Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.4 (148), Aprilie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Drag de Botoşani

Primit pentru publicare: 22 Apr. 2021
Autor: Gheorghe MEDIAN, Botoșani – redactor Revista Luceafărul
Publicat: 23 Apr. 2021
© Gheorghe Median, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Într-una dintre cărţile sale, evocând anii copilăriei, Nicolae Iorga scria că, sub impresia lecturilor despre marile oraşe ale Europei, îşi dorea ca şi Botoşanii să arate ca acestea, împodobit cu monumente şi edificii măreţe, şi se gândea, cum ar putea, ca atunci când va fi mare, sa poată contribui, ca acest lucru să devină posibil. Botoşanii nu au avut parte, în timpul vieţii marelui istoric, de o evoluţie economică, în măsură să impună o preocupare pentru estetica urbană, pentru crearea spaţiilor în care să poată fi amplasate lucrările de artă monumentală la care copilul Nicolae Iorga visa, acest vis realizându-se, parţial, doar în ultimele şapte decenii. Marele istoric a  făcut însă, infinit mai mult pentru faima Botoşanilor, prin studiile dedicate istoriei oraşului, prin implicarea în viaţa  culturală a acestuia, şi în mod cu totul special, prin monumentala sa lucrare autobiografică „ O viaţă de om aşa cum a fost”, în care oraşului său natal, îi consacră un impresionant număr de pagini, scrise cu o emoţie sesizabilă la orice frază.

Nicolae Iorga nu este singurul care a dedicat pagini pline de afecţiune Botoşanilor, personalităţilor acestuia şi evenimentelor care l-u marcat, între cei care i-au urmat exemplul, numărându-se geologul Ion Simionescu, geograful Victor Tufescu, profesorul N. N. Răutu, avocatul Ioan Apăteanu şi matematicianul Octav Onicescu.

Ne face plăcere să alăturăm acestor nume ilustre, emblematice pentru dragostea arătată Botoşanilor, pe cel al unuia dintre cei mai renumiţi intelectuali ai Botoşanilor de astăzi, notarul Lili Bobu, fondatoarea Asociaţiei Culturale „Regal d ‘Art” , care găsit ,în carte,mijocul cel mai potrivit de a-şi exprima afecţiunea pentru Botoşani- domnia sa a dăruit recent,  Bibliotecii Judeţene, şi prin urmare şi oraşului în care aceasta funcţionează, o adevărată „comoară”, un număr de 15 cărţi, în ediţii bibliofile, apărute sub egida asociaţiei mai sus amintite.

Despre Asociaţia Culturală Regal d ‘Art şi despre Lili Bobu s-a mai scris în Revista „Luceafărul”, prea puţin, credem, faţă de ceea ce s-ar fi cuvenit a se consemna, accentuându-se în mod deosebit contribuţia adusă la promovarea valorilor culturale de pe întreg cuprinsul românesc, prin editarea, în ediţii de lux, a unor volume de poezii şi cărţi de interviuri, compact discuri cu muzică, sau cărţi poştale ilustrate. Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Eugeniu Doga, Paul Surugiu şi Horaţiu Mălăiele, sunt câteva dintre personalităţile asupra cărora s-a oprit Asociaţia Culturală „Regal d ‘Art”, acestora, constatăm cu satisfacţie, alăturându–le şi poeţii botoşăneni Lucia Olaru Nenati şi Victor Teişanu.

Acum, în preajma zilelor oraşului, Lili Bobu ne oferă o admirabilă dovadă de ceea ce înseamnă dragostea pentru Botoşani. Discret, fără dorinţa de a face un eveniment din  finalizarea unui proiect la care a lucrat ani de zile, sub egida asociaţiei culturale pe care o conduce, a fost editată, în cadrul Colecţiei „Regal de poezie”, la Tipografia „Pim” din Iaşi, o monumentală antologie poetică, intitulată „Eminescu – dorul de absolut” … 100 de poeme dedicate efigiei eminesciene, un elogiu adus deopotrivă oraşului, ca şi celui mai strălucit fiu al acestuia, poetul Mihai Eminescu. Volumul, apărut în ediţie de lux, într-un număr redus de exemplare, are copertele îmbrăcate în catifea albastră, este înnobilat cu un ex libris pe care este încrustat un cristal Swarovski, de aceeaşi culoare cu copertele, şi este tipărit pe hârtie  aurie. El cuprinde 100 de poezii inspirate de Eminescu, de fiinţa, trecerea prin lume şi monumentala sa creaţie, semnate de tot atâţi poeţi români, poeziile fiind prefaţate de reproduceri color, de o extraordinară calitate, ale unor lucrări de artă plastică, cu trimitere la genialul poet, semnate de un număr de 74 artişti plastici. Este cea mai elaborată lucrare de acest fel editată până acum în România, un fapt care-i sporeşte valoarea şi contribuie la creşterea şi mai mare a prestigiului cultural al Botoşanilor.

Lili Bobu, apare în fişa de prezentate a ediţiei, din preambulul volumului, ca redactor al acestuia, dar întreaga activitate de documentare şi de consemnare a poeţilor care au dedicat poezii lui Eminescu, a titlului şi anilor de  apariţie a volumelor sau revistelor literare în care au apărut aceste poezii, a bibliotecilor în care acestea se păstrează, precum şi a pinacotecilor, muzeelor sau deţinătorilor particulari a lucrărilor de artă plastică reproduse în acest volum, îi aparţin. În această amplă activitate de cercetare, a solicitat şi a primit sprijinul a numeroşi oameni de cultură – manageri de importante instituţii culturale, eminescologi, profesori universitari, muzeografi, scriitori, critici literari, jurnalişti, bibliotecari – din ţară şi din Republica Moldova, al căror nume este consemnat în deschiderea volumului, dar în spatele răspunsurilor primite, a stat o greu de cuantificat activitate de cercetare. Poeziile incluse în volum au apărut într-un răstimp de 132 de ani, prima în anul 1888 şi ultima în anul 2020, multe dintre cărţile care le conţin, se mai păstrează doar într-un număr foarte mic de exemplare şi sunt greu de găsit şi de cercetat. Demn de amintit, pentru a se înţelege imensa trudă depusă de Lili Bobu pentru  realizarea acestui volum, este faptul că un mare număr dintre poeziile reproduse, au apărut în volume sau reviste literare editate  la Chişinău sau Cernăuţi, şi acestea dificil de consultat.

În privinţa autorilor poeziilor incluse în acest volum, cea mai mare antologie de acest fel dedicată „efigiei” eminesciene” apărută până acum în România, se poate constata că, dintre aceştia nu lipsesc unii dintre cei mai mari poeţi români, între care Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, Vasile Voiculescu,  George Bacovia, Ioan Alexandru, Ştefan Augustin Doinaş, Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, basarabenii Grigore Vieru, Nicolae Dabija şi Leonida Lari şi bucovinenii Vasile Leviţchi şi Vasile Tărâţeanu şi, nu se putea altfel, Veronica Micle.

Se cuvine să remarcăm faptul că, în volum sunt incluşi şi poeţii botoşăneni Lucian Valea, Dumitru Ţiganiuc, Victor Teişanu, Lucia Olaru Nenati, Maria Baciu, Theodor Damian, şi Artur Enăşescu, poeziile lor, demonstrând că Eminescu a fost, şi a rămas, steaua călăuzitoare şi inspiratoare a  tuturor generaţiilor de creatori de pe aceste meleaguri. 

Ilustraţia volumului, pe care o apreciem ca excepţională, cuprinde reproduceri după tablourile unor pictori cunoscuţi, de aici, sau de peste Prut, precum Ligia Macovei, Camil Ressu, Gheorghe Petraşcu, Ion Grigore, Marcel Chirnoagă, Sabin Bălaşa, Ion Daghi, Anatol Rurac, Alexandr Neforosov şi Paul Surugiu- Fuego. Alături de aceştia, ca ilustratori ai poeziilor cuprinse în volum, găsim şi pictorii botoşăneni Ştefan Luchian, Petru Remus Troteanu, Aurelian Antal, Petru Damir, Victor Hreniuc şi Victor Gallin, ultimul, un nume cunoscut în perioada interbelică, pe care, acum, Lili Bobu îl scoate dintr-o nemeritată uitare.

Din dorinţa de a da o imagine cât mai cuprinzătoare admiraţiei pentru tot ce a însemnat Eminescu pentru creatorii români, Lili Bobu a inclus în volum, în mape separate, partituri ale unor creaţii muzicale pe versuri dedicate poetului, avându-i ca autori pe Eugen Doga, Lucia Olaru Nenati, Laurenţiu Palade, Paul Surugiu – Fuego, Alexandru Zărnescu, Maria Mocanu şi Doina şi Ion Aldea Teodorovici, câteva reproduceri din Revista „Convorbiri Literare”, din ianuarie 1886, cu poezii semnate de Veronica Micle, precum şi un plic ocazional cu portretul şi casa copilăriei poetului şi o carte poştală ilustrată, cu o pictură realizată de Nicolae Dumitru Tintoreanu.

Volumul pe care Societatea Culturală „Regal d ‘Art” şi Lili Bobu l-au realizat, s-a dorit numai prezentarea operelor poetice dedicate de creatorii români lui Mihai Eminescu. Câteva pagini, însă, intitulate „Ecouri Ocazionale”, care completează, în mod fericit raportarea la ceea ce a însemnat Eminescu pentru cultura românească şi pentru slujitorii acesteia, inserate finalul volumului, cuprind, aprecieri asupra poetului şi operei sale, făcute între alţii, de Ion Luca Caragiale, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Garabet Ibrăilenu, Lucian Blaga, Zoe Dumitrescu Buşulenga, George Călinescu, Constantin Noica, Augustin Z. N. Pop, Emil Cioran, Tudor Vianu, Petru Creţia, Nicolae Dabija şi Mihai Cimpoi.

Realizarea volumului de faţă, a însemnat un efort extraordinar, pe care puţini s-ar fi încumetat să-l facă. O dovadă a acestui fapt, o constituie Adenda, în care sunt amintite, în ordine alfabetică, numele a  452 de autori, care au dedicat creaţii literare lui Mihai Eminescu. Mai mult de atât, credem că nu se putea face.

Am lăsat la sfârşitul acestor însemnări fugare despre volumul omagial „Eminescu – dorul de absolut …”, referirile la Prefaţa şi Postfaţa acestuia, care-i dau o şi mai mare valoare, semnate de academicianul Mihai Cimpoi şi respectiv de Lucia Olaru Nenati, doi dintre cei mai reputaţi eminescologi. Fiecăreia, ar trebui să-i acordăm un loc deosebit în aceste consideraţii asupra acestui volum, dar, având convingerea că o vor face alţii, în lunile care vor urma, ne rezumăm să redăm doar două citate, edificatoare pentru modul în care cele două personalităţi găsesc motivată această excepţională antologie:

„ Aşa cum pentru italieni Dante, pentru englezi Shakespeare, pentru germani Goethe, pentru ruşi Puşkin sunt Totul … sunt personalităţi axiale, tot astfel pentru români Eminescu este Întâistătătorul, figura titanică ce înalţă piramidal fiinţa românească, dotând-o cu atributele perenităţii, şi care împarte epocile (culturale) într-un tranşant înainte şi după. El reprezintă modelul absolut, Întâistătătorul poeziei româneşti” (Mihai Cimpoi). 

„Citind astfel această bibliotecă lirică ce numără o sută de poeme din epoci diferite, dedicate efigiei eminesciene, adunate prin osârdia neobositei maestre a frumosului bibliofil, Lili Bobu, avem în faţa ochilor o adevărată simfonie poetică, doldora de sensuri surprinzătoare, de metafore intens stăruite, de înaltă preţuire, de compasiune adâncă pentru destinul său dramatic, dar, mai ales, de strădania de a se ridica pe cât mai sus posibil către ştacheta – reper; citim, de fapt, o mini – istorie tematică şi psihologică a literaturii române în desfăşurare cronologică, dar şi un insolit document de sociologie literară, realizat nu de cititori, ci de către aspiranţi, ei înşişi, la cununa de lauri a gloriei literare dăinuitoare.” (Lucia Olaru Nenati).

„Eminescu – dorul de absolut …” 100 de poeme dedicate efigiei eminesciene, este o carte despre care, nu ne îndoim, se va vorbi mult de acum înainte. În aşteptarea opiniilor iubitorilor de poezie despre conţinutul volumului recent apărut, ne permitem să reproducem două dintre cele o sută de poezii oferite spre lectură:                        

Victoria Milescu

Eminescu a existat

Eminescu a existat.
Au depus mărturie
Lacul cu nuferi, codrul şi stele o mie.
Era pretutindeni, era printre noi,
Aştepta doar o clipă să-l recunoaştem,
Să-l primim în casă
Cu pâinea sufletului pe masă, cu sarea lacrimii
Uscată de veacuri.
La chip era asemenea nouă,
Frumos şi teafăr,
Dar cu ochii aprinşi din lumina de luceafăr.

Eminescu a venit înaintea venirii noastre,
Să  împodobească plopii cu inimi fierbinţi,
Să pună culoare florii albastre,
Mireasmă teilor înfloriţi.

Eminescu a venit şi a rămas printre noi.
Râdem şi plângem cu el la necaz, la sărbătoare,
Versul lui e durere vindecătoare
În singurătate, ne alină dorul de eternitate.

Eminescu străbate epocile acestui pământ,
El e darul nostru cel mare şi sfânt,
Străbate timpul prin viscol şi ploi,
Eminescu e viu, mai viu decât noi.

 Romulus Vulpescu

Atotcuvântul

Eşti cel mai anonim dintre-anonimi,
Deşi anonimatul – noţiune absolută –
Nu rabdă gradele de comparaţie ştiute,
Nici paralelele facile:
„Eşti anonim ca şi rapsodul orb …”
„Eşti anonim ca bardul popular
Care-a destăinuit cum mor ciobanii …”
Constat că eşti cu mult mai oarecare
Decât oricare – anume oarecare.

Ai devenit un substantiv comun:
un substantiv nemaiavând nevoie
chiar şi când personifică stilistic –
de litera majusculă din frunte.
Eşti cel mai propriu substantiv comun,
Cel mai exact,
Mai strict,
Mai necesar.
Un sinonim cotidian, de-o cutremurătoare – utilitate
mântuitor de orice – ncurcătură;
de stângăcia lexicală
de sărăcia vorbei înflorite.

Eşti afazia fericită –a – limbii,
Cuvântul cheie, vorba matcă;
Atotcuvântul.
Când mă gândesc la grâu, spun eminescu.
Ştiu „aer” că rostesc – scriu eminescu.
Mi-e dor de cântec – sună eminescu.Vreau pâine,
foc,
pământ,
iubire,
codru,

văd,
cred,
spun,
simt,
scriu,
cuget eminescu.

Din cartea de citire – propoziţii;
„E roditor pământul din străbuni …”
„Belşug de grâu e anul acesta!”
„E o zi cu soare ca o zi de vară
„E rodnic eminescu din străbuni …”
„Belşug de Eminescu-i anul ăsta!”
E –o zi cu eminescu: zi de vară …”

Dar eşti de –atotcuprinzător,
Ca dumnezeul substantivelor comune,
Tot ca şi El,
Eşti singur:
n-ai plural.
Cum n-are ţara.
Ca şi ea
Eşti unic:
De aceea
Sunteţi una
Tu şi Ea.

Desăvârşit de-asemeni – două nume,
Cu- acelaşi număr
Patru de silabe:
De puncte cardinale – n cer şi – n ape.
Tu – România.
Ţară – eminescu.