ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 13 Mart. 2018
Autor: Dorina RODU
Publicat: 14 Mart. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Dubletul Destinului…

sau dubletul cauzei și al efectului

„Dubletul destinului ni-l făurim noi înșine!”
( Cezar Vasilescu)

Cezar Vasilescu este prozator și eseist botoșănean, fiind autorul unor scrieri care îi consacră statutul de scriitor important: Un pretext curricular pentru manualele alternative din clasa a VIII-a (Ed. Silva-Vic, 2001); Articole și eseuri (Ovi-art, Botoșani, 2004); Nevoia de singurătate (roman; Editura Popa’s Art, Timișoara, 2005); Aventura ca o viață (roman; Editura Popa’s Art, Timișoara, 2005); Lumea ca Eseu (Editura Agata, Botoșani, 2008); Enigma (roman; Editura Agata, Botoșani, 2011); Publicistică didactică (culegere de articole, eseuri; Editura Agata, Botoșani, 2012); Ispita Otravei (roman; Editura Agata, Botoșani, 2014); Paradoxul eseului (Editura Agata, Botoșani, 2014); Ultima votcă (roman, Editura Agata, 2016) și cel mai recent roman Dubletul Destinului (Editura Agata, Botoșani, 2018).

Dubletul Destinului este un roman psiho-sociologic, structurat pe 21 de capitole, care atrage atenția, atât prin titlul său sugestiv, cât și prin conținutul captivant, chiar din primele pagini. Acțiunea romanului are la bază o investigare detaliată a vieții interioare a personajului principal, care utilizează și foarte multe monologuri interioare, (afectul și intelectul personajelor fiind într-o permanentă luptă), punând accent pe sentimentele și emoțiile sufletești ale acestuia, ele ajutând la descrierea personajului. Povestea acestui dublet al destinului este ca o monedă: o față a ei fiind acțiunile întreprinse de Mihai Caia și reversul, trăirile și faptele făurite de Razec Ucselisav; cele două personaje sunt, pe tot parcursul acțiunilor din roman, în strânsă legătură, ca și cum nu ar putea exista unul fără celălalt. Cât despre acțiunile întreprinse de ei, acestea sunt bazate pe principiul cauză și efect, când unul dintre aceste două personaje este o cauză, spre celălalt personaj masculin, se răsfrânge efectul și viceversa.

Cezar Vasilescu, intelectual de  o ținută deosebită, cu o iscusință aparte în plan psiho-social, a reușit să creeze acest dublet cu implicații complexe,  o împletitură a elementelor psiho-sociologice  cu cele  filozofice, o îmbinare armonioasă și desăvârșită.
Printre tainele ce se ascund în spatele personajului Razec Ucselisav, autorul l-a botezat cu ajutorul unor mutări de litere din propriul său nume, Cezar Vasilescu, detaliu ce ne sugerează faptul că autorul s-a transpus în unele întâmplări din acțiunea romanului. Și, de ce nu, putem urmări și un alt fir, având în vedere că cele două personaje masculine sunt mereu în strânsă legătură, nedespărțite, se înfiripă și ideea de a asista la dedublarea personalității autorului, împărtășind emoții și sentimente proprii către cele două personaje ale dubletului, Mihai Caia și Razec Ucselisav.
Din densitatea firele narative, complexe și întortochiate ale romanului, mai deslușim că personajele sunt supuse agoniilor și momentelor de impas, astfel autorul le forțează să se învârtă în împrejurări nefaste și le chinuie în situații dăunătoare, însă „cruzimea, în literatură cel puțin, este un semn de superioritate. Cu cât un scriitor este mai talentat, cu atât el își pune personajele în situații mai fără de ieșire, le urmărește, le tiranizează, le constrânge să înfrunte toate măruntele împrejurări ale unei clipe de impas sau pe cele ale agoniei” (Emil Cioran).

Scriitorul Cezar Vasilescu pășind în interiorul său tumultuos, răscolind prin labirinturile proprii de concepte filozofice, descrie prin acțiunile personajelor sale faptul că „Nu poți rămâne niciodată cu o singură prezență, nu te poți dărui niciodată unui singur lucru. Firea asta omenească este atât de fundamental tragică încât te cheamă necontenit în cel puțin două direcții paralele, dacă nu opuse” (Mircea Eliade).