul, fost mare vornic, pârcălab de Neamţ, a cumpărat părţi din Pomârla, ţinutul Dorohoi, de la Lupul, diacon şi fratele lui (pag. XXII); în 1629, aprilie 29 – Iaşi. Miron Barnovschi Moghilă voievod dăruieşte Mănăstirii Hangul a treia parte din iazul de la Dorohoi (pag. XXIV).
În 1630, iunie 20 – Iaşi. Marii boieri mărturisesc împărţirea lui Pătraşco Udrea, vornic, între copiii lui, anume ocinile din satele Orăşeni, Zăiceşti, Cerneşti, Todireni, Udrişte, Ecoşeni, Starosilţi, Buneşti, Budzeni şi Milinăuţi (pag. XXXII).
Am dat doar câteva exemple, actele sunt însă numeroase, uşor de citit şi interpretat, calităţi ce sunt rodul unei impresionante munci de arhivă ce ne dau reprezentarea unor istorici pentru care apropierea şi folosirea izvoarelor prime ale trecutului sunt un cult, susţinut de un spirit critic exigent, cu o ironie neiertătoare faţă de impostură, amatorism sau superficialitate. Acestea sunt trăsături specifice ale reputaţilor botoşăneni Ioan Caproşu şi Constantin Burac.

Bibliografie:
1. Documenta Romaniae Historica. A. Moldova, vol. XX, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2011.
2. Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, Revista de istorie a Moldovei, Chişinău, 1999.
3. In honorem – Ioan Caproşu, Studii de istorie, Editura Polirom, Iaşi, 1002.
4. Gh. Burac şi colectiv – Comuna Vlăsineşti, monografie, Editura Agata, Botoşani, 2005.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Vlad Ghimpu spune:

    Îl felicit pe domnul profesor Ioan Caproşu şi cu această realizare, care va constitui, împreună cu celelalte lucrări, ca un monument al ştiinţei istorice româneşti,parte a culturii naţionale a românilor.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5