IOAN VASIU : Numele tău este foarte cunoscut în perimetrul Văii Jiului. Când și unde ai debutat, ca jurnalist ?

DOREL NEAMȚU : – Debutul meu în presa scrisă a avut câțiva pași mici, începând cu vreo trei, patru articole în cotidianul județean Cuvântul  Liber ( Deva ), apoi tot mai multe articole în cotidianul MATINAL ( Petroșani ). Debutul propriu-zis , în acest cotidian, a avut loc în septembrie 1990, când am devenit membru al colegiului de redacție, când schimbările de regim și de abordare liberă a presei se făceau din mers. Visam și gustam acea libertate pe care am câștigat-o,  cred, pentru totdeauna.
Atunci, cotidianul MATINAL a avut parte de o nouă generație, poate una de excepție , printre care se numărau VASILE DÂNCU ( viitor ministru ), DOREL NEAMȚU ( viitor poet ), ILEANA FIRȚULESCU, ( viitor redactor de televiziune ), ȘTEFAN CIMPOI ( viitor dascăl ), ADRIANA MOCANU ( viitor economist ), alături de alte nume cunoscute: ION VULPE, ION MUSTAȚĂ , MIRCEA BUJORESCU, GHEORGHE CHIRVASÀ .
Îmi  amintesc că, după o aritmetică jurnalistică,  în cei 15 ani de MATINAL, aș fi scris cca.10.000 de articole , fără să obosesc vreodată.
Ca scriitor nu am debutat  decât după ce am văzut, în carne și oase, cum arată poeții și scriitorii, care mi se păreau ceva peste puterile mele. Primul scriitor pe care l-am cunoscut a fost RUSALIN MUREȘAN, apoi pe AUREL NEAGU și rând pe rând pe CRISTIAN ȚOPESCU, MIRCEA M. IONESCU, MARIN SORESCU, CORNELIU VADIM TUDOR, ADRIAN PĂUNESCU.
Doar după acest ritual a coborât peste mine harul și darul, lansându-mă într-o nesfârșită poezie lirică, de toate dragostele.

V. : Alături de care jurnaliști importanți ai lucrat ?.
D.N. : – Am avut parte să lucrez cu colegii mei amintiți, dar și cu redactorii de la CUVÂNTUL LIBER ( Deva) , precum și cu redactorii de la RADIO TIMIȘOARA – NICOLAE SECOȘAN, DORU DINU GLĂVAN, IOAN TĂTAR .
În prezent sunt în echipa redacțională a revistei cultural patriotică  VALAHIA, DACIA NEMURITOARE – București , dir. VASILE CRISTESCU și la revista SPIRIT DE ROȘCANI , Hunedoara.
Am fost corespondent  la cotidianele sportive PROSPORT         ( CRISTIAN ȚOPESCU ) și GAZETA SPORTULUI ( OVIDIU IOANIȚOAIE ).
Rămânând în spectrul local și județean, am colaborat foarte bine cu toți colegii mei amintiți , precum și cu colegii de la Deva, SABIN CERBU, NICOLAE TÂRCOP, NICOLAE STANCIU.

I.V. : – De când ești membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și de ce ai aderat la această Uniune ?
D.N. : – Sunt membru UZPR din anul 1991 , când redacția noastră s-a alăturat la noua ordine gazetărească, iar din 2019  posed legitimația în spirit internațional. Ideea de aderare își are rădăcinile în setea de libertate, de curaj, de voluntariat, asumandu-mi toate riscurile . Și nu au fost puține. Procese, procese penale, toate câștigate.

I.V. : –  În ultimii ani presa online s-a dezvoltat într-un ritm alert. Constituie aceasta un pericol pentru presa tipărită ?
D.N. : –  Dezvoltarea presei online, care a inundat aproape tot spectrul jurnalistic, cred că este un pericol pentru presa scrisă, presa tipărită. Așa cum au dispărut în veacuri imperii, așa va dispărea și mirajul cuvântului scris, sub șenilele acestei tehnici vizuale. Ochiul nostru va rămâne orfan de cel mai bun tată, cartea, cartea cu povești, cartea cu poezii.

I.V. : – După părerea ta, se mai poate spune că presa este a patra putere în stat ?
D.N. : – Despre presă, dacă mai este a patra putere în stat, da, mai este și va mai fi, atât cât va mai fi democrație. Juridic , un bun obținut nu mai poate fi luat înapoi, fiind cauza lucrului judecat . Dar puterea ei este simbolică, așa cum i-au dat-o americanii, pentru că ea nu poate administra, nu poate legifera, nu poate judeca.
Dar, câte puteri nu mai  sunt văzute și nevăzute , știute și neștiute , care nu pot avea un asemenea statut, ci doar o denumire simbolică: Grupuri de presiune !   

Interviu consemnat de Ioan Vasiu /UZPR